Putem vorbi îndelung despre angoasă, fără a aminti nimic despre nervozitate, în general. Angoasa reală (manifestată în prezența unei primejdii reale), spre deosebire de angoasa nevrotică, apare ca fiind un termen foarte rational și comprehensibil. Este o reacție la percepția unui pericol extern, asociată cu reflexul de fugă și în consecință poate fi considerată ca o manifestare a instinctului de conservare.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am studiat angoasa nevrotică și am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se atașeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numește anxietatea de așteptare, așa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, așa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuși, putem găsi chiar și aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârșit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoțește nevrozele grave.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am constatat că cele trei modalități principale ale angoasei: angoasa reală, angoasa nevrotică și angoasa conștiinței, pot fi ușor raportate la cele trei dependențe ale "eului": lumea exterioară, sinele și supraeul.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distincția între o angoasă reală și o angoasă nevrotică este următoarea: prima este o reacție la perceperea unui pericol exterior, adică la o eventuală rănire, iar a doua rămâne întru totul misterioasă și inutilă.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analizând angoasa reală, am redus-o la acea stare de atenție senzorială și de tensiune motrice pe care o numim dispoziție către angoasă, din care decurge reacția de angoasă. Această reacție poate avea două consecințe alternative: sau formarea angoasei, când repetarea vechiului act traumatic este doar un semnal și în acest caz, restul reacției servește la preîntâmpinarea unei noi situații periculoase, fie prin fugă, fie prin apărare; sau, vechiul act traumatic își păstrează întreaga putere, reacția fiind atunci în totalitate de angoasă și ca urmare, starea afectivă paralizantă se dovedește inoportună în condițiile actuale.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angoasa este, în calitate de stare afectivă, reproducerea unui eveniment trecut și periculos; ea rămâne în în sarcina instinctului de conservare și are rolul de a semnala noile pericole. Ea provine de asemenea, dintr-un libido devenit într-o oarecare măsură inutilizabil și se produce în procesul de refulare. Înlocuită prin simptom, ea rămâne totuși legată de acesta.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este clar dacă limbajul current desemnează prin angoasă, frică, groază, același lucru sau lucruri deosebite. Angoasa se raportează mai degrabă la stare și face abstracție de obiect, pe când, în cazul fricii, atenția este precis concentrată asupra unui obiect. Cuvântul groază, în schimb, pare a avea o semnificație cu totul specială, desemnând îndeosebi un pericol în legătură cu care nu am fost pregătiți printr-o stare prealabilă de angoasă. Se poate afirma că omul se apără împotriva groazei prin angoasă. Oricum ar fi, cuvântul angoasă este folosit în sensuri multiple, ceea ce îi dă un character vag și nedeterminat.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am admis că angoasa se produce exclusiv în "eu" și că numai "eul" este capabil să creeze și să resimtă angoasa; poziția astfel adoptată ne permite să privim situația dintr-un nou unghi.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fobii se observă clar că pericolul interior s-a transformat în pericol exterior și că, în consecință, frica nevrotică s-a transformat într-o frică aparent reală.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-adevăr, nu refularea este aceea care provoacă angoasa, ci însăși angoasa, care apare prima, este cea care provoacă refularea.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori angoasa este legată de alte simptome, alteori se produce independent, printr-un acces, iar alteori ea persistă mult timp și formează o stare stabilă, dar niciodată nu apare motivată de un pericol exterior.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angoasa infantilă nu se încadrează în categoria angoaselor reale, ci în aceea a angoaselor nevrotice.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angoasa este o stare afectivă, adică o combinație între unele sentimente din seria plăcere-neplăcere și descărcările corespunzătoare. Percepția lor reprezintă, totuși, fără îndoială prin transmisie ereditară, reziduul unor evenimente importante. Această stare este comparabilă accesului de isterie individuală.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre trebuințele religioase, legătura lor cu starea infantilă de dependență totală, ca și cu nostalgia față de tată pe care o suscită această stare, mi se pare incontestabilă, cu atât mai mult cu cât sentimentul cu pricina nu se datorează pur și simplu unei supraviețuiri a trebuințelor infantile, ci este susținut în permanență de angoasa pe care o resimte omul în fața puterii preponderente a destinului.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Angoasa socială" este aceea care formează nucleul a ceea ce se cheamă conștiință morală.
Sigmund Freud în Psihologia colectivă și analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În general, nu știm dacă uitarea unei impresii este legată de ștergerea urmei sale din memoria noastră; însă despre refulare putem afirma cu certitudine că ea nu înseamnă dispariția, ștergerea amintirii.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principiul plăcerii și instinctul de conservare sunt departe de a-și veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluția căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoțiilor care au o influență asupra factorului traumatic care paralizează acțiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situației periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acționa ca o creație nouă și pentru motive noi.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angoasa crează refularea, iar situația temută instinctual este provocată, în ultimă instanță, de o situație exterioară periculoasă.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica nevrotică diferă prin două aspecte de frica reală: mai întâi pentru că pericolul este interior și apoi pentru că frica nevrotică nu devine conștientă.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se încearcă să se intervină în formarea simptomului se constată exact inversul (în acte obsedante, de exemplu). Dacă bolnavul este împiedicat să-și îndeplinească ceremonialul de spălare, el cade într-o stare foarte neplăcută de anxietate de care, evident, simptomul său l-ar fi ocrotit. Într-adevăr, se pare că producerea angoasei ar preceda formarea simptomului, ca și cum simptomele ar fi create pentru a împiedica apariția stării anxioase. O altă confirmare: primele nevroze ale copilăriei sunt fobiile, stări care arată cu evidență că producerea inițială a angoasei este stopată prin formarrea ulterioară a simptomului; avem impresia că nimic n-ar putea, mai bine ca aceste relații, să ne facă să înțelegem angoasa nevrotică.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavul operează o deplasare în fobia sa și se neliniștește de o situație exterioară. El crede cu siguranță că astfel își asigură o protecție mai eficace. De un pericol exterior se poate scăpa prin fugă, dar cum să fugi de un pericol interior?
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!