Cel mai singur și nesigur
Cel mai singur și nesigur
Cel mai singur om este cel aflat
Înainte Porților Înalte, fie după ce le-a trecut,
Dar nu-i bai, nu-i bai, nu-i bai,
Restul este o hărmălaie de interese meschine,
Uneori dragostea își cere drepturile,
Precum greviștii din sistemul sanitar,
Mă simt fericit, mănânc hrana zeilor, nectar,
Respir ușor, miros a trandafiri,
Proptit de un gard, cresc încet cu atomii de aer,
Ferindu-mă de cleștele negru al Marei Insecte,
m-am depărtat de cuptorul cu pâine, carne șiu alte chestii solide,
o zi albăstruie încet se deschide, peste ipostaze și ipoteze,
străjerii de fier ruginesc, or să dispară, vai, ce ne facem,
lumina ne lovește peste ochi, peste coate, peste picioare,
ne sculăm ca Lazăr din Morții Mamei Sale,
iertată fiindu-mi expresia.
***********************
Foamea, Ioană,
Nu este o toană,
Nici un mușuroi
Într-un plin război,
Recreez Geneza,
Pionier, pioneza,
Sânge taciturn,
Un nebun în turn,
Cai murind pe brânci,
Duhule, mă strângi,
Sfânt e bălegarul
Adunat cu harul,
Zgomot și respect,
Sicriu cu defect,
Iese noaptea mortul,
Îl știe tot Corful,
Casa-i peste drum,
Vin, iubire, acum.
Monștri foarte buni
Se mâncau la huni,
Nu ucid, Ioană,
Hrană-mi ești, icoană.
BORIS M. MARIAN
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu-i mare bai cu lumea asta
foamea este motorul care o mișcă spre înainte
așa că după un sfâșietor strigăt de neputință terestră
prima mea căutarea a fost firească
sânul generos al mamei
de atunci mă perfecționez continuu
cunoștiințele mele au devenit atât de complexe
încât am uitat cine sunt
dar nu-i bai
oricum lumea aceasta mă doare de la naștere
dar m-am străduit să strig din ce în ce mai rar
protestul l-am mutat în adâncul sufletului
apoi mi-am văzut de învățat mersul
fuga de răspundere
și toate celălalte forme de mișcare
eliptice paraliptice olimpice daciade
până la teleportare
gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta
cum sărea serghei bubka peste toate limitele
de mic ascult cântecul stelelor
și potrivesc cuvinte simple într-un libret inutil
de cântat în ritmul frunzelor toamna
nu-i bai
nu-i bai
și-o albă pălărie de pai
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre învățătură
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre ritm
- poezii despre responsabilitate
- poezii despre proteste
- poezii despre naștere
Colac peste pupăză
De acum, peste pupăză colac...
Mă-nsurai, de soacră nu mai scap
Dar nu-i bai, că scapă ea de mine,
Căci o îmbăt, la cârciumă când vine.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru fiul meu
Când foamea n-are margini
Celui sărac nu-i spune
Să-și verse peste suflet
Un cer de gânduri bune.
Când arde-ntreg pământul
Celui bogat nu-i cere
Să-și verse peste rană
O lacrimă de miere.
Dar socotește-n taină
După tipicul minții
De ce se sparge gheața,
De ce ne mor părinții.
Și-ai să descoperi singur
La cuvenita vreme
Că poate sta sub săbii
Doar cel ce nu se teme.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărăcie, poezii despre miere, poezii despre gânduri, poezii despre gheață, poezii despre bogăție sau poezii despre apicultură
Dar ce valoare?
Dar ce valoare are-un vis
În fața oțelitei uri de oameni?
Zadarnicele versuri mor pe rând,
Uitate ca și fructele-n decembre.
Un singur om cu sine singur?
Desigur, nimeni nu e singur,
Ne spune Cartea, dar polare
Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga.
În doi se naște bucuria,
Iar trandafirii în boscheți
Par a striga de fericire,
A fi corect, cornet perfect
Nu e deajuns, cum bate tunul
Din turnul Marii Uri de oameni.
Acolo-n turn este închisă o fată,
Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus
Să caute aurul în soarele cel bun,
n-a revenit, iar iezuiții priveau
cu mare pizmă și scuipau în mari batiste,
peste câmpii se lasă ceața,
noi unde vom porni, spre care cer?
O violină ne cânta departe.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre valoare, poezii despre uitare, poezii despre poezie sau poezii despre perfecțiune
Eu nu ți-am cerut să mă iubești
Eu nu ți-am cerut să mă iubești
Cum aș fi putut cere iubire,
Când ea este peste tot ca și aerul,
Dar noi nu știm să respirăm,
Mai mult gâfâim, ne opintim,
Gândurile își întind din ape mâinile,
Ai impresia că strigă după ajutor,
Dar știm noi ce gândește sângele?
Omu-și face loc oriunde,
Taie un pom, dărâmă un munte,
Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea,
Fiul rătăcit va reveni în pământ,
Uneori mă simt prins ca de o stâncă,
Precum Prometeu, alteori mă apasă
Pământul, ca pe Atlas, halucinații,
Lasă impresiile, ia o țigară și taci.
Citesc un poem cu ochii închiși
În aula Academiei de Surzi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre stânci, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre munți sau poezii despre lectură
Reverență
Simt că nu-s vrut, pentru prezență,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverență!
Nu-i important har, competență,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalță afon... Vreau reverență!
E ca la școală; nu-i absență,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu știi... Dai, reverență.
Toți, peste tot își dau licență,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Își diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverență?!
Căci cum poți să nu ai clemență,
Când tot se minte; titluri, nume
D-experți mistificanți, anume
Reciproci toți, în reverență....
Totu-i într-o efervescență;
Potență-n fals, furt de valoare,
Într-o cadență îngrozitoare
Decadență, deci nu reverență!
Speranța-i încă la decență;
Eminența s-aibă iar cătare,
Cum fluorescența-i bob din floare
Și pom dă fruct... cu reverență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre timp, poezii despre talent, poezii despre reciprocitate, poezii despre prostie, poezii despre minciună sau poezii despre fructe
Atenție la pâine
Să nu calci pâinea în picioare,
Ca pâinea nu-i nimic mai sfânt,
Nici cele mai regești odoare,
Nici al privighetorii cânt,
Și orice minunat castel,
Cu trudă s-ar zidi sub soare,
Să nu dai pâinea pentru el,
Să nu calci pâinea în picioare,
Căci fără pâine viață nu-i,
Nici primăvară nu-i, nici floare,
Zadarnic Himalaia sui,
De tropăi pâinea în picioare...
De calci o pâine în picioare,
A ta făptură însăți frângi,
Căci până-n inimă te doare,
Durerea pâinii și-ai să plângi
Și n-ai să ști din care bai,
Fuși blestemat de ursitoare,
Din ce urzeli noroc nu ai,
De tropăi pâinea în picioare...
De calci o pâine în picioare,
În viață totul fi-va-ți greu,
Căci în nevolnica-ți eroare,
Îl calci pe însuși Dumnezeu...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre viață, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre privighetori, poezii despre primăvară sau poezii despre plâns
Spovedanii
1.
O rugăciune în plin deșert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, eu, tu și eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufnițe- apatice par sibiline.
2.
Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt și muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi și buni?.
Nu am regrete șinu mă vait,
Tot ce-am iubit, un Edelweis.
3.
Dă-i omului pâine, îți cere carne,
Dă-i carne, îți cere haine,
Dă-i haine, îți cere trupul,
Dă-i trupul, îți cere sufletul,
Ei, aici este o problemă.
De nu cunoști drumul, caută o scuză.
Primim exact ceea ce dăm.
Educația este tot ce păstrăm.
Șoimul lovit de o săgeată,
pană de șoim reajustată.
4.
Eu am iubit o gâză mică,
visa frumos ca o furnică,
dar ea era, Ioanelor,
Din neamul scorpioanelor,
Au fugărit-o pentru desfrâu
La malul celui vestit râu
Ce-i zice Baby-Babilon,
Dar, fraților, nu-i de bonton
Să facem glume, e Afrodita,
Fermecătoare precum Perdita,
E eroină și are o splină
De care nimeni nu are vină.
Vorbește-n zece limbi odată,
Savanții lumii o tot caută,
Dar ea acum este ascunsă
În mănăstire, este tunsă,
Se roagă, Doamne, fie-ți milă,
A fost cândva și ea copilă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre victorie, poezii despre vestimentație, poezii despre umor, poezii despre tuns sau poezii despre trup și suflet
Am să-mpăiez cândva un leopard
Am să-mpăiez cândva un leopard,
Să se prefacă ochii în smaragd,
Din creasta norilor s+alcătuiesc un brad,
Genele tale crească-nalte ca un gard,
Profesorul să-ngenuncheze ca bard,
Sartre să nu mai fie Sartre, ci un sard,
Să nu mai crezi că păsările ard,
Golgotha să numească un bulevard,
Să spăl statuile de fard,,
să scutur guano de pe-nsemnul unui grad,
și când mi-o fi mai greu, încet să cad
Ca o ninsoare peste Galaad.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre păsări, poezii despre profesori, poezii despre pantere, poezii despre nori, poezii despre ninsoare, poezii despre educație sau poezii despre brazi
Filozofie de cioban
E bai să pierd ceva mioare,
Da' nu-i o catastrofă mare,
Dar soacră-mea de-mi moare, vai!
E catastrofă, dar nu-i bai...
epigramă de Florin Rotaru (2010)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre oi, epigrame despre moarte sau epigrame despre filozofie
Minutele
Trec repede peste timp,
o lume de n-ori mai mare decât o știm,
cineva întreabă ce este frica.
Grea temă. Mulți mint.
Nu mă tem de nimic și de nimeni
este cel mai prostesc răspuns.
Chestiunea morții am rezolvat-o. Nu există.
Este o altă lume, o altă viață.
Apropierea reține privirea,
Apropoul o-ndepărtează.
Drag mi-este omul primitiv,
Curat ca lacrima dimineții.
Lumina fără umbre este pentru orbi.
Minciuna deosebește pe om de animal.
Mefisto vrea răul și face binele.
Șperaclul științelor- mistica.
Între somn și sclavie există ceva comun.
Catârul este sterp ceea ce explică restul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre zoologie, poezii despre somn sau poezii despre sclavie
Port o mască de piatră
port o mască de piatră
cu o expresie facială
cenușiu-bizară
prin lume mi-e mai ușor
așa
când se depune praful
peste zâmbete
peste ochi
pe ziduri și
uneori
peste cicatrici
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre măști
Demoni
am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,
am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
peste ochii obosiți ai societății
și peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
și năzuințele,
din când
în când.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre viziune, poezii despre sfârșit sau poezii despre rai
Ce face?
Ce face un om când e singur?
Simplu un glonț, un somn, un poem,
Vede un film, se uită la ceas, înfiază un leu,
Dar tot singur este.
De ce este singur?
A fost jignit. A jignit. A ucis. Nu a ucis.
Eu nu cred în singurătate, cum nu există vid absolut.
Dar o tragedie este. Undeva o lacrimă își fa ce drum.
Doamne, ce aș hohoti, de nu aș fi bărbat.
Amintirile mă asediază asurzitor.
Anii se perindă cu viteza unui tren nebun.
Lumea trăiește, undeva e iarnă, undeva e o plajă,
Alcoolul? Drogul? Boala? Nimic nu seamănă cu singurătatea.
Nici plantele, nici animalele nu suportă singurătatea.
Nici Dumnezeu, că altfel de ce ar fi fost Creația?
Strada este pustie, casa este pustie, cimitir fără gard.
Singurătate, tu ești un bolid care mă ucide.
Brusc apare un cititor timid. Îmi întinde mâna,
Sunt salvat. Mulțumesc, fratele meu, mulțumesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre viteză, poezii despre trenuri, poezii despre tragedie sau poezii despre salvare
Nu există capăt de drum, fiecare drum este continuarea celui anterior, viața nu dispare, moartea nu există, este în mintea noastră înfricoșată. Morții noștri dragi ne însoțesc pretutindeni, în vise, în amintiri. Să nu-i uităm, pentru că și ei ne pot uita. Iar Dumnezeu este în fiecare din noi, cum ar putea muri?
citat din Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre visare, citate despre viață, citate despre religie, citate despre frică, citate despre existență, citate despre amintiri sau citate despre Dumnezeu
Peste nisipuri
nu mai port povara ingrată
a iubirii
e un supliciu atroce
pe drumul cel greu
iau cu mine doar visul
și merg înainte
peste nisipuri
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip
Murind
Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Și-o ținem așa, fără greș, până-n prag de țintirim.
Unii se duc mai ușor,
Iar alții mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.
Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Că zarurile pot cădea și anapoda, parcă dinadins:
S-au înrolat voluntari forțând soarta lor în lume,
N-au așteptat recrutorii pe urma lor să umble,
Unul la Aviație și altul la Marină,
Făr-a se gândi la carnea de tun ce-or să devină.
Aviatorul a devenit fermier după primul zbor,
Survolând Germania-ntr-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând pe bombardiere riști să fii trăsnit.
Celălalt a avut o soartă și mai tristă,-n submarin,
Pe-atunci din ugerul cerului bombele cădeau din plin.
Nu vreau să mi-l imaginez în acel sicriu de-oțel,
Lipsit de lumină și de aer, murind încet, încet, încetinel.
Când numărul tău e rostit trebuie să te duci.
Unii o fac de îndată,
Alții mai trag de timp pe la răscruci.
Un singur lucru-n viață întotdeauna reușim:
Să murim, să murim, să murim, să murim.
***Am trecut pe 10 aprile, 2002, traversând Marea Barents în drum spre Murmansk, exact, dar
exact, peste locul unde s-a petrecut drama submarinului Kursk.
Și acum, amintindu-mi, simt un fior rece pe șira spinării.
Mândria și "patriotismul" pot uneori ucide.
poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre devenire, poezii despre aviație, poezii despre zaruri, poezii despre voluntariat sau poezii despre tristețe
Viața nu-i ca moartea, dar invers nu se știe.
aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață sau aforisme despre moarte
Lăudați pe Domnul
Lăudați cu toți pe Domnul, altul ca El nu-i
Și în veșnicie ține blânda-I îndurare
Lăudați pe Cel ce ține-n stăpânirea Lui
Taina tainelor și-n lume este Cel mai mare.
Lăudați pe Cel ce singur face mari minuni,
Dumnezeu a pus pământul până peste mare
Domnul domnilor El este pentru toți cei buni
Și în veșnicie ține a Lui îndurare.
Cu pricepere și cerul tot El l-a întins
Soarele să lumineze peste-ntreaga zare
Luna, stelele pe bolta tot El le-a aprins
Și în veșnicie ține marea-i îndurare.
Lăudați cu toți pe Domnul, bunătatea Lui
Lăudați-L și-I aduceți slava și-nchinare
Cum e Dumnezeul nostru nimeni altul nu-i
Și în veșnicie ține marea-i 1ndurare...
poezie de Adriana Cristea (3 martie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre laudă, poezii despre bunătate, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
Crăciunul fiului risipitor
Aș porni să colind, peste dealuri, hai-hui,
Aș deschide cu grijă și poarta și tinda,
Dar în satul natal tata nu-i, mama nu-i,
N-are cine, la geam, să-mi asculte colinda.
Tata nu-i să-mi mai pună o dată-n pahar,
Mama nu-i să mă-mbie, din nou, cu sarmale,
Este gol, prăbușit și bătrânul hambar,
Iar ograda pustie m-ar umple de jale.
Nu sunt vaci, nu sunt oi, nu sunt porci, nici găini,
În cuptor n-are cine o pâine să facă,
Gardu-i rupt, podu-i rupt și vecinii străini,
Chiar fântâna din curte, de-o vreme, e seacă.
Nici în pod, peste grinzi, nu atârnă cârnați,
Către pivniță scara cea veche-i oloagă,
Nu-s în vasele-adânci castraveții murați,
Din butoaiele vechi a rămas doar o doagă.
Nici zăpadă nu-i azi prin grădini și pe drum,
Nu-s copiii cu sănii pe deal să exulte,
Aș porni cu colindul spre casă, acum,
Dar acum e târziu, n-are cine s-asculte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre zăpadă, poezii despre vecini, poezii despre vaci, poezii despre tată, poezii despre săniuș, poezii despre sat sau poezii despre prezent