Notele au căzut de pe portative, lăsând în urma lor doar linii suspendate, fără nicio noimă și fără nicio semnificație. Trompetele și flautele înghețară, iar violoniștii rămaseră cu arcușurile înțepenite în aer. Dirijorul însă, transfigurat, continuă să agite bagheta magică prin aerul cald și rarefiat, generând o muzică ciudată, cu rezonanțe nepământene, până când notele, vrăjite, se cățărară înapoi, pe linii, trompetele și flautele reveniră la viață, iar arcușurile începură să alunece pe corzile viorilor... Melomanii se ridicară cu toții în picioare, tăcuți, în vreme ce muzica îi învăluia din toate direcțiile, egală, acaparatoare, nemiloasă...!
Mihail Mataringa (7 august 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vioară, citate despre muzică, citate despre aer, citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre trompetă sau citate despre picioare
Citate similare
Nimic nu e clar din perspectivă filozofică! Teorii, teorii și iar teorii,
una mai dubioasă decât alta! Toată filozofia lumii nu e decât o fragilă teorie suspendată, fără nicio bază de sprijin, fără nicio noimă, fără niciun scop, care trebuie revizuită din când în când, totul pentru a se ajunge, din nou, la o altă teorie și mai dubioasă decât cele dinaintea sa!
Mihail Mataringa (1 martie 2020)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre filozofie
Dirijorul stă
Cu bagheta în aer
Adulmecând-o.
haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina nopții
Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legende venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
Voi arunca din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
și-n dulcea reverie a clipelor venite,
cu muzica celestă, pe margini de delir,
în prag de aștepare, din șoaptele-ți vrăjite,
să-mi torni pe îndelete licori de elixir.
Ne vor cânta deasupra iubirile întoarse,
cu notele aduse din straniul portativ,
deși Regina Nopții ne va juca doar farse
făcându-ne să credem că visu-i relativ.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre reverie
- poezii despre relativitate
- poezii despre rai
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu e greu să scriu muzica, notele plutesc în aer, eu doar le rânduiesc...
citat clasic din Antonio Vivaldi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picioare fragile și brațe de aer
prin strâmtoarea dintre semeni
nu mai are loc să treacă
nicio arcă încărcată cu vise
El desenează un fir de roze
pe care pot merge
picioare fragile
/fără teamă de cădere/
cu rădăcinile lor adânc înfipte în cochilii
și brațe de aer legate de boltă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre picioare, poezii despre frică, poezii despre desen sau poezii despre aer
La margini de legendă
Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
Și-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de așteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.
Ne vor cânta în suflet iubirile întoarse,
cu notele rescrise pe vechiul portativ,
din cugete să-alunge și ultimele farse
ce ne făceau a crede că doru-i relativ.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri
La margini de legendă
Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
Și-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de așteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.
Ne vor cânta în suflet iubirile întoarse,
cu notele rescrise pe vechiul portativ,
din cugete să-alunge și ultimele farse
ce ne făceau a crede că doru-i relativ.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flautele fricii
Sat de lemn, biserică de piatră
cum s-a dus copilăria mea
în cadența ploilor de toamnă
nicovala soarelui pleznea
Timp înalt și fără nici o grijă
nu știam ce vreau și cine sunt
flori de cositor topit pe plită
pocnitori de fosfor și pământ
Anii mei de glorie supremă
demiurg am fost, și nu credeam
ce n-aș da acum să-ntorc ocheanul
să mă văd din nou copil la geam
Să simt iar mirosul sărăciei
ca de rufă înflorată-n ger
să-l aud pe tata de cu noapte
cum se rade cu un ciob de cer
Te revăd la vremea de cireșe
te revăd în jilț de iarnă grea
rău erai, măicuță, îmbrăcată
ți-era teamă și de umbra ta
cum venea din cruciada foamei
cu o pâine cât un asfințit
iar la piept strângeai ca pe-o icoană
câte-un pui de câine rătăcit
Astăzi ce departe-s toate astea
răvășite ca de-un vast prăpăd
când mi-e dor de tine închid ochii
pe ecranul pleoapelor te văd
Parcă un fachir nebun îmi sună
flautele fricii la ferești -
sat de lemn, biserică de piatră
viață, viață cât mă pedepsești...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre copilărie
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre tată
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sat
Moartea
Mai mult, mult, suntem morți decât vii, că-n fond viața-i o mică parte a morții
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veșnicie fără nicio intervenție a sorții,
căci inerția-i o scutește de ambiții; nu i se pretinde vreun sfârșit că n-are început,
nu naște din ceva, e doar un recâștig de liniște din zbuciumul de-un viitor trecut!
E demografic "pan", în preponderență, moartea, că este mult mai populată, multă
și nici nu-i complicată cum e viața ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă
ce-și va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă
neviețuitoarea și nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!...
... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece
și-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece...
doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere,
într-o beție a amânării gândului de-orice reflecție îl amăgind până la stingere.
De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte
și-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viață n-ar desparte,
doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârșit eterna netrăire
cum spațiul dintre stele, ce-s puține! Am fi și noi în fine un minus univers, o nimicire...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre început, poezii despre vârstă, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre populație
Întotdeauna mi-a plăcut să le dovedesc oamenilor că se înșală. Vreau să fiu capabilă să trasez linii colorate, căci în muzică cu adevărat nu există nicio barieră.
citat din Pink
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre culori sau citate despre adevăr
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre durere, poezii despre zâmbet, poezii despre păsări, poezii despre prietenie sau poezii despre nuntă
Sarea dintre pagini
Înainte de masacru,
vajnicii orășeni vor
lua biciul și muzica de
care au fugit până atunci
va fi inspectată la nanosecundă,
fiind forțată, precum o felie
dintr-un minut beat de milenii,
să ne arate tuturor, fără nicio
Evanghelie în mână,
câte cioburi
de oglinzi primește într-însa.
Căci bietele canale din noi,
după ce metale ofticoase le
vor fi eliberat de slănina
antică,
ar ajunge cam rușinate pentru
lipsa din
irisul lor a semințelor
frustrate prin care, fără nicio
diplomă de licență,
coperțile
migrează printre cetățeni.
Iar sarea rămasă de-a lungul
volumelor nu va fi
ghicită nici de istorici,
lăsată să se transforme în
crăpăturile pereților ce îi
vor separa pe dinozaurii de
poimâine.
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre orășeni, poezii despre oraș, poezii despre minute, poezii despre istorie, poezii despre creștinism sau poezii despre antichitate
Fără pasiune, nicio afacere nu va obține succes pe termen lung. Iar fără curaj, nicio afacere nu va deveni realitate.
citat din Ilinca Dobrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre succes, citate despre realitate, citate despre devenire, citate despre curaj sau citate despre afaceri
Kierkegaard spunea că, prin muzică, comunicăm cu Dumnezeu fără intermediar. Muzica nu ține niciun discurs, nu are obligația de a transmite un mesaj. Poți lăsa imaginația să zboare, să meditezi, nu ai nevoie de nicio explicație.
Andrei Șerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre informații, citate despre imaginație sau citate despre Dumnezeu
Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptându-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrșitul. Te încăpățânezi să nu recunoști o evidență. Că orice cântec are un sfârșit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate de Octavian Paler despre tăcere, citate despre sfârșit, citate de Octavian Paler despre sfârșit, citate despre încăpățânare, citate despre început, citate de Octavian Paler despre început, citate despre timp, citate de Octavian Paler despre timp, citate despre frumusețe sau citate de Octavian Paler despre frumusețe
În vârf de munte
În vârf de munte liniștea-i adâncă
Urcușul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă șezi în tihnă pe o stâncă
Te simți apropiat de Dumnezeu.
Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri și frământări,
Însă pe culme e senin și soare
Și poți privi până departe-n zări.
Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat și pur,
Iar capra neagră ochiul ți-l încântă
Când zburdă pe tăpșanele din jur.
O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai ușor,
Iar sufletul aripile-și întinde
Și te trezești purtat de el în zbor.
poezie de Octavian Cocoș (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vulturi, poezii despre trup și suflet, poezii despre stânci, poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre nori
Dirijorul fără noroc
Viața lui e melodia,
Visul Apassionata;
La servici, cu simfonia,
Iar acasă cu sonata.
epigramă de Ștefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre visare, epigrame despre viață, citate de Ștefan Marinescu despre viață, epigrame despre noroc, epigrame despre muzică sau epigrame despre acasă
Pianistul
În așteptare,
viorile din orchestră dansau.
Vibrau.
Degetele începură să mângâie
clapele vechi și lucioase.
Muzica era viața lui ~ clasică.
În jur, oamenii tăcuți
păreau a fi statui de ceară.
El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.
Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinți
și inundau liniștea.
Era o mare învolburată de sentimente
cu valuri care izbeau țărmul~
val de aplauze
și iubire nețărmurită;
vibrație și sunet
pentru un nou echilibru.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre vioară, poezii despre tăcere, poezii despre sunet, poezii despre sculptură sau poezii despre pian
Imaginați-vă o lume lipsită de religie. Fără atentate sinucigașe, fără 11 septembrie sau 7 iulie, fără cruciade și vânători de vrăjitoare, comploturi, războaie și separatiști, fără războaie israeliano-palestiniene, masacre între sârbi, croați și musulmani, persecuții ale evreilor sau atacuri nord-irlandeze. Fără acei tele-evangheliști cu costume strălucitoare și coafuri bufante, care le spun oamenilor despre banii lor că "Dumnezeu vrea să dați, până la suferință". Fără talibani care să arunce în aer statui antice, fără execuții publice ale celor care proferează blasfemii și fără femei biciuite pentru crima de a-și fi arătat fața... O lume tolerantă și rațională, care să ia în calcul și posibilitatea că Dumnezeu nu există sub nicio formă și pentru nicio religie.
Richard Dawkins în Himera credinței în Dumnezeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânătoare, citate despre toleranță, citate despre suferință, citate despre sculptură, citate despre război, citate despre posibilitate, citate despre islam sau citate despre femei
Ei au venit
EI AU VENIT
în costume de "prieteni",
au venit de nenumărate ori, dușmanii mei,
călcând în picioare pământul primordial.
Iar pământul nu s-a contopit niciodată cu tălpile lor.
Au adus
pe Înțelept, pe Fondator și pe Geometru,
Biblii de litere și de numere,
toate felurile de Supunere și de Putere,
pentru a domina lumina primordială.
Iar lumina nu s-a contopit niciodată cu acoperișul lor.
Nicio albină nu s-a lăsat amăgită să intre-n jocul lor poleit,
iar Zefirul nu le-a umflat niciodată șorțurile albe.
Pe piscuri, în văi, în porturi
ei au fondat și înălțat
turnuri puternice și vile,
poduri plutitoare și corăbii;
iar Legile decretând goana după profit
au corupt cumpătarea primordială.
Iar cumpătarea nu s-a contopit niciodată cu gândirea lor.
Nicio umbră de zeu n-a lăsat un semn omenesc în sufletul lor,
nicio ocheadă de zână n-a încercat să le corecteze discursul.
Ei au venit
în costume de "prieteni",
au venit de nenumărate ori, dușmanii mei,
purtând darurile primordiale.
Iar darurile lor nu erau nimic altceva
decât fier și foc.
Pentru degetele desfăcute-n așteptare
doar arme și fier și foc.
Doar arme și fier și foc.
poezie de Odysseus Elytis, Premiul Nobel pentru literatura-1, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înțelepciune, poezii despre văi, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre porturi sau poezii despre poduri