Heraldică
Am fost hrănit de mame cu burțile frumoase,
mi-au nechezat în sânge huțulii ursitori,
când adormea speranța aveam dureri de oase,
când pârâia norocul mă bântuiau fiori.
Îmi amintesc cum vara mă înecam periodic
și mă trezeam când toamna spărgea câte-un pahar,
cum frecventam iabrașe dintr-un ținut mai nordic
și-nsămânțam valută, să par mai gospodar.
Și nici nu mai contează de chiar au fost acestea,
corsar de-am fost pe mare, de-am fost băiat model,
mă-mbăt ca cu Băbească doar când gândesc povestea,
parcă străbat cu trenul saloane de hotel.
Hai, Doamne,-ntoarce roata, sunt vremurile triste,
nici hoții de corăbii nu mai muncesc cu spor,
pe Bistrița luntrașii vomită în batiste
și-acarii sorții Tale fug pe păuni în zbor!
Fă, Doamne, chiar pustiul de bine ce-l așteaptă
cățărătorii vieții, la ei, pe-acoperiș,
ascunde-mă să-ți suflu cuvântul ce îndreaptă
și-apoi, ca mulțumire, dă-mi lapte sfânt și griș!
Mă văd ciocnind cafeaua cu ușa de la Capșa,
plătind birjarii nopții spre un alcov de soi
și-apoi într-o pădure jucând cu pomii leapșa
ca să mă spăl sub ploaie de timpuri și noroi.
Am fost cules din lanul copiilor de suflet
și obligat ventuze să port ca să iubesc;
azi numai anticarii mă recunosc la umblet,
denobilându-mi ceara din osul meu domnesc.
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ca-n serai de mai
Într-o zi, spre sfârșitul lui mai,
Mă simțeam ca un pașă-n serai.
Ce-o fi fost, nici acum nu-nțeleg
Și aș vrea, că-i mister, să-l dezleg.
Oi fi fost sub o vraja de zână
Ori aveam mâncărime la mână
Când stăteam pe fotoliu-ntr-o rână
Și-atingeam câte-un șold de cadână.
Și-mi plăcea o, my God! ce-mi plăcea
Când, mai sus, mâna mea atingea
Rotunjimi dintr-o lume de vis!
Ce să mai! - un serai... paradis.
Oh, ce zi! Ce a fost, ce n-a fost,
Cred c-avea-n ziua-ceea un rost,
Că mi-a fost zi de dulce, nu post
Ca acum: robotind ca un prost.
Muncă, eu? Munca mea-i să gândesc
Și, cumva, chiar acum mi-amintesc
De o zi când prin juru-mi muncea,
Prin "serai", doar o singură... Ea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre prostie sau poezii despre muncă
Mai dă-mi răgaz
Nu mi-a ajuns copilăria, Doamne!
Când a zburat, că eu n-am observat?
Când am trecut de la fete, la doamne,,
Căci jocul mi-a rămas neîncheiat.
Tinerețea a fost și mai grăbită,
Până să mușc adânc din al său măr,
Brusc, mi-am găsit speranța ostenită,
Aveam gânduri triste și-argint în păr!
Iubirea... n-o s-ajungă niciodată,
Știu că mi-ai dat mai mult decât la mulți,
Doar că eu am împărțit-o pe toată,
La Feți-Frumoși și la copii desculți...
Ce să fac, nu-mi ajunge ziua, Doamne,
Din noapte câte-un ceas, ca hoțul, fur;
De ce și primăverile-mi par toamne
Și planurile-mi nu mai au contur?
Nu-mi mai ajunge viața, pentru toate;
Vezi câte mă apasă pe grumaz,
N-aș vrea să las lucrul pe jumătate,
Te rog, Doamne, mai dă-mi puțin răgaz!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre mere sau poezii despre jocuri
Curvar n-am fost, n-am fost nici sfânt
Cât fost-am pe acest pământ,
Curvar n-am fost, n-am fost nici sfânt,
Căci sigur ar fi fost păcat,
Frumoase de-aș fi refuzat,
Când dragoste mi-au dăruit
Și-atât de mult am fost iubit.
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (23 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frumusețe sau poezii despre cadouri
S-a agățat de geamuri primăvara...
S-a agățat de geamuri primăvara
Și stă râzând, privindu-mă tembel
Nu înțeleg, nu știu ce vrea să spună
Și chiar de-aș ști, nu vreau s-ascult defel.
E soare mult și vântul se alintă
Prin crengile cu mugurii plesnind
Dar șoapta lui nu poate să mă mintă
Cum mă mințea când mă știa iubind.
Nici colțul verde-al ierbii nu mai poate
Ca să trezească-n mine noi fiori
Mi-e inima-nghețată ca de moarte
N-am nici dorinți și n-am nici sărbători.
De ce se întâmplă - n jur nici că-mi mai pasă
Demult pierit-a puștiul care-am fost
Feștila dragostei demult e arsă
Ochii-s de pește zâmbetul anost.
De-am fost viu, vreodată, nu mai știu
De-am iubit, azi nu știu ce-i iubirea
Ce sentiment ciudat: sunt mortul viu!
Ce-și plimbă-n van prin lume pustiirea.
Hai, primăvară, du-te din fereastră
Înghețul inimii n-o să-l topești
Hai, risipește-te în zare-albastră
Și caută alt suflet să-ncălzești.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre moarte, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre sărbători, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Mai dă-mi vreme
Anii vin și trec prea iute
Mulți, puțini, cum ne e dat,
N-au urechi ca să asculte
Ruga noastră, au zburat.
Stau atunci și mă gândesc
Ce-mi rămâne-n urmă mie?
Am știut cum să trăiesc
Punând suflu chezășie?
Pierzând zilele de-a rândul
Cu îndemnuri trecătoare,
Încropind din aburi, visul
Ce pierea la simpla boare.
Socotind cum clipa pleacă
Și doar grija îmi rămâne,
Văzând luntrea că se-neacă
Am vâslit spre-nchinăciune.
Te rog, Doamne, mai dă-mi vreme
Să ating al meu liman!
Spune-mi, Doamne: "Nu te teme!"
Când am frică și alean.
Pentru suflet dă-mi o haină
Din iertare și iubire,
Să o spăl în mare taină
În lumină și smerire.
Nu vreau inimă pustie
Din argint și nestemate,
Fă-o, Doamne, simplă, vie
Să o simt în piept cum bate.
Când din lume am să plec,
Nu știu când, poate și mâine,
Fie-mi ceasul bun să trec
Vămile ce duc spre Tine.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre vestimentație, poezii despre vamă sau poezii despre urechi
Au fost cândva
Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Și trăiam ca-n paradis.
Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colț de rai.
Din când în când îmi amintesc,
Aș vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.
poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie
Cel mai frumos lucru de azi
Nu a fost ploaia mică și lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,
nu a fost reflecția ta
în ochii mei,
nici reflecția mea în ochii contemplării
și nici contemplarea
în ochii mișcării,
nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,
cum nici plapuma mamei,
așezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost și nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineață Electră*,
ci un polițist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre superlative
- poezii despre semafor
- poezii despre salvare
- poezii despre păduri
- poezii despre polițiști
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
Sfârșitul și-apoi
N-a mai rămas acum nimic de spus,
ca doi străini la geamuri de vagoane,
în trenuri care merg în sens opus,
ne-ndepărtăm de reci, pustii peroane.
Te duci, mă duc, un sens ne e egal
și-un ceas de fier ne ticăie în șine
Un fluviu de tăcere... Noi, pe mal,
ne sprijinim de poduri în ruine.
N-a fost nici început, s-a și sfârșit,
a fost un fel de vis fără pereche,
un salt spre cer rămas încremenit,
a fost de la-nceput o rană veche.
Ce rost ar mai avea să te acuz,
rămâi cuprinsă-n mila mea cea mare,
dintr-al iubirii-ngrozitor refuz,
în smârcul vieții biată muritoare.
Străină, mai străină ca oricând,
cum n-a fost vreo străină niciodată,
te-am înghețat de vie într-un gând,
să te dezgheț când fi-vei mai curată.
Să te renasc după potopul sfânt,
de crima ta cea dublă achitată,
când oameni noi vom fi pe-acest pământ
și-o fi să ne-ntâlnim ca altădată.
Prin cine știe câte zări de-acum
vom bântui în trenul de povară
și ni se va părea, așa, prin fum,
pe celălalt zărindu-l într-o gară.
Și, tremurând, pe umăr să-l bătem,
Iar tu sau eu deodată să se-ntoarcă:
"A, tu erai?!", "Dar tu?!", "Iată, suntem!",
"E-o nouă viață.", "Mai frumoasă, parcă".
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre început sau poezii despre tăcere
Afundarea în păcat
Mă afundam, iubind femei, în Iad,
Cum știți și voi, că scrie în Scriptură,
Când dintr-un pom al inimilor cad,
Doar rugăciuni rostite-așa, din gură.
Femeile mi-au fost mereu, în timp,
Metafore în lupta cu destinul,
Că înfruntând al vieții anotimp,
Într-un sărut îmi înecam suspinul.
Da, știu c-am fost mereu într-un păcat,
Și-așa voi fi, cât încă-mi place vinul,
Căci totdeauna el m-a îndemnat
Cu Iadul, doar, să-mi împlinesc destinul.
Apostolul, al căru-i nume-l port,
A spus că vinul duce la pierzare,
Dar, Doamne, chiar și Iadul îl suport,
Cât pot iubi femei, aici, sub Soare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre femei, poezii despre vin, poezii despre sărut sau poezii despre metafore
Îmi amintesc
îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
când te aveam statornic adăpost
și pavăza furtunilor de-afară.
îmi amintesc de tine cum veneai
în visul cel tihnit de-odinioară,
c-o vorbă spuza zilei mi-o-nviai
și-mi luminai odaia de cu seară.
îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
până să-ți fiu bagajul fără rost
uitat pe un peron de gară.
tăcerea ta e-al morții avanpost,
pe care nici speranța nu-l doboară.
îmi amintesc de tine cu mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre seară
N-ar mai fi fost
Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naște,
Să nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaște!
Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri să întâlnesc un mâine!
N-aș fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci să câștig banul!
N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creștet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Știind doar nașterea, nu moartea!
Nici n-ar fi fost să râd atât,
Vreodată pentr-o viață-ntreagă
Și-apoi să fiu posomorât
Nimic n-având care se leagă!
N-aș fi iubit, n-aș fi cântat
Chiar făr-un strop de voie bună,
Nici versuri n-aș fi scris vreodat
În nopțile târzii, cu lună!
N-ar mai fi fost, nicicum, nimic,
Nici viața cea la preț de-o clipă,
Și n-ar mai trebui vreu dric
S-alunge-n groap-a mea aripă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre versuri
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plâns sau poezii despre hârtie
Pe cărări de pași târzii
De-am avut o clipă grea,
De-am avut zile senine,
Dorul de mi-a lăcrimat,
Nu ai fost tu lângă mine.
De-am pășit prin iarbă verde,
De-am trecut tărâm uscat,
De mă înecam prin sete,
Mâna ta, tu nu mi-ai dat.
De-mpleteam dorul ce naște,
La icoane mă rugam
De tot greul ce mă paște...
Nu alăturea-mi erai!
De mi-a fost ori greu, ori bine...
Nu știu! Am uitat! S-a dus!
Dacă n-ai fost lângă mine,
Ce mai ai acum de spus?
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre icoane sau poezii despre dor
Când am împlinit 50 de ani, n-am simțit nicio problemă fizică și nici n-am avut un șoc emoțional. N-a fost ca și cum "Of, Doamne, era mai bine înainte!", a fost mai degrabă ca și cum aș fi renăscut.
Elle Macpherson în revista Ocean Drive
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate despre fizică
Am fost naiv
Tu nu exiști, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-și ia din năluciri putere
Și pe nimic să se proclame zeu!
Mi-am agățat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.
Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărțit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.
Cum mă priveai ca sfinții din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porți iubire-adică și nu-s toane,
Și-n casa TA voi fi arhiereu!
La a iubirii carte, nici copertă
Nu ai mai pus vreodată, nici formal,
Ca un pliant ce geme vreo ofertă
La descărnatul but de animal.
Astăzi, trezit, dau foc la zăcătoare,
Iar dacă par, acum nu sunt cretin
Chiar de nu crezi, cules eu de o floare,
Respir, acum, iubire pe deplin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre naivitate, poezii despre zoologie, poezii despre stomatologie sau poezii despre foc
Pentru mine...
*
Ai fost vioară-n toamna mea, ce imi cânta,
Mă linistea, când era furtună si trăznea
Chiar de avea o coarda ruptă si- ncet se-auzea...
.
Ai fost liniștea venită când totul striga,
Raza de lumină când nu îmi era bine
Si atunci, flori de salcâm, înfloreau la mine.
.
Ai fost povestea mea frumoasă, dar și tristă,
Ca un fluture, printre flori, doar cu o aripă....
Fără să știu, că așa ceva mai și exista.
.
Ai fost si ești copacul neclintit, ce uimea,
Câte frunze, an de an, fără efort, avea,
Si spre înalt pe toate le ducea, iar toamna
*
Ele-l lăsau!... Dar pe niciuna nu o regreta.
Și le uita, cum uită timpul întoarcerea...
*
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre frunze sau poezii despre fluturi
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre ignoranță, poezii despre râs sau poezii despre rușine
Dar nu ne da... singurătate...
Motto:
Când vara e aicea iar
Și ne-"nflorește" cerul tot,
Să ne-amintim - o clipă doar -
Și de acei ce... nu mai pot...
Când iarna șuieră haină -
Și-n jurul tău... și-acolo-n tine,
Cui întinzi mâna ta bătrână,
Să-i ceri să-ți dea... un pic de bine?
Privești în jos, cu umilință,
Te rogi să mori, de chin să fugi,
Dar mult prea greaua-ți neputință,
Nu mai răspunde nici la rugi...
Și n-ai un suflet lângă tine,
Să-ți curme jalea c-un cuvânt,
Să-ți ia calvarul de rușine
Și să îl spulbere în vânt...
Tu ai trudit o viață-ntreagă,
Cum ți-a fost scris în cărți celeste,
Și-ai fost - cândva și cuiva - dragă,
Dar... ce-a rămas din toate-aceste?
Să "viețuiești" de azi pe mâine,
Cerșind umil în fața porții
Sărmanul tău "dărab" de pâine,
Dorindu-ți... izbăvirea morții...
Of, Doamne, dă-ni-le pe toate,
De ți-am greșit cât am fost... "sus",
Dar nu ne da... singurătate,
La ceasu'-acela de... "apus"...
Mai bine ia-ne-n floarea vieții,
Să ne-amintim, când n-om mai fi,
Doar vraja dulce-a tinereții
Și... bucuria de-a trăi...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
De n-ai fi Tu, Doamne!
De n-ai fi Tu, n-ar fi nici zi,
Izvorul n-ar mai șopoti,
Iar muntele s-o risipi,
Va fi pe lume numai dorul.
N-ar mai zbura-n văzduh cocorul,
Nici stropi de ploaie n-ar da norul,
Va îngheța și viitorul,
Vor fi doar pulberi și noroi.
Cine-o mai ști atunci de noi,
Când toți copacii fi-vor goi,
N-o crește iarbă în zăvoi
Și-o fi ce-i azi, doar, amintire?
Iar de speranță și iubire,
Nici vorbă, doar dezamăgire,
A fost o dulce amăgire
Întreaga viață pe pământ?
Tu, Doamne, ultimul cuvânt
Îl va avea din Locul Sfânt,
Vei strânge răul în mormânt
Și-o apărea o altă lume!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre munți
Bine, Doamne, stau...!
O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!
Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist mă vor...
Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!