Cine are norocul să vadă Bucegii într-o noapte senină, plină de ger și lumină stelară, se poate lăuda că știe cum a fost Geneza.
citat celebru din Eugen Barbu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul pietrei din răscruce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumusețea-i divină tristețe alină,
Așezată-n răscruce, ține loc de cruce.
Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.
Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină
Într-o noapte senină, când luna e plină...
rondel de Olguța Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satisfacția e colosală, cu aromă florală și inima devine senină ca o noapte de vară cu lună plină când reușești să scoți calitățile oamenilor la lumină.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Lumină lină
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor
Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și szrăcit
Cel plâns și cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion Barbu, Eugen Barbu, Barbu Ștefănescu Delavrancea al literelor române norocos... Barbut!
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj de foame
Mariana, azi dimineață
De pe Aeroportul București-Băneasa
Am văzut în zare Bucegii
Era un aer de mare
Ca atunci când am fost
La Mamaia
De un albastru închis
Cum se zăreau Munții Vlădeasa
La Cluj, din balconul bunicilor
Așa se vedeau azi dimineață
De pe aeroport
Într-un aer de mare
Bucegii
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu știe și nu știe că nu știe e bolnav - Tămăduiește-l! Cine nu știe, dar știe că nu știe, e neînvățat - Învață-l! Cine știe, dar nu știe că știe, e adormit - Trezește-l! Cine știe și știe că știe e învățat - Urmează-l!
proverbe chinezești
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mâine
îmi era frig și era toamnă
timpul ardea neîntrerupt sau poate neîncetat
cine azi mai știe, cine
trece o clipă, trece un veac
stau sau zac
într-o veghe prea plină a prezentului
uitat în ungherul creației
stelele s-au răzlețit într-o evadare aleatorie către alte galaxii
presupun
uneori accept
apoi neg cu vehemență totul
mâine
astăzi tac
dincolo de adevăr
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt că lui Amza Pellea nu-i putem spune "adio", ci numai "la revedere". Cine știe, cândva, într-un ram înflorit, într-un bob de grâu, într-o toartă de lut, într-o picătură de ploaie sau într-un fir de iarbă cine știe... cândva, poate, ne vom reîntâlni.
Sanda Toma în revista Teatrul (decembrie 1983)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneza
Cred în basme și de-aceea
Știu că toate au un rost;
Dacă n-ar fi fost femeia
Nici Geneza n-ar fi fost!
epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară divină
Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Și-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.
Primăvară divină
Să înflorească,
De har și Lumină plină
În inima noastră
Și-o sfântă rutină.
Rutină cerească
Și iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească
"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o parte stă un grup de păstori. Ei sunt tăcuți, poate perplecși, poate din respect, fără îndoială din pricina uluirii. Paza lor de noapte a fost întreruptă de o explozie de lumină din ceruri și o simfonie a îngerilor. Dumnezeu merge la cei care au timp să-L audă și, astfel, în această noapte fără nori, a venit la niște simpli păstori.
citat din Max Lucado
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina stelară
Mi-e sufletul greu ca o piatră de moară
și-atâtea gânduri se macină-n van.
Coboară tu, putere stelară,
și spune-mi: câtă lumină mai am?
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solicită într-o clipită protecția divină pentru a avea viața senină, de lumină și miracole plină, oferă-I lui Dumnezeu toată inima ta; vei vedea cum spectaculos, glorios va lucra, iar în direcțiile în care te vei îndrepta, El te va acoperi cu binecuvântarea Sa!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneza găurilor negre
O știe lumea din bătrâni:
Fumatul fură din vigoare,
Dând găuri mari în buzunare
Și găuri negre în plămâni.
epigramă de Eugen Deutsch din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cine știe unde
Erai sau nu trifoi cu patru foi
găsit într-o livadă părăsită,
erai sau nu încântătoarea roză
de nimenea culeasă, de nimeni veștejită,
păzită de-o armată de ghimpi bine-narmați,
erai sau nu complicea iluștrilor bărbați
care veneau călare pe-o termită
de cine știe unde,
din frunze sau din lemne,
doar să te vadă și să-ți facă semne.
poezie clasică de Virgil Teodorescu din Cât vezi cu ochii (1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi de toamnă
Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieții mele!
N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost și nu mai este.
Frunzele foșneau ușor
Sub al tău gingaș picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, neprețuita mea comoară!
Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă și senină,
Îmi părea că-i primăvară,
Și m-am îndrăgostit ca prima oară.
poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul Betleem
În orașul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În orașul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Și un imn de laudă să-i cânte.
În orașul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Și de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Și ne spune să trăim în pace!
Și să-l iubim pe Dumnezeu.
În orașul Betleem și acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate și lumină.
poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine știe de ce lăcremez? Poate iubesc sau poate aștept; și nădejdele mele încep să le irosească anii. Cine știe de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieții care cere să fie viețuită toată.
Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
I.F...
Motto:"Ușoară, maică, ușoară"
G. Vieru
stelară, maică, stelară
tristețe, maică, tristețe
pogoară, maică, pogoară
când lacrimă, când blândețe
cezară, maică, cezară
senină, maică, senină
pogoară, maică, pogoară
când inocentă, când vină...
poezie de Iurie Osoianu (3 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Într-o noapte de urgie
Se-abătu vântoaica grea,
Într-o zi pe la chindie
Cuibușorul lăcrima.
Într-o seară stacojie
Dorul său îi tremura,
Sufletul în nostalgie
Dragoste își căuta.
Dimineața, cine știe,
Să-ndrăznească mai putea
Să potoale fumurie
Altă rană și mai grea.
Unde n-a fost niciodată
Flori de tei ori iasomie...
Plânge o inimă curată,
Disperată pe vecie...
Într-o seară purpurie
Dorul i se deștepta,
Sufletul cu bucurie
Dragostea își regăsea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!