Nu-i iertăciune pentru furăciune.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi mesenii într-o glăsuire găsiră cu cale că pe nedrept a fost fata gonită din casa părintească. Atunci tatăl fetei mărturisi că n-a ştiut să preţuiască duhul fetei sale şi şi-a cerut iertăciune. Fata, şi ea, i-a sărutat mâna şi şi-a cerut şi dânsa iertăciune dacă fapta ei l-a supărat. Şi se puseră pe o veselie şi pe o petrecere de se duse vestea în lume. Tatăl fetei se veselea, nu se veselea, dar socrul ştiu că se veselea şi se mândrea că a dobândit o aşa noră, şi de viţă bună, şi înţeleaptă şi harnică.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din loc de-ngropăciune, cimitirul s-a transformat în teren de învârteli şi de furăciune. Sub cruce se fură cel uşor şi cel mai bine.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata împăratului se făcea că ascultă, dară tăcea într-însa şi râdea înfundat. Vezi că ştia ea ce ştia. Grădinarul, daca se întoarse de la biserică şi văzu frumuseţea aia de grădină ce făcuse calul argatului, se tot freca la ochi şi nu-i venea de loc să crează. Asta să fie grădina, ori ba? şi credea că a rătăcit prin altă grădină. Nu o mai cunoştea. Şi, văzând pe argat, îl întrebă despre acea schimbare; iar argatul îşi cerea iertăciune, spuind că el a făcut ceea ce învăţase de la stăpânu-său. Darămite când văzu împăratul? Scoase şi dete o pungă de bani grădinarului, pentru că-i făcuse o grădină, de nu se mai găsea ca asta la nici un împărat.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i târziu

Nu-i târziu şi nici devreme
pentru dorurile noastre,
aşternute în poeme,
pe hârtii de cer, albastre!

Nu-i târziu pentru iubire,
răsfoind cartea de suflet,
înfioraţi de uimire,
în lumina unui zâmbet!

Nu-i târziu pentru săruturi
sub soarele primăverii,
întrecându-ne cu fluturi...
ameţiţi de vraja serii!

Nu-i târziu, la porţi de vis,
să ne scriem jurăminte
pe florile de cais,
cu mătase de cuvinte!

Nu-i târziu şi nici devreme
pentr-o astfel de trăire,
în grădini de crizanteme,
sub a toamnei ocrotire!...

Nu-i târziu, chiar de-i târziu,
să aflăm ce-i fericirea!
Azi mă ştii, şi eu te ştiu,
şi trăim din plin IUBIREA!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii şi pomana (pamflet)

Şi hoţii dau ades pomană,
Şi bani, şi haine, dar şi hrană,
Convinşi că – fi'nţe vinovate –,
Le iartă Domnu-a' lor păcate.

Ba unii chiar biserici fac,
Din furtu-n care se complac;
De pe pereţi ei ne sfidează,
Din moace ce şi le pictează.

Pe Domnul cred că-l păcălesc
Şi sufletul şi-l mântuiesc.
Nebuni ei sunt, căci, luaţi aminte,
Nu súnt doar hoţi, ei n-au nici minte.

Nu faci pomeni cu-adevărat
Din bani pe care i-ai furat,
Sau obţinuţi cu-nşelăciuni,
Escrocherii, infracţiuni,

Din bunurile obţinute
Pe căi greşite, decăzute.
Căci nu-i primită, vai, nebune,
Pomana cea din furăciune!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (15 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne Doamne!

lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare şi doare

spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ şi ţărână

în roşu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută

păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce

spre lumină se-n dreaptă
şi-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
şi-n iertăciune

pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
şi-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
să ne ierte

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două tratamente pentru iubire

1. Nu-i telefonaţi, nu-i scrieţi scrisorele, nu-i daţi întâlnire.
2. Sau, mult mai sigur: cunoaşteţi-l mai bine.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roma nu-i doar o cetate

O, Doamne atotputernic,
Cât eşti de bun şi milostiv!
Timpul ai oprit în ornic,
Eu să-l privesc admirativ.

Roma nu-i doar o cetate
E casa ta de pe Pământ,
Intrai azi cu pietate,
Făcui cu Cerul legământ.

M-ai primit în Colosseum
Tapetat cu-nţelepciune,
Simt că intru în delirium
Îţi cer Doamne iertăciune.

Rădăcini sunt pe Columna
Adusă-n piaţă de Traian,
Demnitatea e cununa
Dacilor din gàolian.

Fontana di Trevi este
Poezie şi-ncântare,
Frumuseţea trece peste
Orice fel de nuanţare.

Doamne ai adus tablouri
În biserici, edificii
Caravagio-i şi alături
Albul din laptele stâncii.

Vechi de mii de ani sub soare
Sau sub stele căzătoare
Statui albe sunt cursoare
De la cer şi pân' la mare.

Plâng fântâni, spală păcate,
Cânta pietrele din pieţe,
Sunt aici dar şi departe
Dau istoriei bineţe.

Roma nu-i doar o cetate
E poveste şi e vie
Poezie-i făr' de moarte
E a noastră abaţie.

Prin oameni Doamne ai lucrat
Şi veşnicia-i desenat
Îţi mulţumesc neîncetat
Căci bucurie Tu mi-ai dat!

Roma nu-i doar o cetate
E grădina cu amintiri
Fără timp, fără etate
Coroană de marturisiri.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tu ne mulţumi (Dedicaţie poetului Vladimir Potlog)

Nu tu ne datorezi recunoştinţă
Că-ţi îndrăzneşti speranţa printre noi...
Tu să ne ierţi pe noi, de neputinţă,
Când te privim cu ochi străini şi goi!

O, noi avem a-ţi cere iertăciune
De-acceptul tău cu trupul chinuit...
Iscăm blestem, stârnim deşertăciune,
Nu avem timp de-un suflet dăruit!

Noi ştim că tu eşti miel sacrificat
Şi preţul dăinuirii noastre pe Pământ...
Eşti absolvirea noastră, de păcat,
Nu tu ne mulţumi nouă, copile sfânt!

Nu tu ne datorezi recunoştinţă
Tu, miel nevinovat pentru tribut...
Mai dă-ne puţin timp pentru căinţă,
Să facem astăzi tot ce ieri n-am vrut!

poezie de Iulia Mirancea (10 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i dor

Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.

Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Şi pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.

Nimic nu-i clar... nesiguranţă,
Nervi, ignoranţă, refulări,
Puse adesea în balanţă
Cu o anume inconstanţă
A verbelor... fără cărări.

Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viaţa-i cu timpul în consens
Şi pune numere la toate,
Ca semn pentru eternitate
A lacrimei, ca un condens.

Nimic nu-i dor... fără durere,
Bătăi de inimă ce fug
Spre indecentele himere
Care incită la plăcere
Şi arde sufletul, pe rug.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pădurea

Cine casa încălzeşte
De cum vremea se răceşte?
Cei cu sobe ştiu prea bine
Lemnul din pădure vine!

Unii încă ar mai spune
Lemnu-n toate se impune
Are multe alte foloase
În industrii sau prin case.

Lemnul având aşa valoare
Are o mare căutare
Şi uite aşa, străinul vine
Taie lemnul, ce rămâne?

Şi-o spun cu amărăciune
De tăcem, nu-i iertăciune
Pădurea de nu-i protejată,
Consecinţe-s de durată!

Cine de plouă pe munte
Torentele stă să-nfrunte?
Şi când zăpada se topeşte
Şuvoaiele potoleşte?

Dar când vântul suflă tare
Cine opreşte a lui sforţare
Protejând sate-n câmpie
De nămeţi, chiar de urgie?

Şi de-i zăpuşeală mare
Te primeşte, îţi dă răcoare
Şi la umbra ei cea deasă
Uiţi de griji ce te apasă.

Cine atunci când panta-i mare
Fereşte de-alunecare
Protejând şosele, sate
Baraje sau căi ferate?

Doar pădurea, ştie Domnul
Mai puţin o ştie omul
Cel ce taie-n fărdelege
Făcându-se a nu-nţelege

Şi pădurea mută-ndură
Faptele celor ce-o fură
De-ar putea le-ar arăta
Că nu-i VIAŢĂ fără ea!

poezie de Ionel Popa (22 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suportabila veşnicie

Ce nu-i boală, e moarte.
Ce nu-i aici, nu-i nicăieri.
Nu doar vecia ne desparte,
Ci fumegânda zi de ieri.

Noi rezistăm în veşnicie
Pentru că ştim că e mereu,
Viaţa ni-i grea ţie şi mie,
Cu zilele ne e mai greu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru artă nimic nu-i urât, nimic nu-i impur. Cele mai respingătoare obiecte din natură sunt pentru artă admirabile motive de inspiraţie.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa că e romantic?

Nu-i aşa că e romantic?
Muzica se aude în noapte, un vis răzbate
Nu-i aşa că e romantic?
Umbrele în mişcare scriu cel mai vechi cuvânt magic
Aud briza jucându-se în copacii de deasupra-mi
În vreme ce întreaga lume spune că te-ai născut pentru iubire
Nu-i aşa că e romantic
Să fii pur şi simplu tânăr într-o noapte ca asta?
Nu-i aşa că e romantic?
Fiecare notă cântată e ca un sărut de îndrăgostiţi.
Dulci simboluri în lumina lunii.
Îmi spui cumva că o să mă indrăgostesc?
Nu-i aşa că e romantic?
(instrumental)
Dulci simboluri în lumina lunii.
Îmi spui cumva că o să mă indrăgostesc?
Nu-i aşa că e romantic?
Nu-i aşa că e romantic?

cântec interpretat de Ella Fitzgerald
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recompensa

Cu calul murg trage la scară
tristeţea în ediţie de seară
trasă-n volute verzi de foi volante
ca rufăria fostelor amante
şi-n foaia cu tipăritură densă
citeşti că se oferă-o recompensă
pe capul tău din care curge ploaia
şi năruie, de insomnii, odaia.
Hoţ de ninsori, profanator de brume,
eşti prea mărunt pentru asemeni sume
dar până ca plutonul să se-adune
şi popa să-ţi citească iertăciune,
tu cu mişcări sărite din gavote
peste monete treci, peste bancnote
şi te dai prins
şi te dai nins,
căzut
dar nu învins...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recompensa

Cu calul murg trage la scară
tristeţea în ediţie de seară
trasă-n volute verzi de foi volante
ca rufăria fostelor amante
şi-n foaia cu tipăritură densă
citeşti că se oferă-o recompensă
pe capul tău din care curge ploaia
şi năruie, de insomnii, odaia.
Hoţ de ninsori, profanator de brume,
eşti prea mărunt pentru asemeni sume
dar până ca plutonul să se-adune
şi popa să-ţi citească iertăciune,
tu cu mişcări sărite din gavote
peste monete treci, peste bancnote
şi te dai prins
şi te dai nins,
căzut
dar nu învins...

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poeţi

Poetul este nu-i
Şi nu-i pentru a fi,
Rosteşti numele lui
Şi îţi vei aminti.

epigramă de Paul Preda Păvălache (3 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele zborului

Luminişul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.

O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.

Luminişul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-I DERANJEAZĂ..., DIMPOTRIVĂ... (D-H)

Pe demagogi nu-i deranjează că alţii nu sunt demagogi, dimpotrivă...
Pe cei lipsiţi de demnitate nu-i deranjează că alţii au demnitate, dimpotrivă...
Pe depravaţi nu-i deranjează depravarea altora, dimpotrivă...
Pe desfrânaţi nu-i deranjează desfrânarea altora, dimpotrivă...
Pe cei deştepţi nu-i deranjează prostia/neghiobia altora, dimpotrivă...
Pe duplicitari nu-i deranjează sinceritate altora, dimpotrivă...
Pe egoişti nu-i deranjează altruismul altora, dimpotrivă...
Pe escroci nu-i deranjează naivitatea altora, dimpotrivă...
Pe escroci nu-i deranjează existenţa fraierilor, dimpotrivă...
Pe oamenii falşi nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...
Pe fanfaroni nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe farisei nu-i deranjează că alţii nu sunt farisei, dimpotrivă...
Pe făţarnici nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...
Pe fricoşi nu-i deranjează curajul altora, dimpotrivă...
Pe oamenii fuduli nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe grandomani nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe grobieni nu-i deranjează că alţii sunt bine-crescuţi, dimpotrivă...
Pe grosolani nu-i deranjează politeţea altora, dimpotrivă...
Pe guralivi nu-i deranjează tăcerea altora, dimpotrivă...
Pe hahalere nu le deranjează că alţii sunt oameni de caracter, dimpotrivă...
Pe hoţi nu-i deranjează cinstea altora, dimpotrivă...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!