Ecouri

tot ce memoria sfinţeşte
obiecte, imagini, vibraţii
eul pictat undeva în urmă evaporat
degetul (profeţie?!) a unui copil grav
în «mime» totuşi lucindu-i ochii
bucle, panglici, flori presate şi urmele
pe hârtie ca nişte desene «criptate»
tot ce memoria sfinţeşte
ecouri
efectul nu mai este acelaşi, acum
craniul mi-e din tablă zincată
ba chiar întreg trupul
plouă şi
aud ropotul la fel
ca atunci când lucram într-o hală învelită cu tablă
.......................................
deschizând ochii
ditamai soare în culmea amiezii
înăuntrul meu
ploua
umbra unui deget rămâne tot ce memoria
a sfinţit?!?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştergerea memoriei

îşi şterge urmele
urmele duc către clădire
în pod
la flaut
la întreruperea amintirilor
ele aiurează
aiurează şi scheaună
iar sabia-ţi de samurai era albastră
un fel de fragment de cer
cerul este nevinovat
şi negru
când vine furtuna
şi tulbură memoria
memoria se găseşte cel mai mult în sânge
ea este mai memorabilă dinspre inimă
inima adormită nu produce tulburări,
aritmia apare abia atunci
când sângele inundă
amintirile

poezie de Zbigniew Teper (aprilie 2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul meu este că memoria transfigurează trecutul, îmbrăcându-l în lumina pe care lucrurile o vor avea în ziua Judecăţii de Apoi. Noi, în fond, atunci când reintegrăm, prin memoria noastră vie, trecutul, ne pregătim în trup pentru clipa în care ne vom recăpăta trupurile la Judecata de Apoi. Memoria este un exerciţiu de imortalitate, de veşnicie în act.

Horia-Roman Patapievici în Politice
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi rămâne în memoria celor ce vin decât dacă le stimulezi memoria.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Sav Simina
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Da, am făcut asta," spune memoria mea. "E cu neputinţă s-o fi făcut" - spune mândria mea şi rămâne neînduplecată. În cele din urmă - memoria e cea care cedează.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria vântului

Sub frunze ochii ei. Clipeau copacii.
Pe bănci strigoii îşi şopteau prin nări
memoria vântului.
În jurul becului roiau fluturând insomniacii
pământului.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria e ca un monstru: tu uiţi, ea nu! Păstrează totul undeva, ascuns, şi de acolo scoate ce vrea ea, ca să-ţi aducă aminte. Crezi că ai o memorie, dar memoria te are pe tine.

citat din John Irving
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile cu adevărat îndrăgite pe lumea aceasta se găsesc în ochii persoanei iubite, flori de liliac care se deschid, luminile vapoarelor, clopoţelul şcolii, într-un peisaj, în conversaţii amintite, prieteni, Duminica unui copil, voci pierdute, costumul preferat, toamnă şi toate anotimpurile, memorie, da, ea fiind esenţa vieţii, memoria.

citat clasic din Truman Capote
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă memoria mă va trăda în viitor, voi fi totuşi în stare să refac trecutul după urmele lăsate de sufletul meu.

Ye Si în Transcendenţa si fax-ul
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă memoria mă va trăda în viitor, voi fi totuşi în stare să refac trecutul după urmele lăsate de sufletul meu.

Ye Si în Transcentenţa si fax-ul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ploua pe afară

Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine şi pe dragi.

Şi îmi e rece fără tine,
Şi tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi eşti durerea cât mai sunt.

Şi plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Şi simt în mine cum mă plouă,
Anunţă ploi un mic herald.

E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile şi se crapă
Din ochii mei şi din cuvânt.

Când ploua rece pe afară
Să te gândeşti, să mă priveşti,
Din când în când, iară şi iară,
Să te întrebi, mă mă iubeşti?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna şi memoria

Nu te-ascunde în minciună,
Chit că asta te salvează;
Când memoria nu-i bună,
Amândouă te trădează.

epigramă de Emil Ianuş din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui începător încrezător în memoria sa, care se fuduleşte recitând în public din "cartea sa"

Memoria-ţi excelentă
Pe noi toţi ne-a desumflat.
În "lucrarea-ţi", abundentă,
Toţi poeţii am aflat.

epigramă de Mihai Condali din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria

Pe mama a lăsat-o memoria,
Cu mine se repetă istoria...
Bătrâna nu mai poate să suporte
Şi se tratează cu "Bilomag forte".

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri întunecate

În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii –
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci şi pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal şi şerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu nobleţea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esenţă,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peşteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.

O furtună permanentă de similarităţi!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrenţuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca şi alte dăţi –
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.

Întuneric, întunecată lumina mea, şi neagra dorinţa.
Sufletu-mi, ca o zi de vară-înnebunită de căldură, zboară,
Se-aude bâzâind dincolo de geam. Care eu sunt eu? A câta oară?
Un om, îngenuncheat şi-acela – mă ridic din propria teamă.
Memoria îşi revendică locul, şi memoria este Dumnezeu,
Şi unul este Unul, liber în vântul violent –care bate mereu.

poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea aceasta mă obosea. Am închis din nou ochii. Uneori oboseşte şi liniştea... Este ca şi singurătatea. Creează în minte imagini şi personaje ale trecutului, de fapt le prelucrează, le recrează, întunecându-ti memoria. Un drum de fum pe care mergi fără sens.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria părinţilor mei, Constantin şi Elisaveta

Aşa lăsat-a Dumnezău,
Să ţii nespus la neamul tău.
Ai mei părinţi mult m-au iubit,
Chiar şi atunci când le-am greşit,
Şi-oricât de mult i-am supărat,
Ei totuşi, totuşi, m-au iertat.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

văd timpul cum se uită-n oglindă
după ce-şi pierde umbra
şi-şi desenează trupul în alb.
apoi, cum îşi duce degetul grăbit
pe itinerarul nimicului,
căutând un ireal şi o depărtare de tăcut.

cu expansiuni vizionare viaţă pândind
şi nimic nu-i în stare să înţeleagă,
cum se smulg finale gânduri
din memoria întoarsă din drum
numai de dragul să treacă
dincoace de uitarea horcăind.

fără un scop anume,
el mereu se azvârle înainte...
cu spaţii de singurătăţi la piept dorite
şi nicicând înapoi în sentinţa unui exerciţiu
de repetiţii.
mereu îşi prelucrează neliniştita uzură
cu romanticele visuri din străzi culese,
apoi se ascunde în ceasuri şi absenţe...
participă la diferite mixturi de vieţi,
subtilizează efemere
şi chiar trece în imagini uneori,
lăsând dâre pe lucruri şi-n fragedele clipe,
ce se hârjonesc prin fluturi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pictat

Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoşi de chihlimbar.

Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca şi sărutul
Care deseori ţi -l cer!

Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu eşti a mea stăpână,
Te-am pictat chiar şi pe inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)
.
copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul
.
toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii
.
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!