Notele au căzut de pe portative, lăsând în urma lor doar linii suspendate, fără nicio noimă şi fără nicio semnificaţie. Trompetele şi flautele îngheţară, iar violoniştii rămaseră cu arcuşurile înţepenite în aer. Dirijorul însă, transfigurat, continuă să agite bagheta magică prin aerul cald şi rarefiat, generând o muzică ciudată, cu rezonanţe nepământene, până când notele, vrăjite, se căţărară înapoi, pe linii, trompetele şi flautele reveniră la viaţă, iar arcuşurile începură să alunece pe corzile viorilor... Melomanii se ridicară cu toţii în picioare, tăcuţi, în vreme ce muzica îi învăluia din toate direcţiile, egală, acaparatoare, nemiloasă...!

Mihail Mataringa (7 august 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e clar din perspectivă filozofică! Teorii, teorii şi iar teorii,
una mai dubioasă decât alta! Toată filozofia lumii nu e decât o fragilă teorie suspendată, fără nicio bază de sprijin, fără nicio noimă, fără niciun scop, care trebuie revizuită din când în când, totul pentru a se ajunge, din nou, la o altă teorie şi mai dubioasă decât cele dinaintea sa!

Mihail Mataringa (1 martie 2020)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dirijorul stă
Cu bagheta în aer
Adulmecând-o.

haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina nopţii

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legende venind de nicăieri.
Atunci voi înţelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi arunca din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
şi-n dulcea reverie a clipelor venite,
cu muzica celestă, pe margini de delir,
în prag de aştepare, din şoaptele-ţi vrăjite,
să-mi torni pe îndelete licori de elixir.

Ne vor cânta deasupra iubirile întoarse,
cu notele aduse din straniul portativ,
deşi Regina Nopţii ne va juca doar farse
făcându-ne să credem că visu-i relativ.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e greu să scriu muzica, notele plutesc în aer, eu doar le rânduiesc...

citat clasic din Antonio Vivaldi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picioare fragile şi braţe de aer

prin strâmtoarea dintre semeni
nu mai are loc să treacă
nicio arcă încărcată cu vise
El desenează un fir de roze
pe care pot merge
picioare fragile
/fără teamă de cădere/
cu rădăcinile lor adânc înfipte în cochilii
şi braţe de aer legate de boltă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de legendă

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,

Şi-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de aşteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.

Ne vor cânta în suflet iubirile întoarse,
cu notele rescrise pe vechiul portativ,
din cugete să-alunge şi ultimele farse
ce ne făceau a crede că doru-i relativ.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de legendă

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,

Şi-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de aşteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.

Ne vor cânta în suflet iubirile întoarse,
cu notele rescrise pe vechiul portativ,
din cugete să-alunge şi ultimele farse
ce ne făceau a crede că doru-i relativ.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flautele fricii

Sat de lemn, biserică de piatră
cum s-a dus copilăria mea
în cadenţa ploilor de toamnă
nicovala soarelui pleznea
Timp înalt şi fără nici o grijă
nu ştiam ce vreau şi cine sunt
flori de cositor topit pe plită
pocnitori de fosfor şi pământ

Anii mei de glorie supremă
demiurg am fost, şi nu credeam
ce n-aş da acum să-ntorc ocheanul
să mă văd din nou copil la geam
Să simt iar mirosul sărăciei
ca de rufă înflorată-n ger
să-l aud pe tata de cu noapte
cum se rade cu un ciob de cer

Te revăd la vremea de cireşe
te revăd în jilţ de iarnă grea
rău erai, măicuţă, îmbrăcată
ţi-era teamă şi de umbra ta
cum venea din cruciada foamei
cu o pâine cât un asfinţit
iar la piept strângeai ca pe-o icoană
câte-un pui de câine rătăcit

Astăzi ce departe-s toate astea
răvăşite ca de-un vast prăpăd
când mi-e dor de tine închid ochii
pe ecranul pleoapelor te văd
Parcă un fachir nebun îmi sună
flautele fricii la fereşti -
sat de lemn, biserică de piatră
viaţă, viaţă cât mă pedepseşti...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Mai mult, mult, suntem morţi decât vii, că-n fond viaţa-i o mică parte a morţii
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veşnicie fără nicio intervenţie a sorţii,
căci inerţia-i o scuteşte de ambiţii; nu i se pretinde vreun sfârşit că n-are început,
nu naşte din ceva, e doar un recâştig de linişte din zbuciumul de-un viitor trecut!

E demografic "pan", în preponderenţă, moartea, că este mult mai populată, multă
şi nici nu-i complicată cum e viaţa ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă
ce-şi va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă
nevieţuitoarea şi nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!...

... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece
şi-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece...
doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere,
într-o beţie a amânării gândului de-orice reflecţie îl amăgind până la stingere.

De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte
şi-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viaţă n-ar desparte,
doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârşit eterna netrăire
cum spaţiul dintre stele, ce-s puţine! Am fi şi noi în fine un minus univers, o nimicire...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna mi-a plăcut să le dovedesc oamenilor că se înşală. Vreau să fiu capabilă să trasez linii colorate, căci în muzică cu adevărat nu există nicio barieră.

citat din Pink
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are străduinţă.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea dintre pagini

Înainte de masacru,
vajnicii orăşeni vor
lua biciul şi muzica de
care au fugit până atunci
va fi inspectată la nanosecundă,

fiind forţată, precum o felie
dintr-un minut beat de milenii,
să ne arate tuturor, fără nicio
Evanghelie în mână,
câte cioburi
de oglinzi primeşte într-însa.

Căci bietele canale din noi,
după ce metale ofticoase le
vor fi eliberat de slănina
antică,
ar ajunge cam ruşinate pentru
lipsa din
irisul lor a seminţelor
frustrate prin care, fără nicio
diplomă de licenţă,
coperţile
migrează printre cetăţeni.

Iar sarea rămasă de-a lungul
volumelor nu va fi
ghicită nici de istorici,
lăsată să se transforme în
crăpăturile pereţilor ce îi
vor separa pe dinozaurii de
poimâine.

poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără pasiune, nicio afacere nu va obţine succes pe termen lung. Iar fără curaj, nicio afacere nu va deveni realitate.

citat din Ilinca Dobrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kierkegaard spunea că, prin muzică, comunicăm cu Dumnezeu fără intermediar. Muzica nu ţine niciun discurs, nu are obligaţia de a transmite un mesaj. Poţi lăsa imaginaţia să zboare, să meditezi, nu ai nevoie de nicio explicaţie.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârf de munte

În vârf de munte liniştea-i adâncă
Urcuşul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă şezi în tihnă pe o stâncă
Te simţi apropiat de Dumnezeu.

Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri şi frământări,
Însă pe culme e senin şi soare
Şi poţi privi până departe-n zări.

Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat şi pur,
Iar capra neagră ochiul ţi-l încântă
Când zburdă pe tăpşanele din jur.

O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai uşor,
Iar sufletul aripile-şi întinde
Şi te trezeşti purtat de el în zbor.

poezie de Octavian Cocoş (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dirijorul fără noroc

Viaţa lui e melodia,
Visul Apassionata;
La servici, cu simfonia,
Iar acasă cu sonata.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianistul

În aşteptare,

viorile din orchestră dansau.

Vibrau.

Degetele începură să mângâie
clapele vechi şi lucioase.

Muzica era viaţa lui ~ clasică.

În jur, oamenii tăcuţi
păreau a fi statui de ceară.

El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.

Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinţi
şi inundau liniştea.

Era o mare învolburată de sentimente
cu valuri care izbeau ţărmul~
val de aplauze
şi iubire neţărmurită;
vibraţie şi sunet
pentru un nou echilibru.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţi-vă o lume lipsită de religie. Fără atentate sinucigaşe, fără 11 septembrie sau 7 iulie, fără cruciade şi vânători de vrăjitoare, comploturi, războaie şi separatişti, fără războaie israeliano-palestiniene, masacre între sârbi, croaţi şi musulmani, persecuţii ale evreilor sau atacuri nord-irlandeze. Fără acei tele-evanghelişti cu costume strălucitoare şi coafuri bufante, care le spun oamenilor despre banii lor că "Dumnezeu vrea să daţi, până la suferinţă". Fără talibani care să arunce în aer statui antice, fără execuţii publice ale celor care proferează blasfemii şi fără femei biciuite pentru crima de a-şi fi arătat faţa... O lume tolerantă şi raţională, care să ia în calcul şi posibilitatea că Dumnezeu nu există — sub nicio formă şi pentru nicio religie.

Richard Dawkins în Himera credinţei în Dumnezeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei au venit

EI AU VENIT
în costume de "prieteni",
au venit de nenumărate ori, duşmanii mei,
călcând în picioare pământul primordial.
Iar pământul nu s-a contopit niciodată cu tălpile lor.

Au adus
pe Înţelept, pe Fondator şi pe Geometru,
Biblii de litere şi de numere,
toate felurile de Supunere şi de Putere,
pentru a domina lumina primordială.
Iar lumina nu s-a contopit niciodată cu acoperişul lor.
Nicio albină nu s-a lăsat amăgită să intre-n jocul lor poleit,
iar Zefirul nu le-a umflat niciodată şorţurile albe.

Pe piscuri, în văi, în porturi
ei au fondat şi înălţat
turnuri puternice şi vile,
poduri plutitoare şi corăbii;
iar Legile decretând goana după profit
au corupt cumpătarea primordială.
Iar cumpătarea nu s-a contopit niciodată cu gândirea lor.
Nicio umbră de zeu n-a lăsat un semn omenesc în sufletul lor,
nicio ocheadă de zână n-a încercat să le corecteze discursul.

Ei au venit
în costume de "prieteni",
au venit de nenumărate ori, duşmanii mei,
purtând darurile primordiale.
Iar darurile lor nu erau nimic altceva
decât fier şi foc.
Pentru degetele desfăcute-n aşteptare
doar arme şi fier şi foc.
Doar arme şi fier şi foc.

poezie de Odysseus Elytis, Premiul Nobel pentru literatura-1, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!