Copacul face umbră sub el.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Copacul îl sădesc acolo unde am nevoie de umbră.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unei vulpi cu coajă
Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbră pe plajă -
La malul micului lac
Copacul pletos.
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crize
Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Și simt fiori de nebunie.
O umbră mormăind pășește...
E om... atât, și e destul...
Și-acum ne-om gâtui tovarăși:
El - om flămând, eu - om sătul.
Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul uscat
Pe poteca dintre lunci ne-am întâlnit astă vară,
C-ai venit numai atunci să-ți faci vacanța la țară.
Ne-ntâlneam cu bucurie sub copacul 'nalt-umbros,
Eu eram paznic la vie și mă simțeam norocos.
Ne vedeam la prânz și seara, bucuroși nevoie mare,
Petrecurăm toată vara într-o dulce sărutare.
Dar trecu vara ca visul și nici seama nu ne-am dat
Că pierdurăm Paradisul, nu știm cine l-a furat.
Vara asta mai bat drumul, privesc trist și-ngândurat,
Am găsit din jar doar scrumul și-ntreg copacul uscat.
Dar, de vara care vine, acolo-mi voi face veacul,
Așteptându-te pe tine... să vii să-nverzim copacul!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în palma ta
în palma ta crește copacul
care înflorește și-și desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcnește
îl simți în timpane cum vuiește
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist și izolat în debutul veacului
palma ta hrănește viața născută
cu multă trudă din veștedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc și strâng copacul
palma ta e o ultimă chemare
cu înțelepciune lipește șoapte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura îi îngăduie fiecărui copac să crească oricât de înalt poate crește. Și, știi ceva? Copacul chiar asta și face. Nu există nicăieri, nici nu poate exista vreunul care să se oprească din creștere numai fiindcă nu are dreptul să aleagă - dacă nu intervine vreo opreliște exterioară, copacul va continua să se înalțe atât cât va putea.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
Spre veșnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...
Îngeri în negru, să ne-nalțe, vin...
Parcă am și uitat să suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm... Așa a fost să fie!
Miroase ceru-a smirnă și a toamnă...
Îngână, goi, copaci, un imn... Alarmă!
Copacul vieții istovit se-apleacă.
Maiieri se înălța spre ceruri parcă.
A milă-și plâng copacul (azi - o umbră)
Și alți copaci în urmă-i se surupă
În vidul dintre două veșnicii...
Alt drum copacul vieții-și va croi.
Ce sfânt miros! Ce vis! Eternitate...
E taina care a unit cu moarte
Vis, întuneric, tihnă și lumină,
Prin vrerea și prin facerea divină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul, sub nori de fum
Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Și razele fierbinți de soare
Presimt că viața se usucă.
Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.
Își face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de copacul meu...
Mă întorc mereu la tine,
Copacul meu plin de iubire
Îmi amintesc multe lângă tine
Și am un ocean de fericire.
Acum am stropi de ploaie pe față,
Dar zâmbetul mi se dezgheață,
Uitându-mă-n necunoscut
Și sunt cu tine de când m-am născut.
Tu ai raze de lumină
Lângă tine toți vor să vină
În umbră să te ascunzi
Urcând în el poți să te scufunzi.
Vântul bate frunzele-n noapte,
Iar gândul meu e cuprins de șoapte,
Stai sus și vezi văpăi stelare
Și inima mea vrea din nou să zboare.
Să zboare în țări fără nume,
Ca să gasesc o altă lume,
Să-mi treacă acest dor al meu,
Să nu mai fie legat de destinul tău.
poezie de Eugenia Calancea (19 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul nimănui
În adierea serii, sub el, priveam spre zări
plecarea primăverii, cu ale ei cântări;
În vara cea toridă, stăteam la umbra lui,
copacul nostru care-i, de fapt, al nimănui.
Sub ploaia toamnei triste, din norii ruginii,
copacul de departe plângea din frunze, știi?
Simțea că vine iarna cu zâmbetul de ger
și suferea la gândul că, încă, e stingher.
Era copacul falnic din visul ce-am avut
în noaptea când un fulger prin trunchi l-a străbătut.
A fost și... încă este, căci iată, un lăstar
se-nalță spre lumină cu noi cu tot. Bizar!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul e precum copacul
Omul e precum copacul,
are în plus gândul și capul
Din sămânță înfăptuit, cu iubire e rodit
Și-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găsește pace
Și o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învățat
Multe de la un copac
poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă o creangă e uscată și nu face rod, nu trebuie să tai tot copacul.
aforism de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Bătrânețea este copacul înțelepciunii; copacul se vede, iar fructul lui este ascuns.
citat din Naser Khosrow
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cuvinte îndeajuns?
Dar acea umbră ți-a fost de folos!
Ceea ce te rănește, te binecuvântează.
Întunericul este lumânarea ta.
În lipsa barierelor încercările tale n-ar exista.
Tu trebuie să cunoști și umbra și sursa luminii.
Ascultă... așează-ți capul sub copacul mirărilor.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confuzie
Aduc adesea deasupra mea
O umbră
Și-adeseori nimic nu mi-aș putea dori
Decât să fiu:
O umbră
Fără să las o urmă
Pașii mei se-ndreaptă spre incert
Și vag și tot mai vag
Mă simt ca o nălucă pe nesfârșitele cărări
Înțepenită-acut de-un straniu vis
De-o altă umbră nevăzută
Mă regăsesc în vastul labirint albastru
Căutând o umbră a unui fir de rai
Aduc adesea-n fața mea
O umbră
Și-adeseori nimic nu m-ar putea salva
Decât să fiu:
O umbră
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doliu izbucnit
La un moment dat am izbucnit în râs
iar preotul a izbucnit în graur
iar copacul a izbucnit în rușine
iar câinele a izbucnit într-o altă țară
iar mulțimea a izbucnit în umbră
iar mortul ne bătea crucea de obraz
iar și iar
izbucnită din pământul descoperit...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul copacului prăbușit
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale,
Jertfă a căzut pe placul
Unei mâne criminale.
S-a dezlănțuit atacul,
Drujba a ieșit în cale,
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale.
Plâng pădurile în jale,
Criminali-își umplu sacul,
Seamănă moarte-n ocoale,
Curge trist izvoru-n vale,
Secerat cade copacul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din câmpie
scrieri memorialistice
Această lucrare a fost pusă la dispoziție de Editura Polirom, reproducerea parțială sau integrală, prin orice mijloace, fără acordul editurii, nu este permisă.
carte de Gelu Ionescu (2003)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!