Inelul merge cu degetul, ce-i îndrăgit – cu inima.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

inelul cu diamant
nu este pe
degetul iubitei
ci la eclipsa
totală de Soare

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetul meu poate arăta către luna, dar degetul meu nu este luna. Nu trebuie să devii degetul meu, nici nu trebuie să-mi proslăveşti degetul. Trebuie să-mi uiţi degetul şi să priveşti încotro arată.

citat celebru din Osho
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăgit clipa când, ajunşi acolo, sus, ne strângem mâinile frăţeşte şi îmbrăţişăm orizontul; am îndrăgit asprimea elementelor naturii, roşeaţa apusurilor, modestia florilor alpine, marea de nori culcată la picioarele noastre.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curriculum Vitae

Ce-i mai frumos am îndrăgit,
Cu proza am copilărit,
Cu poezia m-am împrietenit,
Cu epigrama m-am căsătorit.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul

inelul meu strălucitor
l-am admirat într-o vitrină!
l-am pus pe deget, cumpărat
privesc la el cu încântare...
şi îl întreb: ghiceşti tu oare
de ce te-am luat?

- îţi place tot ce e frumos
când este vorba de valoare!
inelul meu, zâmbeşte lent...
te-am cunoscut, pe internet.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

21 martie

merge la inimă, dacă inima e acolo
merge la cap, dacă din când
în când creierul fluieră
(?!) – dragostea mare
cât inima gândului vine mâncând
pământul de sub picioarele poeziei
în unele zile-zambile, aniversare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se deşteptă se şi duse acasă fără să bage de seamă că îi lipseşte inelul din deget. Acasă daca ajunse, ia palatul de unde nu e. Pierise ca şi când n-ar fi mai fost, iar în locul lui găsi iarăşi bordeiul părinţilor lui. Se mai căi el o toană de neghiobia ce făcuse, dar acuma prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. Se hotărî dară să se întoarcă la împărăţia lui, să nu se mai întâlnească cu nişte asemenea oameni răi la suflet. El zise şi părinţilor lui să meargă cu dânsul, să trăiască ca în rai. Dară ei se mulţumiră a le rămânea oasele în sătuceanul în care se născuseră, şi poftiră fiului lor o viaţă lină şi fără de supărări diavoleşti. Bietul Făt-Frumos, trist că-şi pierduse inelul, trist că părinţii săi nu voiesc a merge să trăiască cu dânsul, sta cu capul rezemat pe mână şi se gândea cum să facă ca toate să-i iasă înde bine. Când, deodată, se înfăţişează înainte-i vizitiul ce-i dase împărăteasa.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeoaica suflă ce suflă şi dacă văzu că nu poate să-i prăpădească, nici să pună mâna pe dânşii, plesni fierea într-însa de necaz, căzu şi crăpă ca necuratul; iară ei aşteptară până să moară bine, apoi neguţătorul băgă degetul în gaura inelului, după cum îl învăţase Galben-de-soare, şi zidul pieri ca şi cum n-ar mai fi fost şi-i rămase inelul în deget. După ce se uitară la stârvul zmeoaicei şi făcură haz de dânsul, îl lăsară corbilor şi porniră mai departe şi merseră şi merseră, până ce ajunse la curtea împărătească. Ajungând, se înfăţişă la împăratul; acesta priimi cu multă cinste pe Ileana Simziana. El nu mai putea de bucurie, şi se îndrăgosti de dânsa de cum o văzu. Iară Ileana Simziana se căina şi se întrista în sufletul ei că n-avea trişte. Cum se poate, zicea ea, să ajungă pe mâinile unora şi altora, pe cari nu putea să-i vază de urâţi ce-i erau. Inima şi ochii ei era tot la Fătul-Frumos care o scăpase din mâna zmeului.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăgit ecoul...

Am îndrăgit ecoul
În joaca din pruncie
Când tulnicam pe dealuri
Năstruşnice chemări
Şi-acum, la bătrâneţe,
Când mâna mea vă scrie
Parcă aştept răspunsul
De dincolo de zări...
Copil crescut la ţară
Eu ştiu că se cuvine
Să mergi pe drumul vieţii
Ca aţa după ac,
Îmi vine câteodată,
Nici nu mai ştiu ce-mi vine,
Să trag la geamuri storul
De ciudă şi să tac...
Dar a venit poştaşul
Sau cine o fi oare?
Cutia mea poştală
E plină de urzici...
Am îndrăgit ecoul
Şi eu şi fiecare
Când vom pleca din lume
Îl vom lăsa aici...

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (10 august 2010)
Adăugat de Nicolae Nicoară-Horia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă văzură arapii aşa, că se încâinase şi nu vrea să dea inelul, îl puseră jos, unul îl ţinea şi altul scoase un cuţit de la brâu, îl dete pe masat, şi se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. Văzu ăla că nu e glumă, că-i sta viaţa numai într-un fir de aţă, şi ca să scape de moarte, spuse că la el este inelul şi-l scoase de-l dete arapilor. Ar fi voit oamenii lui, vizitiul şi argatul, să sară să-şi scape stăpânul din mâna arapilor. Dar cine se putea apropia de dânşii? Numai câte un brânci le da aceştia, şi se duceau peste cap, de se sculau schilozi. Făt-Frumos privea şi creştea carnea pe el de mulţumire, când vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaş, după cum i se cuvenea. Priimindu-şi inelul Făt-Frumos, îl băgă în deget lângă cellalt, şi se hotărî a se întoarce înapoi la împărăţia sa. Dete părinţilor lui vro două, trei pungi de galbeni, fiindcă nu voiră a merge cu dânsul, se găti de drum, se urcă în butcă şi porni.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea toate femeile la 'degetul mic'. Dar cu degetul mic nu poţi face mare lucru.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arăt bine

cu degetul atât
de arătător înspre mine
(?!) încât
e limpede că arăt
un monstru cu degetul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine arată cu 1 deget spre alţii arată cu 3 degete spre el. Întinde acum mâna în faţa ta şi arată cu degetul aşa cum ai face-o în mod natural. Observă cum degetul tău mic, inelarul şi degetul mijlociu au tendinţa să se îndrepte spre tine cu cât arăţi cu degetul mai ferm în afara ta. Nu deţii adevărul suprem, ci doar o firimitură din el. Fiecare om are o piesă din puzzle aşa că încearcă să înţelegi fiecare piesă a fiecărui om dacă vrei să ai şansa de a descoperi vreodată adevărul suprem.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandalf: Timp de şaizeci de ani Inelul a rămas în linişte la Bilbo Baggins, prelungindu-i viaţa, amânând semnele bătrâneţii. Dar s-a terminat, Frodo. Răul prinde puteri în Mordor. Inelul s-a trezit la viaţă. A auzit chemarea stăpânului său.
Frodo: Dar el a fost învins. Sauron a fost distrus.
Gandalf: Nu, Frodo. Spiritul lui Sauron a dăinuit. Viaţa lui este legată de inel, iar Inelul a supravieţuit. Sauron s-a întors. Orcii lui s-au înmulţit. Fortăreaţa lui de la Barad-Dur a fost reconstruită în ţinutul Mordor. Sauron mai are nevoie doar de Inel pentru a aduce din nou întunericul peste aceste ţinuturi. Îl caută, iar toate gândurile lui sunt îndreptate spre el. Inelul tânjeşte să se întoarcă acasă, în mâinile stăpânului său. Lordul Întunericului şi Inelul sunt unul şi acelaşi. Frodo, el nu trebuie să-l găsească.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arăt cu degetul

Plâng degetele! Fiecare deget plânge o palmă.
Palma se şterge cu palma de propria ei palmă
Degetele plâng de le ustură falangele.
Plâng la atingerea lor cu alte degete
care plâng o palmă
ce se şterge cu palma de propria ei palmă.
Cinci palme la un deget
care se arată cu degetul
care se arată cu degetul
de cinci ori se arată cu degetul
pălmuit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce plictisitori sunt prietenii care se ivesc de îndată ce-i merge cuiva bine.

citat din Aristofan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Vrei să ştii ce s-a întâmplat cu Boromir? Vrei să ştii cum a murit fratele tău? A vrut să-i fure Inelul lui Frodo, cu toate că jurase să-l apere! A încercat să-l omoare! Inelul l-a adus pe fratele tău în pragul nebuniei.

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluture pe piatra

Trăisem, ca fluturii pe piatră.
Cu ochii întorşi în cărbune,
N-aveam cum să aud crescând,
Lacrima în lăuntrul Omului.
Furtuna a trecut- femeie rătăcită,
Smulgând inelul vorbelor de vară.
L-a petrecut neruşinată pe degetul altcuiva,
Cuiva absent.

Pictorul de simfonii
Ne-a rostogolit deja între palme,
Un gol de septembrie.
Il vom pune în podul casei cu pereţi de cer,
După ce vom arunca molozul de zăpadă şi fluturi
la o ghenă de vise.

Şi nu mai înota şi tu în sânge,
Că e numai al meu!

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul cu safir

În raze arămii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ţi l-am pus
Şi-am spus: "Să te gândeşti mereu
La cel ce ţi l-a dat".
Şi-n raze arămii de-apus
Încet m-am dus.

Dar când departe,-n luptă,-nflăcărat
Muindu-mi spada-n sânge de păgân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu... ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.

Dar nimfa lacului l-a prins pe când cădea
Şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zăceam străpuns de lănci,
Străpuns de-nveninatele săgeţi,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre şi adânci
Din care iese abur otrăvit,
În care şi ecoul a murit.

Dar hidra fioroasă l-a găsit,
Şi-ncet târându-se pe stânci,
Ţi l-a adus, - şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai într-un hamac de flori.

Dar tu ai azvârlit din nou,
Ai azvârlit inelul cu safir
În fundul unei gropi din cimitir...

Şi-acum, când eu sunt mort şi putrezit,
Şi când tu dormi în caldul tău alcov,
Nu te trezi, căci spectru-mi a venit
Să-ţi pună-n sân inelul cu safir.

poezie clasică de Eugeniu Speranţia din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţa secretă

Dormeai şi
M-am apropiat de tine.
Îngerul tău păzitor
Şi-a dus degetul arătător
La buze.
Degetul său şi buzele sale
Au alcătuit o cruce,
La care m-am închinat
Şi am plecat
Pe furiş.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!