Sunt îndrăgostită, de aceea liberă

Sunt îndrăgostită, de aceea liberă să trăiesc
cum vrea inima, să eman feminitate când desmierd.
Sufletul este lumină când este plin,
greu când este gol.
Sufletul meu este lumină. Nu-i este teamă
să-şi danseze singur agonia.
Pentru că m-am născut împletindu-ţi cămaşa,
voi sosi din moarte cu acea cămaşă pe mine.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lucrul acela din mine...

Când
lucrul acela în mine
este mai mare decât mine,
el se potriveşte în mine
şi mă completează;
când
lucrul acela în mine
este mai mic decât mine,
mă răscoleşte
şi mă face să-mi iau zborul
liberă;
când
lucrul acela în mine
este egal cu mine,
eu nu sunt echivalentă cu el în aceeaşi proporţie;
iar când
mă părăseşte,
şi se pare că-o face permanent,
chiar şi atunci
mai este încă
în mine –
cu siguranţă.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Lasă-ţi sufletul să plângă
Când o vrea şi cât o vrea...
E nevoie să ajungă,
Să-şi mai spele o rană grea.

O lasă-mă,
Lasă-mă, Doamne, iar
Să văd lumea din jur,
Dă-mi acest dar!

De atâta greu...
Mi se topeşte sufletul meu,
Lacrima văzul meu îl albeşte,
Lacrimă, sufletul meu oboseşte,
Orbeşte...

Strigăte, proteste în mine, mă înec...
Şoapte, rostite-n surdină!..
Doresc peste tot să păşesc, să trec!
Şi... caut lumină, Lumina din mine!..

Dar unde e? Unde e acel zeu,
Să mă-nţeleagă,
Să mă asculte, să mă vadă
Al meu Dumnezeu?!

Ah, viaţă!
Da, viaţă!..
Sunt, poate,
Prea mulţi
Ca mine,
Ce îţi cer
O povaţă!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernatorul meu este sufletul meu. Sufletul meu nu are legi. Are propria sa direcţie, ştie unde merge, eu sunt un suflet într-un trup fizic. Eu sunt sufletul. Sufletul este divin, desăvârşit, atotputernic. Şi sufletul ştie Adevărul. Orice altceva este minciună, este falsitate. Sufletul este real, este adevărat. Doar îmi ascult sufletul, mă supun lui. Totul este atât de simplu. Nouă ne place să complicăm. Dar nu e nimic complicat. Doar ascultă sufletul.

Ghislaine Lanctot în Yoga Magazin, interviu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când afară pe cer soare nu este
Soare pentru mine mama este.

Când afară plouă şi căldură nu este
Căldură pentru mine mama este.

Când sufletul meu e rece
Şi prin inimă o groaznică furtună trece
Sprijin pentru mine mama este.

Ea e sprijinul meu mereu
M-ajută şi la bine şi la rău.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt către voi

onorat de cuvintele d-voastră, o adiere duioasă şi lină pentru un suflet rănit
cât timp voi crede în umilinţă, adevăr, speranţă şi iubire
voi scrie, voi scrie în neştire
am aşezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele
să beţi cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranţa că vor înflori mărgaritare în lume
am smuls gândurile şi lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-aţi primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-aţi învelit apoi cu sufletul vostru
m-aţi mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înţeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe, departe
vă mulţumesc oameni frumoşi, vă mulţumesc că sunteţi
ce vă doresc....
o cupă imensă, eternă, plină de iubire

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de iubire

Nu se-nţelege legea firii...
Să fim noi slujnicii iubirii?!
Din tot ce-avem pe-acest pământ,
Iubirea-i lucrul cel mai sfânt,
Doar ea te-nvaţă să trăieşti,
Prin ea cu viaţa te uneşti,
Ea este farmec şi lumină
Şi-a fericirii rădăcină.

Pe umărul iubitului să plângi?!
Iubirea este stâlp şi temelie
Şi dragoste pentru o veşnicie,
Prin ea se-mparte sufletul în două,
Ea-i soare şi ninsoare, ea ne plouă
Sub pleoapele de literă şi stea...
Iubirea este însăşi viaţa mea.

Iubirea vine de la Dumnezeu
Şi sufletul când este răvăşit,
Când plângi şi când suspini, când este greu,
Ea-n suflet, ca un vis s-a cuibărit.
Ea nu-i nici avuţii şi nici bani,
Este opaiţ şi flamură, în ani.
Să plângem ce-am pierdut, ar fi-n zadar,
Iubirea nu-i o piatră de hotar.

Nu luăm nimic dacă plecăm din lume,
Doar cinste, demnitate şi renume.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt către voi

onorat de cuvintele d-tră, o adiere duioasă şi lină
cât timp voi crede în umilinţă, adevăr, speranţă şi iubire
voi scrie, voi scrie în neştire
am aşezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele...
să beţi cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranţa că vor înflori mărgaritare în lume
am smuls gândurile şi lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-aţi primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-aţi învelit apoi cu sufletul vostru
m-aţi mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înţeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulţumesc oameni frumoşi
ce vă doresc....
o cupă imensă, eternă, plină de iubire
vă mulţumesc că sunteţi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsedat normal

obsedant normal,
repet normal,
în viaţă normală.
m-am săturat de atâta normalitate.
m-am săturat să cred că totul este normal
când de fapt normalul este tot.
m-am săturat ca ziua să înceapă cu dimineaţa
când noaptea este de fapt răsăritul meu.
m-am săturat ca degetele să fie zece
când de fapt zece sunt doar poruncile sfinte.
m-am săturat să despic firu-n patru
când de fapt patru fire un pot fi niciodată unul singur.
m-am săturat să las paşi în urma mea
când de fapt urma mea se pierde printre atâţia paşi.
m-am săturat să trăiesc pentru alţii
când de fapt alţii nu trăiesc nici pentru ei.

şi ce folos că m-am săturat
că-n definitiv e normal să te saturi.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt către voi

onorat de cuvintele d-tră, o adiere duioasă şi pură
cât timp voi crede în umilinţă, adevăr, speranţă şi iubire
voi scrie
am aşezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă să-l mâncaţi când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele... să beţi cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranţa că vor înflori mărgaritare în sufletele voastre
am smuls gândurile şi lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-aţi primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-aţi învelit apoi cu sufletul vostru
m-aţi mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înţeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulţumesc oameni frumoşi
ce vă doresc.... o cupă imensă, eternă, plină de iubire
vă mulţumesc că sunteţi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

agonie

Agonia înseamnă frământare între viaţă şi moarte. Agonia adevărată este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârşelii te consumă iremediabil şi când moartea învinge.

definiţie celebră de Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuiri

Am adunat atâtea-n suflet,
Şi mă apasă-atât de greu...
Voi mă cunoaşteţi după umblet
Că nu mai sunt în eul meu.

Prea multe inima-mi sugrumă.
Prea mult mă mustră cugetul
Că n-am putut să las în urmă,
Tot ce-mi apasă sufletul.

În inimă, ca-ntr-un sipet
Am să le-nchid când voi pleca.
Le voi purta ca pe-un secret.
Nici cerului nu le voi da.

Când voi pleca la Domnul sfânt,
Chiar dacă sufletul mi-e greu,
Îl voi sluji cu crezământ,
Că el este stăpânul meu.

poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa m-am gândit la dragoste ca la o formă de sclavie voluntară. Ei bine, lucrul ăsta este o minciună: libertatea există atunci când dragostea este prezentă. Persoana care se dăruieşte pe de-a întregul, persona care se simte cea mai liberă, este aceea care iubeşte din tot sufletul.

Paulo Coelho în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine

am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
ştiam asta, era ca o aspiraţie
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viaţa a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viaţa a decis pentru mine
m-am gândit şi la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoşi dragostea
şi-mi zâmbea
şi în sufletul meu era furtună
şi Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărţit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiul

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânţa mea de copil, în tine!
Ce-aş fi?.. Că nu aş mai şti, de atâta dor, de foşnesc
Brazi... Prinşi în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceaţă nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte şi aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Şi atât cât voi fi, veştile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste suliţe, toţi anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aş ţese zi şi noapte la iţar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ţi tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Aşa umezit, vei şti, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...

poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi îşi degradează sufletul, fiindcă trăiesc după legile trupului. Sufletul vibrează când este mângâiat şi se cutremură când este muşcat.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Suflet (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "compasiune" este frumos. Este făcut din acelaşi cuvânt ca "pasiune". Când pasiunea este transformată, când dorinţa de a afla şi căutarea pentru celălalt nu mai este acolo, când îţi eşti suficient ţie însuţi, când nu ai nevoie de nimeni, când însăşi nevoia pentru celălalt s-a evaporat, când eşti totalmente fericit, strălucind, fiind doar tu singur, atunci pasiunea devine compasiune. Acum nu-l mai cauţi pe celălalt pentru că te simţi gol pe dinăuntru şi singur, acum îl cauţi pe celălalt pentru că eşti prea plin şi vrei să oferi. Atunci când este o revărsare a iubirii există şi compasiune!

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a-nseninat

S-a-nseninat şi iată
ce splendid asfinţit,
când inima deodată
râzând a-nmugurit.

O tandră adiere
în suflet mi-a pătruns
şi tristele-i unghere
cu chiot i-au răspuns.

Ce binecuvântare
a-ncins fiinţa mea
că dintr-odată-îmi pare
că m-am născut abia.

Destinul meu tresaltă,
surâde încântat
că în sfârşit de-o altă
lumină-s sărutat.

Au înflorit în mine
speranţele târzii,
iar sufletul meu plin e
de blânde armonii.

Şi nici că îmi mai pasă
de-al morţii râs hain
când viaţa e frumoasă
şi o trăiesc din plin.

poezie de Anatol Covali (6 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine şi trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că ştie să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar şi mai mult,
iar viaţa este şi mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
şi îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranţa că totul va fi şi mai frumos.
Îmi place când mă priveşte
atunci când dorm şi îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără uşor
şi este înţelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
şi când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveştile lui şi este în centrul atenţiei.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susţin în ceea ce face
şi că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
şi viaţa mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trio (viaţa, omul, sufletul)

Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
şi atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respiraţie...
Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viaţa ta!

Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
şi atunci când imensitatea mării
va înghiţi visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!

Voi fi cu tine,
char şi atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
şi atunci când, cu tine nu aş vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!

"Iubeste-ţi aproapele ca pe tine însuţi..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz dezlănţuit

cântă în mine dezlănţuit extazul
mai toarnă-mi fericire în pahar
să ţin departe de mine necazul
să simt că Dumnezeu mă umple cu har.

stau de vorbă în tihnă cu poeţii
povestind câte-n lună şi stele
sorbind cafeaua zorilor dimineţii
îmbrăcaţi în lumini ca în fine dantele.

Lumină tu împodobeşti sufletul gol
şi te extinzi până la margini de fraze
arzi în raze blânde sufletul frivol
scăldată-n rouă cu licăr de turcoaze.

cu chip de înger încreştinezi zaraze
când îmi este teamă mă alinţi cu raze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!