Aşază-te jos, ca să ţi se dea loc sus.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când patul e mic, aşază-te în centru.

proverbe spaniole
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să nu fii singur, aşază-te pe genunchi, spune "Tatăl nostru" şi Dumnezeu va veni ca prieten.

aforism de Teodor Dume din Colecţionarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea zen: munceşte ca să te alini. Nu încerca să rezolvi totul, lasă nodurile să se desfacă. În fiecare zi a vieţii tale aşază-te, contemplă, meditează. Fii.

Christophe Andre în Şi nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşază-te după ce vezi cum e locul! Pune sămânţa după ce vezi cum e terenul!

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţi se vor deschide in faţă mai multe căi şi nu vei şti pe care să apuci, nu alege la întâmplare, ci aşază-te şi aşteaptă. Aşteaptă oricât e nevoie. Nu te mişca, nu spune nimic, ascultă-ţi inima. Apoi, când o să-ţi vorbească, ridică-te şi urmează-i sfatul.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai nădăjduit să înveţi să înoţi fără să te arunci în apă, să capeţi forţe fără să cobori în arenă, să scapi de muncă amânând-o, să-ţi găseşti măsura fără să rişti înfrângerea; ai fost indolent, fricos, orgolios, imprudent: cine e de vină? Ai pierdut toate trăsurile, aşadar mergi pe jos sau aşază-te.

Henri-Frederic Amiel în Fragmente dintr-un jurnal intim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul Renault (după ce Rick şi-a scos arma şi a îndreptat-o spre el): Ai înnebunit?
Rick: Da. Aşază-te!
Căpitanul Renault: Pune arma jos!
Rick: Nu vreau să te-mpuşc, dar nu voi ezita dacă mai faci un singur pas!
Căpitanul Renault (amuzat): Date fiind împrejurările, mă voi aşeza.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coeur De Lion

cei ce nu mă ştiu
îmi caută numele undeva deasupra capului, printre luceferi
degeaba trăieşti dacă nu adori
cerul
dacă nu îmi găseşti numele cuibărit
ba în Vega, ba în Cassiopeia
colorând nori în spatele lunii

cei ce cred că mă ştiu
mă privesc de sus
sub firul de iarbă gemând
printre cioburi şi melci
o umbră a lumii cu gleznele goale
spre care stau cu mâna întinsă
sperând

cei ce mă ştiu tac
îşi umplu rănile cu mine
călcând peste lut
peste lumea cu clovni şi covrigi
suflând tristeţea apusului
în păpădii

tu, cel care mă iubeşti,
caută-mi numele prin iarbă
răstoarnă-ţi luceferii cu pământul în sus
umple-ţi rănile cu lut şi cioburi din mine
aşază-te

acum priveşte-mă în ochi

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţia magică

Burta ta aproape perfectă e cerul
iar pistruii tăi, constelaţii.

Aşa începe discursul erotic, atât în cele de sus, cât şi în cele de jos.
Şi dacă ai învârti roata plăcerilor şi ar cădea de trei ori la rând pentru
sex, vai, ce risipă pentru poet!

Mai bine aşază pe masă o carte
şi pe carte aşază-te tu!
Iar dacă ţi-e frică de canibalismul literar,
dă-mi aievea un pumn, sau, şi mai bine, tăcerea;
ceva care să usture cu adevărat, să contribuie la rezerva de ură a lumii,
să facă puţină lumină în hăţişul fiinţei.

Dar tu te împiedici de tine, ca un nebun de Soare şi aer.

Nebun a fost Galileo când s-a uitat cu ocheanul la aştri,
şi femeia lui se plictisea în satin;
când se spune că poţi, într-un singur tremur al vocii ei să ştii sigur
cum îţi va fi dimineaţa şi ziua, şi berea cu prietenii şi cum va fluctua bursa!

Şi tu eşti dreaptă, ca un pod, şi de orice adevăr care te traversează ţi se fâlfâie.

Ţi-ai dat şi tu seama, în sfârşit, că orice amâni pentru mâine,
e ca şi cum te-ai arunca în Sena şi nu ai cădea niciodată.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarceri la origini

Întoarceri la origini

Strânge-mă puternic în braţele tale
Până când carnea se topeşte în carnea ta,
Până când osul se sfărâmă-n osul tău,
Până când sângele îmi clocoteşte-n sângele tău.
Precum apa se întoarce-n valuri
Întoarce-mi sângele, tu, soţia mea
în pântecele tău
îngenunchind acolo ca-ntr-o catedrală.
Întoarce-mi privirea în ochii tăi
să nu mai hoinărească printre îngeri,
Întoarce-mi paşii către templul trupului tău
să nu mai rătăcească printre idoli,
Întoarce-mă în sărutările tale
şi închide-mă acolo pentru încă o noapte
Vreau să fiu prizonierul
cuvintelor întoarse-n sânge
şi a bărbaţilor întorşi în femeile lor.
Ca valul care se sparge-n ţărm,
vreau să te atingi de mine
şi să mă împrăştii prin tot trupul tău de zeiţă
Picurând lumina iubirii noastre caste
pe ochi, pe frunţi, pe buze, pe urechi,
pe piept, pe spate, la mâini şi la picioare.
Precum pecetea darului Duhului Sfânt
Aşază-te în cruce în trupul meu femeie
Ca să nu te mai caut,
Ca să nu mai rătăcesc,
Ca să nu mă mai reîntorc la origini!

20 octombrie 2020

poezie de Cătălin Varga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas oltenesc (3)

Zarie, pune-oţâră de rachie!
De nu ţ-o place, dă pe gât cu alta,
că e de prună, şi să nu-mi spui mie
de înţărcat, cât are peşte balta.

Şi dă-te-ncoa, că am să-ţ zâc o vorbă!
Hai, umple ţoiu', nu te fă că plouă,
că altădat' te bagi ca musca-n ciorbă
şi stai colea... ca cloţa după ouă!

Aşa! Aşază-te mai lângă mine,
mai trage-ţi sufletu', că-i gata treaba,
şi nu te face nimeni de ruşine
că eşti fomee şi că stai degeaba!

Acu', să-ţ spui ce gânduri mă frământă,
de sânt ca oala de pe pirostrie,
şi ete, mă şi jur pe crucea sfântă:
cu ce-am acu', nu mă descurc, Zarie!

Că toţi au un iPhone sau vin cu smartu',
şi numai eu mă chinui cu laptopu',
de-mi zâc toţi zăpăciţii, că-i porthartu',
şi-mi vine de pământ să dau cu clopu'.

Aşa că nu mai fac feisbucăreală
decât acasă. Când ăilanţi se bagă
să şeruiască fo muiere goală,
le zâc şi eu că le lipseşte-o doagă,

Da' m-aş uita -cum nu!- la câte-o fufă
din ălea de le zice,-acu', vedete,
că-mi place când nu au pe ele-o rufă,
da' par, printre muieri, mai alfa(bete).

Zarieee! – nu mai pot, că mi-e ruşâne
să stau degeab-aşa, ca psihopatu',
că eu sunt Nae, muică, nu un câne,
să stau la colţ, de-o să mă ştie satu'.

Îmi iau aifonu' chiar de vând viţâca,
să vadă lumea că sunt om cu stare
şi că-mi dă mâna, nu prea mult, niţâca,
chiar de n-am mai ieşit la vreo votare.

-Tu, Nae, tu n-ai minte cât o ceapă
din aia, de o muşc-afară gerul!
Auzi la el! – cu un picior în groapă,
şi vrea iPhone! Naeee, bătu-te-ar cerul!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!