Străveche este dorinţa spre vârf, spre o ţintă care să potolească neastâmpărul sufletului şi care să dea măcar pentru o clipă bucuria împlinirii.

citat din Fritz Kasparek
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpinistul visează la orele de luptă pe drumul spre vârf şi la clipa când ajunge sus, lumea îi stă la picioare, iar deasupra lui nu mai este altceva decât infinitul.

citat din Fritz Kasparek
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

dorinţă

Dorinţa este o frământare a sufletului care îl determină să voiască pentru viitor lucruri pe care şi le reprezintă ca fiindu-i convenabile. Dorinţa pe care o avem când năzuim spre un anumit bine este însoţită de iubire şi apoi de speranţă şi bucurie, în timp ce aceeaşi dorinţă atunci când năzuim să ne depărtăm de răul contrar acestui bine, este însoţită de ură, teamă şi tristeţe, din care cauză este socotită contrarie sieşi.

definiţie celebră de Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria în Dumnezeu este mai puternică decât bucuria acestei vieţi. Şi acela care o află, nu numai că nu priveşte spre patimi, dar nici măcar la viaţa lui nu se mai întoarce, şi nicio altă simţire nu îi va veni din bucurie, dacă bucuria i-a venit din adevăr. Dragostea este mai dulce decât viaţa.

Sfântul Isaac Sirul în Cuvinte despre nevinta, capitolul 38
Adăugat de Laura5
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie de primăvară

s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendenţă
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viaţă,
nu în viaţa asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,

s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
şi nopţile de mai,

speranţa,
ca o primăvară,
ca o mireasă
îmbrăcată conspirativ
în flori de cais.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa orientată spre Dumnezeu e singura forţă capabilă să facă sufletul să urce. Ori, mai degrabă, Dumnezeu este cel care vine să cuprindă sufletul şi să îl înalţe, dar numai dorinţa îl sileşte pe Dumnezeu să coboare. El nu vine decât la cei care îi cer să vină; iar spre cei care cer des, îndelung, cu ardoare, el nu se poate împiedica să coboare.

Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum sufletul pleacă de la virtute pentru a se înălţa spre frumos şi spre bine, la fel el porneşte de la viciu pentru a coborî la răul absolut. Contemplarea care aparţine sufletului ce contemplă viciul este a răului absolut, iar participarea la acest rău îi revine sufletului, care devine vicios, căci el se va afla în întregime pe "tărâmul neasemănării" când scufundându-se în sine, va cădea într-o mlaştină întunecată. Când sufletul se află în întregime în viciul absolut, el nu mai deţine viciul, ci îşi transformă natura într-una rea. Sufletul care se îndreaptă spre intelect se îndepărtează de materie şi nu se apropie de lipsă de măsură, rămânând pur.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturile sorţii

O navă se-îndreptă spre est, iar alta către vest,
Deşi ambele navighează-n bătaia aceluiaşi vânt.
Felul în care este întocmită velatura,
Şi nu furtuna,
Ne-arată drumul pe care-l urmăm pe pământ.

Asemeni vânturilor mării sunt căile sorţii
Pe care voiajam de-a lungul vieţii noastre-întregi,
Alcătuirea sufletului în adâncă-ne fiinţa
Va decide direcţia spre care ne chemă-n zări dorinţa,
Iar nu împrejurările sau lupta – nici alte legi.

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie

Am ajuns azi o biată colonie
Deci nu mai staţi pasivi ca un chibiţ
Pentru a noastră scumpă Românie,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!

Pentru pădurea noastră strămoşească
În care v-aţi deschis mereu la şliţ,
Ce-o taie hoţii să se-mbogăţească,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!

Pentru preabunii sfinţi bătuţi de soartă
În timp ce-aleşii noştri stau la şpriţ,
Şi ca să nu cerşim din poartă-n poartă,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!

Demni descendenţi ai Daciei Romane,
(O, Doamne Sfinte, îmi vine să sughiţ),
Voi aţi răpus oştirile-otomane,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!

poezie de Octavian Cocoş (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa nu se calculează după viteza cu care te îndrepţi spre obiectiv ci după hotărârea cu care mergi spre Ţintă.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de siguranţă

de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre faţa nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
muşuroaiele de maşini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca nişte navetişti ursuzi
între entuziasm şi disperare
către capătul de linie
al sângelui

toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre

nu mai există nici măcar o particulă statică
nu mai există levitaţie nici măcar în vise
nu mai există ochi de cer care nu a fost angrenat
de inerţia goanei după efemer

toate accelerează inconştient spre destrămare
spre o inevitabilă ciocnire
de trecut

poemul acesta
este centura mea de siguranţă...

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treimea nu se reduce la o esenţă divină abstractă şi impersonală, ci este o Treime de Persoane Care Se iubesc, Care-şi extind iubirea Lor peste noi şi în noi, în Hristos Care pătimeşte pentru noi, Care este întreg iubire pentru noi. Hristos ne cheamă de asemenea să înaintăm cu ajutorul Său spre o umanitate asemenea umanităţii Sale: o umanitate care vrea să sufere pentru ceilalţi ca să-i înnobileze, ca să facă bucurie Tatălui ceresc, dându-I bucuria de a vedea că înaintăm prin iubirea dintre noi spre iubirea faţă de El.

citat clasic din Dumitru Stăniloae
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred...

Eu cred uneori că nu ai plecat
spre infinitatea nemărginită
ci ai vrut doar să zăboveşti un pic
pe aleile înmiresmate,
invadate de culorile curcubeului,
pentru a percepe mai bine
trilul inocent al păsărilor,
glasul gingaş al florilor...
Cred că ai vrut să auzi adierea vântului,
să-ţi scalzi ochii în roua dimineţilor de toamnă.
Şi mai cred că ai vrut să mai stai măcar o clipă
cu caii pe care îi iubeai atât de mult,
să le auzi strigătul mut,
să te mai doară o dată suferinţa lor...
Cred că ai vrut să-ţi încarci sufletul
cu toată magia acestei lumi,
iar apoi, eliberată de toată durerea,
îngerii să te poarte spre Soare, spre Lumină,
şi de acolo, încărcată de frumuseţea sufletului tău,
să-i poţi dărui etern Cuvântul
Veşniciei.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repere

Înşir nişte paşi în pustiu
şi merg spre nimic. N-am o ţintă.
Reperele, de când mă ştiu,
se schimbă şi-ncearcă să mintă.

De urc, mă îndreaptă în jos,
apoi îmi arată un munte
abrupt, c-un decor păcătos,
şi nori care vin să mă-nfrunte.

Mă chinui, mă caţăr cât pot,
ajung pe un vârf şi-mi apare
platoul pe unde socot
că-mi este cărarea cea mare

pe care aş vrea s-o urmez,
dar nu e. Se-ascunde, vicleană,
o caut, n-am cum să cedez,
căci ştiu că-i pe-aici, pământeană.

E-a mea de când sunt pe Pământ,
destinul ce-i scris în eteruri.
Repere? Niciunul nu-i sfânt:
mi-arată mereu doar spre ceruri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bucurie

Bucuria este o emoţie plăcută sufletului produsă de gustarea binelui pe care impresiile creierului i-l înfăţişează sufletului ca fiind al lui său. Bucuria provine din convingerea pe care o avem că posedăm un anumit bine, iar tristeţea din convingerea pe care o avem despre un anume rău sau un anume neajuns al nostru.

definiţie celebră de Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nemărginit

îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eşuate...
dar mi-aş dori atât de mult
pe marea liniştită
a sufletului meu
nu este furtună
şi totuşi din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorinţa de a trăi
şi a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
şi atunci poate
vei privi spre zarea unde te aştept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai cărări prin locuri neumblate de zei

adâncit în toiagul vieţii
dar aplecat uşor spre veşnicie
precum un melc care are de urcat un munte
apoi respir adânc
ca pentru eliberatul sufletului
culeg înţepenite flori pentru fluturii de zăpadă
din fereastra care încă mai dă spre lună
de nebun tai autostrăzi de omăt
pentru ultima mea dâră
precum o apăsare de om de nea fericit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului de azi îi este frică de iubire, trăieşte tot mai însingurat, precum un val fără ţărm, un val care nu mai îndrăzneşte să sărute ţărmul. Societatea de azi ne împinge spre o utopie impusă. Cu toate că avem atâtea mijloace de comunicare şi reţele de socializare, riscul singurătăţii sau al falselor prietenii este tot mai mare, pentru că nu mai avem în suflete iubirea faţă de semeni, ci dorinţa folosirii semenului pentru utopiile noastre păcătoase, adică folosirea semenului în afara iubirii lui Dumnezeu şi aşa uşor ajungem în prăpastia singurătăţii şi a deznădejdii. Nu aşa ar sta lucrurile dacă am porni de la principiul că omul nu este un adaos prin lume, ci este coroana creaţiei lui Dumnezeu, l-am vedea altfel, am şti să-l cinstim şi am lucra unii cu alţii în comuniune de iubire şi frăţietate, spre bucuria îngerilor şi preamărirea Creatorului nostru.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îi o mirare...

În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viaţa îi o mirare!

Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veşnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălţare,
Neastâmpărul în veci nu-ţi moare!
Căci viaţa îi o mirare!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îi o mirare...

În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viaţa îi o mirare!

Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veşnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălţare,
Neastâmpărul în veci nu-ţi moare,
Căci viaţa îi o mirare!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa este dorinţa omului ca măcar o parte din ceea ce doreşte să i se întâmple se va şi întâmpla cu adevărat. El ştie că, de cele mai multe ori, visele sale nu se vor împlini niciodată, aşa că speranţa sa se orientează spre acele obiective care au şanse reale de a fi îndeplinite.

Mihail Mataringa (10 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!