Lumea înălţimilor, o lume aspră şi frumoasă, născută din zbuciumul planetei, mângâiată de nori şi rudimentar cioplită de mâna sculptorilor cu putere nemăsurată: soarele, apa şi vântul.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile dau viaţă lumii de piatră! Primăvara începe cu murmurul firelor de apă, soarele prinde viaţă, pe cer apar primii nori cumulus cu turnuri gigante şi cupole albe. Sus, în căldări, zăpada sclipeşte cu boabe mari, se aspreşte şi devine "fin", chemând schiorii până târziu, în luna mai..

citat din Ionel Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea

Se aud cocoşi cântând
Şi soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Şi lumea îmi pare un curcubeu.

Soarele e la amiază
Şi încălzeşte tot ce este viu.
Ţăranii pe câmp lucrează
Şi lumea îmi pare un pârâu.

Soarele e la amurg,
Iată şi luna a răsărit.
Ţăranii vin de la plug
Şi lumea îmi pare un infinit.

Soarele să ascunde după nori
Şi noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Şi lumea îmi pare atât de frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe fereastră au intrat zorile şi scotocesc curioase prin colţurile micului refugiu. Afară, apare tiptil soarele, împrăştiind darnic din strălucirea sa miilor de mărgele pe care roua dimineţii le-a aninat în jepi...

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăgit clipa când, ajunşi acolo, sus, ne strângem mâinile frăţeşte şi îmbrăţişăm orizontul; am îndrăgit asprimea elementelor naturii, roşeaţa apusurilor, modestia florilor alpine, marea de nori culcată la picioarele noastre.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un traseu alpin e numai o partitură; interpretarea, care din căţărare face muzică, aparţine fiecăruia.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii timide

Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.

Vântul turbat ciopleşte-n plopii plângători,
Mişcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă.

Întârziaţi de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-şi deschidă,
O albinuţă prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a muşcat în zori,

Stă soarele întemniţat de după nori...

rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evitare

Nu-i povesti orbului
ce superb
e lanul de grâu
înroşit cu maci.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Nu-i povesti surdului
ce melodios
cântă ciocârlia
când apare soarele.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Şi orbii şi surzii
cred tot ce le spui
dar lumea lor
interioară este
mult mai frumoasă
decât lumea noastră.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi din Bucegi, Munţii Baiului, cu spinări line, parcă anume făcute pentru drumeţie, aţipeau sub orizontul limpede, ca o uriaşă şopârla în pragul hibernării.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Oriunde privesc sunt doar pagini albe
- în agenda mea,
pe masă,
în mapa de şcoală,
în imprimantă...

albe ca tot atâţia nori
din care va ploua peste tine cu vorbe,
şi fiecare literă te va mângâia
coborând
te va săruta
şi-ţi va cădea la picioare...

gândul meu bun îţi aduce
soarele după ploaie.

poezie de Ioana Coman
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a pus întrebarea

dacă este frumoasă; întâi ochiul m-a întrebat,
apoi mâna.
Iar eu, arogant cum mă ştii, am dat să răspund.
Taci! a spus ochiul pipăind-o.

Taci! a spus mâna privind.

Am tăcut şi am privit-o mai bine.
Nu era decât o femeie frumoasă, din clasa de mijloc,
cu o uşoară arcuire a buzei superioare, cum au multe femei
din ţinutul acesta; un accent slav şi o slăbiciune pentru pisici,
cum au toate femeile, care se îngrijesc de planeta bărbaţilor.

De ce taci? m-a întrebat atunci, udând florile din emisfera nordică a planetei.
(Părea că trupul ei mic e o sferă de apă plutind din care cad argintii picuri.)

Nu tac, zic, vorbesc cu mâinile mele!
Vorbesc cu pereţii!
Asta cu voce tare, iar în gând:
La întrebarea despre frumuseţe am tot răspuns:
Femeile sunt toate frumoase, bărbaţii sunt porci şi măgari.

Şi am continuat să vorbim
(dacă nu vom fi vorbit şi acum)
eu, cu capul în nori, ieşit puţin în spaţiu,
ea, plivind scamele de pe marginea dialogului.

Va urma, zic, pe 11 noiembrie, tranzitul lui Mercur prin faţa Soarelui.
(Iubirea e Soarele, marele, iar omul, un punct continuu, un ceva viu, care-l taie încet).

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpiniştii au făcut ca teama pe care o inspirau munţii înalţi să fie înlocuită treptat prin chemare.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpiniştii au făcut ca teama pe care o inspirau munţii înalţi să fie înlocuită treptat prin chemare.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele deşteaptă în fiecare om sentimentul sublimului, o vagă conştiinţă că frontierele persoanei noastre nu se limitează la persoana noastră...

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele ne oferă tot ceea ce putem cere vieţii: spaţiu, măreţie, linişte, asprime, frumuseţe, prietenie.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palide rubine ale câtorva frânturi de jar îşi dau sufletul în cuibarul lor cald de cenuşe....

citat din Ionel Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă de nori

între apa vieţii
şi apa morţii
era un fel de
esenţă de nori
care se transforma
din când în când
în destine de oameni

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vantul

Peste lume peste sate
Vântul bate cu puteri
Ridicat mă simt de umeri
Căutând ziua de ieri.

Din cohorte şi ulcele
Dăngănit de spart cuvânt
Vântul bate cu putere
Şi îmi dă şi mie-avânt.

Mă învăluie cu patos
Lunge braţe de eter
Vântule de unde vii?
Nu sunt singur azi pe lume
Şi nici mâine nu voi fi.

Ridicat mă simt de umeri
Râd de ziua cea de azi
Peste lume, peste sate
Vântul bate!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o fântână

Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.

Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieţii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.

Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
Ca toţi însetaţii din viaţă.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.

Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!