Ars de folk în Calafat

Mă ascund în trupul verii
oscilând ca un pendul
asortat cu disperarea
din adâncul nesătul

de mă-ntorc în înserarea
ce-şi înfrânge neputinţa
se imbraca-n mine zborul
contopindu-l cu nefiinţa

se destramă-n gând uitarea
mistuita-n glasul verii
ce îşi macina dorinţa
într-un pact cu verbul serii

pescarus ce-şi frânge zborul
în dorinţa care doare
răstignit pe rugul verii
mă îmbracă în chemare

se aprinde-n gând ispita
portativ cu note-ntoarse
ce îşi scutură bemolii
în alai de ganduri arse

şi de nu rezişti ispitei
ce te bagă în păcat
pune-ţi sufletul pe roate
cu un Dan de Calafat

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, cad flori!

Cad flori de tei
ca un păcat
prin geamul verii care plânge
de dorul tău
ce-nsingurat
de dorul meu nu ţi se frânge
Cad flori de tei
şi ape reci
prin ploaia verii se strecoară
că de-ai venit
doar ca să pleci
pe dorul meu ploua-va iară
Cad flori de tei
din când în când
pe urmele cu vârfu'-n stradă
şi-mi este teamă
că-n curând
nu va avea ce să mai cadă.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii din gând

La poarta gândului, solie,
Ea îmi surâde-n zori de zi;
În strai ales, de poezie,
Aprinde glasul inimii.

Azurul nesfârşit te-mbie
Pe prispa verii aurii;
La poarta gândului, solie,
Ea îmi surâde-n zori de zi.

Când macii-n zarea purpurie
Se-ncing în horă pe câmpii,
Te-aştept, iubite, mărturie
Ne fie vrerea inimii,
La poarta gândului, solie...

rondel de Valeria Merca (17 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg de amintiri

Gând purtat prin roua verii,
Florile pălesc în vis,
Se împart aripi în şoapte
Peste cerul necuprins.

Goliciunea, înmiresmarea
Îmi dezleagă dor carnal
Frământând în mine gândul
De-a pluti un ultim val.

Peregrin pe creasta verde
Îmi doresc rod de femeie,
Creşte fructul, nesătulul
De-a purta în el scânteie.

Şi mânat prin ploaia verii
Vreau să muşc din vechi iubiri
Trăind viaţa mai frenetic
În amurg de amintiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările răzleţe ale verii vin la fereastra mea şi cântă, apoi îşi iau zborul. Iar frunzele galbene, ale toamnei, care n-au cântece, zboară şi cad acolo, cu un suspin.

Rabindranath Tagore în Păsări răzleţe (1916), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare viaţa

Mă doare viaţa, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,

Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,

Mă doare tăcerea
Mă doare şi visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...

poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

miezul verii

Miezul verii este vremea când lenevia devine respectabilă.

definiţie de Sam Keen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependenta

Eu nu ştiu fără tine cum se cântă
când se aşază-n portativ diezi
de râs înalt şi nu ştiu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi

de-mi iei nemărginirea ta albastră
şi-mi laşi doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Şi nu ştiu fără tine cât s-a spus

din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.

Nu ştiu măcar de unde până unde
hotarele poveştii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz şi-n zbucium mă aprind...

poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprizele verii

deliciile verii s-au copt în livezi
în grădini curate şi pe vaste câmpii
pe unde îndrepţi ochii poţi să le revezi
zâmbesc lucind în soare, bucură copii.

caise şi cireşe ispitesc prin pieţe
vara ne răsfaţă cu arome de vacanţă
povestiri de vis scrise-n letopiseţe
în cartea iubirii cu albastră nuanţă.

atâtea bucurii în flux nemărginit
fericiri sublimate în rodirea de viaţă
rămânem vrăjiţi la plus infinit
de Paradisul verii care ne răsfaţă.

în rodnicia vremii tot omu-i împlinit
cerul recunoştinţei străluceşte pe faţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

miezul verii
zemos si fraged
coaja uitarii
curatata de pe amintiri
clipele se rostogolesc in trecut
adun fire de gand
rasucite in minte
in palmele verii
florile se aseaza cuminti
presez vise intre
peretii timpului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Îmi trăiesc singurătăţile
Călcând peste secundele în stop respirator
Alunec pe firele de nisip
Devastate de tornadele rebele
Şpagat sinucigaş
Înghiţit de zâmbetul însângerat al clovnului
Răstignită pe sufletul tău

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi caută marginile în roşul

desprins din arterele pulsând a plecare
la braţ cu tornadele răzvrătite
în clepsidrele
ce îşi plimbă siluetele sticloase
într-un timp amanetat pe zborul
ce îşi construieşte aripile

se întoarce în sinele multiplicat
în neputincioase începuturi
vârtejuri
ce se prelungesc în arderile mocnite
arborate pe aşteptările însângerate
cu trup de cântec decapitat

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeţi-vă clipa

trosnetul se aude şi-un bolovan ţărâna-n frunze-ndeasă
culmea dealului prin copaci cerul apasă
inima-mi bate şi mă doare, urcuşul frigului mă arde-n oase
pădurea încet primeşte urma mea ce trece
bat clopote-n urechile mele
o Doamne!
stau şi strig la soare
nu-mi mărgini privirea, nu te duce-n orizontul rece

pun palma pe copacul înalt şi frunzele lui freamătă
vorbesc între ele şi spre pământ se-îndreaptă
plâng zborul lor, şoptesc că nu vor să fie moarte
nu vor să uite roşul ruginiu din ochii noştri
nu vor să fie noapte

printre crengi ne caută şi printr-un ultim gând ne spun
ascultaţi copacul vieţii, dorinţa lui din gând
căutaţi în albastru stelei, în cerul nopţii vara
simţiţi albul zilei, scânteia de lumină, fulgul iarna
simţiţi în sunet glasul trecerii, uniţi-vă cărarea
fiţi unu-n altul vara şi dăruiţi iar viaţa

puneţi-vă împreună trupul, inima şi sufletul
fiţi pe lume, prin iubire, gândul
atingeţi-vă clipa şi nu uitaţi că-i toamnă!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de roşu

Eu am ales o floare şi nu este
nici floarea ce te-mpiedică-a uita
nici una care creşte sus, pe creste
sau care peste ape-ar vrea să stea.

Nu e aceea care se desface
în suflete de plante, ca un duh
ce vrea cu vântul verii să se joace
în zborul lui vremelnic, prin văzduh.

Ce am ales îmi râde-acum în soare
şi mă priveşte, parcă, într-un fel
în care niciodat' o altă floare
nu m-a privit, aşa cum face el.

Eu am demult în inimă un fir
atât de plin de... roşu-trandafir.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om creativ este motivat de dorinţa de a obţine victoria, nu de dorinţa de a-i înfrânge pe ceilalţi.

citat din Ayn Rand
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Soarele şi-a lăsat toată dulceaţa pe frunze,
Roşii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-şi caută, prin ceţuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav –
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ţi firav.
Secundele s-au închis în ochii albaştri
Şi buzele s-au contopit într-un val nesfârşit,
Pe cer, dintr-odată, trei aştri:
Tu, cu mine şi iubirea, la infinit.

poezie de Alexandru Răduţ (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de noroc

Divin, seninul, azi, deschide, largă, uşa,
Magnifică, în ochi îşi oglindeşte marea,
Îşi sapă, în adânc de gând confuz, cărarea,
Văratică, melancoliei spulberă cătuşa.

Cu magma împlinirii erupe în magia dezrobirii
De somnul indolenţei, ce împietreşte vene,
Încarcă bateria inimii cu fragede poeme,
Pe care Sufletul îşi sprijină toiagul Fericirii.

Cu verde must îmbată, chipeş, fir de busuioc
Şi umple cu parfum al verii sân de floare,
Înnebuneşte orice-aripă cu-naltă delectare...
E ziua-n care sporul îmi este darul de noroc...

Rostogoleşte-mi, dragă zi, minuta-n larg de pas,
Pe ram de vers, din faşă muguri dezgoleşte,
Nu-l stăvili, cât Sufletul în urmă se zideşte
Cu gând senin, pe infinitul care i-a rămas...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de trăirea primului sărut

Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.

Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.

Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.

Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
Cu inima ce-mi plânge.
Cu clipa ce se frânge,
Cu viaţa ce se scurge,
Mă-ntorc....

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tăcutele amurguri

Mi s-a ascuns,
din văzduhuri, vara
şi nu mai arde
ţarina ca para;

de-acum frunza
va muta din geamuri
odiseea serii
dezmierdată-n ramuri.

Prin tăcutele amurguri,
asfinţirea verii
îmbracă în roadă
gutuii şi merii;

asemenea lor,
inima-mi cutează,
iar miezul vârstei
încă mă păstrează.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte de gând

Şoapte de gând,
Cu dor flămând,
Pot săruta,
Privirea ta.
Dar cum ar fi,
De mi-ai strivi,
Zborul tăcut,
Într-un sărut...

De-aş fi cuvânt,
Flutur în vânt,
Aş poposi,
Când te-aş iubi
Printre fiori,
Si-am fi culori,
Păsări de foc,
Flăcări în joc...

Timpul furat
Şi-ntemniţat,
A devenit,
Un răsărit,
Pentru ca noi,
Un gând în doi,
Să fim izvor,
Şoaptei de dor...

poezie de Lili Albu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!