Eşti tot...

O buză, un obraz, un ochi,
O petală, o catifea, un univers,
Un glas, un gest, o privire,
Un susur, o adiere, o armonie;
Un vaârtej al frumusetţii,
O esenţă a îngăduinţei,
Prezenţă pastorală,
Domniţă... în rîndul lumii...
Fireşte...
De care sunt îndrăgostit!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţă

Trecut-au peste mine
Dragostele cele fine
Şi în carne, şi în oase
Inima ca să mi-o coase;
Crinul, fir al frumuseţii,
Trandafirul, fir al vieţii;
Cea mai răsărită viţă,
Spune-mi tu, acum domniţă:
- Hai spune-mi, c-altfel sufăr
Cum să fac să-ţi cumpăr,
Sufletu-n monezi de dor
Şi trupul cu amor?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 aprilie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers

Un demers
Într-un singur vers...

distih de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie pastorală

Poezia pastorală. O claie nemuritoare, în care fiecare poet şi-a depus paiul său liric.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul ultimului vis

Mă retrăsesem într-un colţ de lume
Ca într-un început de nouă viaţă
Când îl aud, devreme-n dimineaţă,
Prin pomii înfloriţi, cântat, un nume.

Privesc atent la pasărea ce zboară,
Dar nu e ea cea care-mi cântă mie,
În trilul ei e-o altă armonie.
Nu, nu e numele ce mă-nfioară!

Se-ascunde-o adiere printre ramuri
Şi-o urmăresc petală cu petală
Cum se alintă, caldă şi domoală,
Dar nu se-nalţă numele-n balsamuri.

Un flutur alb se-ndeamnă către-o floare
Şi-l urmăresc în zboru-i singuratic
Prin aerul curat, primăvăratic,
Plutind uşor, în irizări de Soare.

De printre flori şi ramuri de cais,
O voce m-a oprit din căutare
Şoptind un nume şi, spre-a mea mirare:
"Eu sunt ecoul ultimului vis".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zboară, Floare-nfloare

Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiţi la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Chiar şi când nu sunt îndrăgostit de tine.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Eşti un înger pentru mine,
Aş vrea să te am lângă mine,
Să îţi văd chipul zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Şi simt că am sa mor,
De dragostea şi iubirea ta,
Care o porţi mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Şi simt că te doresc...
Şi aş vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Şi eşti totul pentru mine...
Şi nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când eşti lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...

Şi îţi spun....
Că.... Te iubesc.....

poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

La un SRL tip stână,
Pe-un uitat picior de plai,
Se nălbeau, la râu, de mână,
Turme negre de... parai.

epigramă de Sorin Finchelstein din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

Deşi păzită de dulăi
Destul de fioroşi şi răi,
A pierit turma într-un an,
Că lupul era cioban!

epigramă de Gheorghe Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petală cu petală

Petală cu petală se scutură din viaţă
şi moartea dă năvală pe câmpul cu verdeaţă.
Când încă o petală din chipul tău frumos,
se scutură alene, vibrând armonios,
Priveşte cu mândrie, gândind neîncetat,
la restul de petale, ce nu s-au scuturat!

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

Nea Gheorghe şi vecinul său, Ilie,
Se ceartă pe pământ de-o veşnicie
Şi presupun c-aşa s-a demonstrat
Că veşnicia s-a născut la sat.

epigramă de Florin Rotaru (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

King of Pop...

Sclipeşte-o stea în miez de univers
Şi va sclipi spre nemurire,
Tu eşti... o muzică, un vers,
Un dans... în pace şi iubire!

madrigal de Vasile Zamolxeanu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme

Abia, abia, târâş, târâş,
Printre frunziş privesc chiorâş,
Se prind în joc prin dulce cânt
Şi sâsâind fantasme sunt
Şi leacul câş.
Iar prin aer, limbi de clopot
Se încurcă într-un ropot,
Toată-n jurul ei natura
Nu îşi stăpâneşte gura,
Lasă şopot:
Târâtoare, târâtoare,
Fără izmă, nici culoare,
Zămislite într-o scoarţă,
Colţi crăpaţi de cotoroanţă,
Sburătoare;
Lăsaţi somnul, lăsaţi ceaţa,
Luaţi fiinţei dimineaţa,
Stâlciţi vorba, spurcaţi hrana,
Zvârliţi duhuri în dihana,
Spaimă-i viaţa;
Cu puterea în privire,
Cu ştiinţa la strivire,
Cu norocu-n poala mumei
E necazu-n faţa lumei
La ivire.
Voi fantasme, voi stăpâne,
Voi din slovele păgâne,
N-aveţi milă pentru soartă,
Predicaţi în limba moartă,
Scursă-n vâne;
Cloacă de afurisite,
Vânturaţi nestingherite,
Smulse din obrazul lumii,
Rumeniţi la trup străbunii,
Încreţite.
Sunt aievea, nu sunt basme,
Şi se-neacă-n dulci miasme,
Încă mai răsună-n stâncă
Cu acelaşi glas de brâncă
Sunt fantasme!

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Scruteaza în mine un ochi ca de vultur
Lumea, cei ca un drapel care-l flutur...

distih de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc...

Pentru că-ntregul univers
s-a străduit să mă ajute
să te găsesc...
înfloritoare vers cu vers...

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

Vorba ta, balsam pe rană, blândă, calmă, înţeleaptă,
este pentru suflet hrană cu miros de pâine coaptă.
Glasul tău, blând ca o boare cântată şi incantată,
melodie pe răcoare, o povestea fermecată.
Sfatul tău, pepinieră, înţelept ca o zicală,
procedeu sau manieră, armonie muzicală.
Ai privirea ca de vultur ager, sprinten, îndrăzneţ,
mă pătrunde de mă scutur să nu rămân nătăfleţ.
Ochii tăi, sfeşnic de noapte, lumini călăuzitoare,
sunt ca două mure coapte, stele-n noapte călătoare.
Iar auzul tău, în şoapte, parcă fulgeră şi tună,
fie zi sau fie noapte, ne găseşte împreună.
Vorbă, glas, sfat şi privire, totul ni se potriveşte,
ochi, auz, ca prevestire: Domnul ne călăuzeşte!
Ce m-aş face fără tine? N-aş avea grai, nici privire,
numai sfatul ce-mi convine: doza mea de fericire!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

Căutându-mă pe mine
Într-un ceas ce bate-n urmă,
Am găsit fără ruşine,
Dragostea în chip de turmă....
Turma ce din zori mă paşte,
Până-n asfinţit de lună,
Pe izlaz se recunoaşte,
Behăind ca o nebună...
Încerc ceasul cu-ncordare
Ca să-l fac să înţeleagă,
Turmei trebuie migrare
Sus pe creastă să se dreagă...
Însă bâta-i de mătase,
Câinele, pierdut-a urma,
Creasta stă numai de şase
Să nu mi se fure turma!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pierdut urechea stângă din cauza unei muşcături, când mă băteam cu alt om. Dar, prin spărtura subţire care mi-a rămas, aud clar toate zgomotele lumii. Văd şi lucrurile, chiar dacă pieziş şi cu anevoinţă. Fireşte, cu toate că la o aruncătură de ochi nu pare, această protuberanţă albăstruie, de la stânga gurii mele, este un ochi.

Mario Vargas Llosa în Elogiu mamei vitrege, Scurtă biografie omenească (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă...

Peste-a lumii veche ţarnă,
Printre fumul gros din hoarnă,
Fulgi de nea din cer se poarnă...

tristih de Vasile Zamolxeanu (3 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafia Morţii...

În strălucirea neagră, inertă şi hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o ţâţă ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorţii uns,
Să mă prefacă-n lume în fel şi chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere şi şoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...

Şi cine sunt în faţa sorţii?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot şi nicăieri
Dar sunt Stafia Morţii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele asemănătoare şi cele de acelaşi fel nu au nevoie de armonie, cele însă neasemănătoare, de obârşii diferite şi inegal aşezate sunt în chip necesar cuprinse într-o astfel de armonie graţie căreia pot dura în univers.

citat din Filolaos din Crotona
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui moribund

Când ortul popii stă să dea
Ea ii aprinde un fitil,
Iar el o-ntreabă; - Draga mea,
Dar ce-ai la ochi, un crocodil?

epigramă de Vasile Zamolxeanu (26 februarie 2020)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!