Și pământul, împotriva mea, varsă lacrimi.
aforism de Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
Și fără nimic
Pământul
împotriva mea
îmi va auzi ultima suflare.
poezie de Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ploile, cu legile lor, spânzură pământul pe nimic.
Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel autumnal
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei și opalini
Împresoară patru zări.
Nu mai e miros de crini
Și în crâng nu sunt cântări;
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări.
Trista roză fără spini
Umedă de lăcrimări
Tremură din rădăcini,
Dată veșnicei uitări...
Plânge toamna în grădini.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit-o împotriva rațiunii, împotriva promisiunii, împotriva păcii, împotriva speranței, împotriva fericirii, împotriva tuturor descurajărilor ce pot exista.
Charles Dickens în Marile speranțe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri de toamnă
Cerul varsă lacrimi cenușii,
Pământul pare-a fi de sânge;
Totu-n jur pare pustiu...
Totul plânge.
În fagi le sângerează toamna
Și-n van vrea cerul să îi spele.
Mult prea adâncă-i rana...
Totul geme.
Toamnă-i. O toamnă-nsângerată;
Din copaci cad lacrimi de sânge.
Lumea-i îndurerată...
Totul plânge.
Pe case, gemete de toamnă;
Prin păduri, mii de vizuine;
Peste tot o rană...
Totul geme.
poezie de Cezar C. Viziniuck din Agata literară (2 octombrie 2013)
Adăugat de Georgeta Vișovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două lacrimi
Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieșit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.
Două lacrimi curăță pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.
Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeților să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii și mii de stele!
Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram la stânga, împotriva forței brutale și a brutelor, împotriva demagogiilor, a demagogilor și a mistagogilor, împotriva oricărei șarlatanii, împotriva oricărui ecxorcism, împotriva maidanocrației cu toate cohortele ei înarmate, zbârlite și zgomotoase, împotriva lozincarilor de uliță și a evangheliștilor, cu capetele lor patibulare, în deliruri de ură, de asmuțiri și de prigoane...
Leon Kalustian în Conspirații sub cer deschis, postfață (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile adevărate nu varsă lacrimi false.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (24 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și femeile false varsă lacrimi adevărate.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (24 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile varsă mai multe lacrimi prefăcute decât adevărate.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (24 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când doare, varsă râuri de lacrimi, construiește un pod și treci peste!
citat din Amin Maalouf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt lacrimi
Paharul cu lacrimi e plin si se varsă
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii, de-acolo, din cer ne veghează
Și-l tine Hristos în mână, acum!
Sunt lacrimi de prunci rămași fără mamă
Plecate departe... muncind in surghiun
Purtând zi de zi in suflete rană
Of... cât să mai rabde sărmanul român!
Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce așteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi și săraci... tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea!
Sunt lacrimi vărsate in focul durerii
Săraci suferinzi pe-un pat de spital
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată... ți-e boala calvar!
Sunt lacrimi de mame... ce trupul își vând
La colțuri de stradă, pe câțiva mărunți
Să-si crească cum pot, copilul flămând
Dar tot nu le pasă acelor corupți!
Sunt lacrimi vărsate de cei fără casă
Orfani ce-și duc viața prin guri de canal
Bogații nu văd sau nu le mai pasă
Cu banul încalcă și codul penal!
E lacrima mea... e lacrima voastră
A neamului meu lovit pân' la sânge
Dar tara aceasta va fi tot a noastră
Și n-o vom lăsa la cei fără Cruce!
Nimic nu se pierde, nimic nu se varsă,
Hristos tine-n mână paharul durerii
Și-n clipa cea mare, de Domnul aleasă
Gusta-vor amarul... noi calea-nvierii!
poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dorul
O inimă pierdută
De lacrimi si de dor
De mamă si tată
De mângâierea lor.
Dorul ce se varsă
De sora si de casă
E mereu amar,
De lacrimi in zadar.
Dorul ce te apasă
În inimă mereu
Venin ce mă omoară
De dorul lor mereu.
poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet care publicase un volum de poezii: Visuri și lacrimi
Da, bardule, creează-ți visuri;
Tu ești poet ajuns acum,
Căci cititorii varsă lacrimi
Pentru cinci lei dați pe volum.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi ceri să uit
... pământul neîmpăcat
brațe de arșiți de ploi
porți în altare
îngenunchind
lumini care plâng
care dor
poate mâine în zori
mai înalt mai aprins
în lacrimile iernii
vreodată
mă vei auzi
să nu spui nimic
nimănui
doar să zâmbești ca unui copil
poezie de Eli Gîlcescu (16 februarie 2015)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romănia are 5 râuri mai mari: Dunărea, care o desparte de Serbia și Bulgaria, și se varsă spre răs. în m. Neagră; Oltul ce vine din Transilvania; Argeșul, Ialomița și Siretul care, ca și celelalte, se varsă în Dunăre spre mz.
Romănia are 5 gârle mai mari: Jiiul, Vedea, Dâmbovița ce dă în Argeș; Prahova, care se varsă în Ialomița; Buzăul ce dă în Siret, șal.
Iosif Genilie în Principe de Geografie și Astronomie (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
A 13-a primăvară
... îmi plânge la rădăcini
pământul
în necontenită ofilire
cade pe gânduri
sângerează
grele tăceri.
Și totuși în altă parte plouă,
plouă
în fiecare noapte,
legănând primăverile,
fără răgaz,
ca o chemare
dincolo de întuneric, tresărind
dimineața
atât de aproape de tine.
poezie de Eli Gîlcescu (16 martie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați,
Ne mor oamenii, nevinovați,
Pentru o cruntă încăpățânare,
Se varsă lacrimi arzătoare...
Sunt minți bolnave, imbecili,
Făcând să sufere vlăstare de copii,
Nebuni ce vor să ne înjuge...
Pământul-i tot un lac de sânge!
Se înlocuiesc bomboane cu blindate,
Tancuri care zac pe catafalcuri,
Cu încrâncenare azi ne domină prostia...
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine,
Sau interese doar meschine,
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi,
Doar pe motivul că ați vrut război!
Chiar dacă ne desparte acea fâșie
Și nu vorbim aceeași limbă,
Aceleași sentimente avem de mame și soții
Și cu regret vă spun, aveți și voi copii...
De ești un om de rând, un diplomat sau președinte,
Cuvântul este același, de te numești părinte,
Nu contează în fața morții statutul pe care-l ai,
În fața lui Dumnezeu suntem egali!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenitorii mei la înmormântarea mea
Au venit, cu mic, cu mare,
Sunt prezenți la-nmormântare;
Varsă lacrimi, ipocriți,
Însă toți sunt fericiți.
pamflet de George Budoi din Moștenitorii și moștenirea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați
Ne mor oamenii, nevinovați
Pentru o cruntă încăpățânare
Se varsă lacrimi arzătoare
Sunt minți bolnave, imbecili
Făcând să sufere vlăstare de copii
Nebuni ce vor să ne înjuge
Pământu-i tot un lac de sânge
Se înlocuiesc bomboane cu blindate
Tancuri care zac pe catafalcul urii
Cu încrâncenare azi ne domină prostia
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine
Sau interese doar meschine
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi
Doar pe motivul că ați vrut război
Chiar dacă ne desparte acea fâșie
Și nu vorbim aceeași limbă
Aceleași sentimente avem, de mame și soții
Și cu regret vă spun, aveți și voi copii...
De ești un om de rând, un diplomat sau președinte
Cuvântul este același, de te numești părinte
Nu contează în fața morții statul pe care-l ai
În fața lui Dumnezeu suntem egali!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!