Paradă idilică

Dacă ai fi venit la paradă
Portalul ar fi rămas cuviincios
Nouă petalele ni s-ar fi deschis
În frenezii şi însufleţiri ingenui
N-ar fi existat singurătate stringentă
Nici letargii presărate cu sincope
Numai o sursă rezonabilă de simpatie
Asortată cu primăveri înţesate de pasiuni
Cu potriviri în sens număr şi cauzale
Din chintesenţa dorului senzitiv
Afecţiuni în totemuri expansive
Chemări spre idile tranşante
Împliniri platonice în expansiune
Voluptăţi clare reverberând în vogă
Transfigurări în succesiuni patetice
Ascensiuni onirice în predestinări
La ceremonia splendorilor angelice.

poezie de David Boia (23 iunie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul ecoului

Semnal din vocea lui privată
În armonie cu vestitul grai
În tandem cu răsăritul lui
Pe fază cu secvenţe lirice
În tandem cu apusul său
Dezvoltând showuri palpitante
Un ritual undeva la apogeu
De vibraţie virtual vitală
Vocea ecoului în armonii pure
Într-un model aerian estetic
Reverberând în eul propriu
Tot mai flatant şi trepidant
Acolo printre reflexe purpurii
Portal senzitiv de răsunet
Un trubadur geamăn cu sine
În succesiuni dual armonice.

poezie de David Boia (26 august 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătate, singurătate
Eşti cea mai mare greutate
Pe care Omul, de când există, o are!

Dacă singurătatea ar fi fost firească
Dumnezeu n-ar fi creat-o pe Eva
Şi l-ar fi lăsat singur pe Adam
Sa se plictisească colo-n Rai

Dacă singurătatea ar fi fost firească
N-ar fi existat nici Omenirea
Nici Iubirea, Fericirea
Frumuseţea, Bucuria
Nici dorinţa, nici voinţa
Nici Credinţă, nici Speranţa
N-ar fi existat nici Viaţa!

Singuratatea nu-i fireasca!
Uneori e ca o pedeapsa
În care Omul sa se regăsească
Apoi singurătatea s-o părăsească

Printre oameni sa trăiască
O pereche sa-si găsească
Domnului sa-i mulţumească
Pentru ca Singuratatea niciodată
Nu-i fireasca!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constat

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici soarele n-ar răsări
Şi macii roşii
Ca de foc,
S-ar apleca făr' de noroc
Spre arşiţa din solul rece
Ce a venit şi nu mai trece..

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici flori de dor n-ar înflori
Si crinii albi
Ca de rouă,
S-ar lipi duios
De-o umbră ascunsă migălos,
Într-un stejar ce-a inverzit sfios.

Dacă mâine nu ar mai fi
Şi florile s-ar ofili...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincope

Sincope sunt peste tot
Şi nu numai aici
În clipa naşterii
Apare cel puţin o sincopă
Cât un bob ne înţeles
În variantă extensibilă
Trecutul a conspirat
La perfect compus
Şi a reprodus sincope stranii
În bătălii cu suspans
Ades sustenabile
La cheremul altor
Priviri ascunse reciproc
Prezentul e plin de sincope
Ce garantează goluri
În propria poartă
Viitorul prevede alte
Sincope la standarde noi
Stocate în cosmos
Până la stadiul de apocalipsă.

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunicat

Particula, ar fi unicat; o suferinţă, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar şti, cunoaşte... nu ar fi nicio făptuire.

Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar şti;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...

... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire şi n-am şti de frumos...
Că n-am cunoaşte pe-altul, guri n-ar fi de folos!

Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulţi egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectivă

Ca să poţi potoli risipa
Şi manifestări de obidă
Deschide ferestre spre cer
Spre adevăruri ingenui
Cuvintele cu tâlcuri sacre
Transpuse cu înţelepciune
Tu să le îmbini relevant
Cu sintagme logice
Ia amendamente de rezervă
Ca să poţi compensa erorile
Produse în versuri sau în proză
Dezvoltă eseuri autentice
În scenarii de valoare
Intră în dialog cu patrimoniu
Despre reverii şi ascensiuni
Respiră libertăţi care te inspiră
Caută o scară de valori şi urcă
Intransigent la virtuţi serafice.

poezie de David Boia (24 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşii în zori
Un ritual benefic
Deschis în vogă

haiku de David Boia (19 august 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părtaş cu tine
Am defrişat sincope
În sens concret
După un reflex util
Printre graţii umane

tanka de David Boia (9 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu faţa

Cu faţa spre poezie
Şi gândul la poeme
Valori aduna-voi în seif
Pe file de paradă
Cu suflet printre rânduri
Transfigurări de nuanţe
În exponenţi pitoreşti
Expresii de răsunet
Vii imagini senzoriale
În oglinzi retrovizoare
Formaţiuni neverosimile
În asocieri sacramentale
Străfulgerând sentimente
Pe trasee extrasenzoriale
Porţi vaste de energie
În format universal
Pe axa de simetrie
A unui infinit presant.

poezie de David Boia (8 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este imposibil de conceput cât de diferit s-ar fi desfăşurat lucrurile dacă acea naştere nu s-ar fi petrecut vreodată, vreo undeva, cumva cum s-a petrecut. Întrucât Naşterea Domnului Iisus a făcut posibilă nu numai o nouă modalitate de înţelegere a vieţii, ci şi a unei noi căi de a trăi. Este adevărat că, vreme de 20 de secole, a existat un număr neştiut de bărbaţi şi femei care, printr-un număr necunoscut de feluri, au fost atât de ataşaţi de Pruncul Născut, atât de captivaţi de mesajul transmis de El şi de viaţa dusă de El, încât s-au descoperit profund schimbaţi de relaţia lor cu El.

citat din Frederick Buechner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sezon

S-a deschis sezonul la devize,
Aduceţi azi izbânda mai aproape
Navigând atenţi printre surprize,
Nu lăsaţi neantul să ne îngroape

Înălţând iubiri printre buchete
Prefigurând aşa viitor mai bun,
Să făurim destine, pe ştachete
Pentru copii pe plaiul cel străbun

Din respect real pentru natură
Punând speranţa ideal select,
Să punem pe valoare semnătură
Şi să privim la semeni cu respect

Să ducem omenia peste transă
În armonie c-un măreţ prezent,
Să dăm vieţii aici, o nouă şansă
Şi traiului un sens mai elocvent,

Într-o manieră constructivă
Asortată la model expres,
Cu multă energie pozitivă
Deviza să ne ducă spre progres.

poezie de David Boia (3 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul să nu privească cu dispreţ la măceş: este strămoşul său. Dacă măceşul n-ar fi existat, n-ar fi existat nici trandafirul.

aforism de George Budoi din Aforisme (13 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipotecă

Numai şi numai
în fieful
lui Eminescu
puteau să nască
aştri incandescenţi
din pasiune

Luceferi de foc
din dăruire şi zel
cu nuanţe sacre
chipuri ingenui
în haosul veşniciei

Numai noi ceilalţi
suntem mereu
în contratimp
pe alte itinerare.

poezie de David Boia (8 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Locul unde
s-arată lumini
în partea sacră de cer
taină la două capete
răsărind îndeosebi
la fiecare încercare
de a accede în sus
din locul acela
splendoarea revine
cu sensuri multiple
în fascicule de culori
redeşteptând
dimineţi febrile
peste insomnii ingenui
denotă furori emergente
printre ecouri pastelate
aşteptăm de zor un înger
să alunge de la noi
spaime simptomatice
cu program veşnic lucid
acolo unde îngeri
răsar în vogă
la lumina aştrilor
acolo nici o singularitate
nu va persista
şi tot acolo
s-ar putea destăinui
viitorul lumii
acolo se va putea afla
sau amâna la nesfârşit
data apocalipsei.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt de părerea că în literatură a apărut mai întâi Găina-Scriitorul, apoi Oul-Criticul. Dacă n-ar fi existat Homer, n-ar fi existat nici Zoil, detractorul său, dovadă că, uneori, din oul literar, fie el şi de privighetoare literară, poate să iasă şi câte un troglodit cu ghioagă.

Efim Tarlapan în Pro-scris, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie

Extratereştrii antici
Aruncau săgeţi tridimensionale
În sens aprioric
În planuri emotive
Undeva la obârşia seducţiei
Până dincolo de cognoscibil

Indulgenţa în înapoi la barieră
Strigau cei din ozene-uri
Conectaţi la experienţe ingenui

Marile invenţii urmau să vină altminteri
În termeni euforici
Instabile şi imprevizibile

Nici până astăzi
Nu avem certitudinea
Unor vizitatori extratereştri pe aici
Dar nici putinţă de tăgadă.

poezie de David Boia (29 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar fi născut în România, autorul "Unui veac de singurătate" ar fi scris "decenii de împliniri măreţe".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânţa nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veşteji poamele-n pom şi vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar şti sătulul foamei şi lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziţi n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminaţi, ingurgitaţi, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naştere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanţ de specii, asigurându-şi etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i fiinţă
Şi minţi s-ar pierde-n neştiut, de nu ne-am dezgoli... seminţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă nouă

În stare incipientă
Apare din evolventă
În poziţie stringentă
Cu măiestrie ardentă
Cu tentă stridentă
De facto proeminentă
Aproape intransigentă
Cu înfăţişare decentă
În timp convergentă
În spaţiu divergentă
Cu alură competentă
Şi prestanţă eminentă
Exprimare vehementă
Eminamente prezentă.

poezie de David Boia (20 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dacă?!

ce dacă pe afară vremea burniţează
în visul meu e doar lumină şi iubire
melodii angelice ascult sus pe o rază
de pe steaua mea cu cerul în privire.

ce dacă timpul mă apasă cu griji mari
eu fac ascensiuni pe culmi de împlinire
extrag energia din stejari seculari
ei nu au cu tristeţea nici o poticnire.

ce dacă demonii îmi dau mereu târcoale
eu timpul mi-l petrec cu prietenii dragi
din fumul amăgirilor fac rotocoale
şi toate mirările le-ncredinţez la magi.

ce dacă bătrâneţea mi-a ieşit în cale
splendorile de viaţă tu suflet le atragi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!