Răboj

Însemn c-un geamăt şi-un oftat
Un drum ce suie, şugubăţul.
Şi tot certându-mă cu băţul
Îmi ţin moralul ridicat.

De curcubeu de-ar fi chiar hăţul,
N-aş trage-atât de colorat
Un car cu spaime încărcat,
Ce taie trăznetelor moţul.

Ţipând: Se-neacă geamandura!
Iar valul martor c-am vorbit,
Singur, pe ţărmul pustiit.

E ţipăt cuminecătura,
Şi vuietul mi-astupă gura.
În rest, eu cred că-s fericit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct explodat

Te pierzi de tine şi îţi faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând eşti casă, prag şi bătătură,
Eşti ziua, luna, anul, săptămâna.

Şi ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Şi mângâierea frunţii e arsura.

Dezintegrat în picuri şi scântei,
Eşti boarea văii, valul şi busola.
Te-agăţi de munţi, cu brazii, şi eşti stei.

C-un curcubeu ţii cerului cupola...
Şi-n jurul tău tot creşte-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.

sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit

Sunt fericit că mă iubeşti,
Sunt fericit că mă doreşti,
Sunt fericit că pot să cânt,
Că am, din plin, discernământ.

Sunt fericit că te iubesc,
Că văd, aud, că simt, gândesc,
Sunt fericit că îmi vorbeşti,
Că-atât de galeş mă priveşti.

Sunt fericit că îmi eşti muză,
Că pot să te sărut pe buză,
Că mă inspiri şi pot să scriu,
Sunt fericit că şi-azi sunt viu.

Sunt fericit că pot vorbi,
Că singur eu mă pot hrăni,
Sunt fericit că pot mânca,
Că pot bea apă, respira.

Sunt fericit cu un pupic,
Că pot din pat să mă ridic,
Că singur pot să merg la baie,
Că munca încă nu mă-ndoaie.

Sunt fericit că sunt creştin,
Că pot să beau un vin divin,
Că pot la Domnul să mă rog,
Sunt fericit că nu-s olog.

Sunt fericit că pot să merg,
Sunt fericit că pot să-alerg;
Chiar de nu sunt bogat, bănos,
Sunt fericit că-s sănătos.

Sunt fericit că am o pâine,
Chiar de trăiesc de azi pe mâine,
Sunt fericit că-am ce mânca,
Sunt fericit că am ce bea.

Sunt fericit că-am un veşmânt,
Că pot pe alţii să-i încânt,
Sunt fericit că-s preţuit,
Sunt fericit că am trăit.

Sunt fericit că pot visa,
Sunt fericit că pot dansa,
Că pot să port un dialog,
Că sfânt mi-e sfântul Decalog.

Sunt fericit că pot dormi,
Sunt fericit că pot glumi,
Sunt fericit că sunt hazliu,
Sunt fericit că multe ştiu.

Sunt fericit că este pace,
Sunt fericit că am ce face,
Că pot răspunde şi-ntreba
Că pot să-afirm şi pot nega.

Sunt fericit că pot munci,
Sunt fericit că pot citi,
Că pot deplin a cugeta,
Sunt fericit că pot ierta.

Sunt fericit că-mi eşti fidelă,
Că ai ochi blânzi, ca de gazelă,
Sunt fericit că am cafea
Şi că o beau cu draga mea.

Sunt fericit că pot iubi,
Sunt fericit că pot zâmbi,
Că-mi pot iubita săruta,
Că draga-mi pot îmbrăţişa.

Sunt fericit că sunt iubit,
Sunt fericit că-s fericit.
Par lucruri simple şi fireşti,
Dar fără ele nu trăieşti.

poezie de George Budoi din Fericirea şi Nericirea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocare (pentru preîntâmpinarea catastrofelor din transport)

"Car frumos cu patru boi"
E romanţa de demult,
Ce n-aş da s-o cânt cu voi
De-ar fi car, că boi mai sunt.

epigramă de Constantin Pănoiu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis în vis

Te sărut pe frunte-acum!
În ora-n care-ncepe sau se termină-un drum,
Lasă-mă să-ţi mărturisesc, nicidecum
Tu n-ai greşit atunci când ai zis
Că zilele vieţii mele-au fost un vis;
Iar dacă speranţa a zburat departe
Într-o zi sau într-o noapte,
Într-o nălucire sau în niciuna,
Ea nu-i, oricum, pierdută pentru totdeauna?
Tot ce vedem şi simţim pe-acest pământ,
E numai un vis în vis şi-atât.

Stau în mijlocul urletelor mării
Pe ţărmul tormentat de val, de briciul sării,
Şi strâng în palma mâinii mele
Firele de nisip aurii ca nişte stele –
Cât de puţine! Şi, totuşi, ele-mi scapă
Printre degete în apă,
Iar lacrimile-şi fac culcuş sub pleoapă.
O, Doamne! N-aş putea să le mai ţin,
Dacă strâng pumnul, câtuşi de puţin?
O, Doamne! N-aş putea salva măcar un fir
De valul care vine, neînduplecatul zbir?
Tot ce simţim şi vedem pe-acest pământ,
E numai un vis în vis şi-atât?

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicul marin

unu se îneacă
geamandura priveşte
cum înoată un peşte
în zbaterea mieunată
în apa sărată
altu spală o roşie-mpieliţată
o taie de o salată
bulgărească şi nu
se mai întoarce

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probă respinsă

Procesul este lung şi greu,
Iar mie mi-a scăzut moralul:
Îmi este martor Dumnezeu,
Dar nu-l acceptă tribunalul!

epigramă de Dan Căpruciu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Gerul iar trage cu tunul,
Dârdâie-al pământului căţel,
Adevărul se-mparte la unu
Şi rămâne la el.

Mişună albul pe câmp,
Furnicarul acesta de fulgi!
Saltul iepurelui plâpând
Cu un ţipăt il frângi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfinţitului,
i-aş găsi sens.

De-ar fi să cred ciripitul,
şi dans păgân aş fi,
şi ultim fâlfâit de aripi.

De-ar fi să cred mugurii,
m-aş abandona soarelui,
cu ochii deschişi.

De-ar fi să cred vântul,
pe cei instrăinaţi,
cu sufletul i-aş imbrăţisa.

De-ar fi să cred verdele,
aş întineri cu fiecare frunză,
până la primul surâs.

De-ar fi să cred liniştea,
aş renunţa să te caut,
fiindu-mi deajuns ca exişti.

Pentru că,
în crepusculul dorului meu,
eşti tu.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine...

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şugubăţul

O ocazie nu-i scapă,
Ştie cum să se amuze,
Chiar şi c-un picior în groapă,
Are zâmbetul pe buze.

epigramă de Nicolae Ghinoiu din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 iunie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cont

Mă îndrept încet, vers şapte sute
De întortochieri, gând în cuvinte
Ce n-aveam loc 'n atâta minte
Ce-o ţin ostatică, de-s mute.

Şi am conştiinţa; puţin e
Şi cât sunt de neîndemânatec...
Tragic de taciturn, zănatec,
Satiric, melodram... orice.

E propria-mi eliberare
Şi cred că nu rănesc pe nimeni;
Doar masochişti ce sciu doar vineri
Trăind din supt de orişicare!?!

Tânjesc s-ating suflet pereche;
Doar unul doar şi îmi e-ndeajuns
De-l iau de mână-ntr-un pătruns...
Sau lume-o tragem de ureche?!

M-aş vrea suflând pe alte buze,
Uitat de somn pe piept în freamăt
Lâng-o veioză... Strigăt, geamăt
De-o dragoste în vid de muze.

Este şi-un fel de închinăciune
Către ai mei ce nu-i mai am
Sau ce-i ce-mi sunt, erau, iubeam,
Ori un sobor de plecăciune.

Aş vrea să fiu şi-un manifest
Că-s înrolat eu singur, unul
Să schimbe lumea rea cu bunul...
Măcar de-aş fi imbold de-un gest?!?

M-am tot înşiruit cuvinte
Aşa cum ştiu, un amator
De scris, de viaţă, de amor...
Mă vreau fuior, de-un vis cuminte...

... Un vers de-aducere, aminte!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod peste suflet

Sufletul meu nici n-are pod
Şi zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i ţărmul celălalt,
Vadu-i adânc şi ceru-nalt.

Ca peştii, din abis, stâncosi,
Răsar munţi tineri, şi munţi roşi,
Contemplu palma lor de lut
Şi zic: Aici eu m-am nascut.

Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.

Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă ţin de-un plai
Şi-not spre gura mea de rai.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul îndărătnic

Măgarul se îmbolnăvise de gripă,
De când simţise mirosul de pipă
Şi fiindcă nu i-a mai zis *dragă*,
Începuse să ragă!
După ce l-a mângâiat Păcală cu băţul
Şi a simţit mişcându-se hăţul,
Îşi zise în barbă...
- Degeaba mai rag!
Samarul tot mie îmi revine să-l trag,
Şi porni la primul pocnet de bici...
(Murdărind şi scara de servici'!)

fabulă de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Un sentiment plenar
Din ce în ce mai rar:
Când ies doar pe balcon
Şi cred că-s avion.

Şi zbor cu glastre-n braţă
Prin liniştea măreaţă.
Şi-o cioară subţioară
Mi-arată cum se zboară.

poezie celebră de Marin Sorescu din Despre cum era să zbor (Ed. Albatros - 1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cînd voi ajunge Ţărmul

Cînd voi ajunge Ţărmul spre care mă îndrepţi,
eu ştiu, Isuse dulce, că ai să mă aştepţi
– ca fi o Dimineaţă cu-ntregul cer senin
şi peste toată zarea un curcubeu divin.
Din raze şi din roze vor iriza minuni
cu unduiri de cîntec şi sclipăt de cununi
– vor miresma cuprinsul grădinile din rai
şi-o să se-audă numai al lacrimilor grai..

Cu faţa strălucită de Chipul Tău Divin,
Îmi voi pleca genunchii, spre Tine-aşa să vin
şi din genunchi veşmîntul şi talpa să-Ţi sărut
spunîndu-Ţi ce dator sunt de tot ce mi-ai făcut.

Să nu mai spună nimeni c-am suferit cîndva,
Sau c-am sădit vreo floare sau c-am rodit ceva,
sau c-aş avea vreun merit, sau ceva de primit
– O, clipa asta fi-va răsplătită înmiit.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorescu, Marin

Marin Sorescu: Un Don Quijote, oltean până-n măduva vântului.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore,
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.

Cred că m-am îmbolnăvit de moarte,
Într-o zi,
Când m-am născut.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moţul la oraş

Cu rindelele-n desagă,
Umblă moţul legănat
Sămai pună câte-o doagă
Domnilor cu cap patrat!

epigramă de Eugen Albu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău frumos şi-un curcubeu

Un dor cumplit m-a-nvăluit iubire,
Un dor ce nu ştiu dacă are sfârşit,
Silueta-ţi văd, o umbră în privire,
Timpul trece, eu, tot singur sunt ursit.

Ieri am desenat pe nori un soare,
Chipul tău frumos şi-un curcubeu,
Să dea zilelor mele puţină culoare,
Şi lumină blândă sufletului meu.

Ieri te-am desenat pe florile de tei
Să îţi simt din nou parfumul dulce,
Te-am mai desenat pe stelele scântei,
Şi pe aplecata frunză de la salce.

Azi pe unde trec, te văd şi simt un gol,
Şi nu am cum să te mai strâng la piept,
Din viaţa mea acum trece alt capitol,
Şi-o eternitate de-ar fi eu te aştept.

poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!