Don Juan

După ce le-a mâncat tone de ruj,
Femeile,
Înşelate în asteptările lor cele mai sfinte,
Au găit mijlocul să se răzbune
Pe Don Juan.

În fiecare dimineaţă,
În faţa oglinzii,
După ce îşi creionează sprâncenele,
Îşi fac buzele
Cu şoricioaică,
Pun şoricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
Şi aşteaptă.

Ies albe în balcoane,
Îl caută prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimţire
S-a făcut şoarece de bibliotecă.

Nu mai mângâie decât ediţii rare,
Cel mult broşate,
Nici una legată în piele,
Decât parfumul budoarelor,
Praful de pe antici
I se pare mult mai rafinat.

Iar ele îl aşteaptă.
Otrăvite-n cele cinci simţuri - aşteaptă,
Şi dacă Don Juan şi-ar ridica ochii
De pe noua lui pasiune,
Ar vedea-n fereastra bibliotecii
Cum zilnic este înmormântat câte un soţ iubitor,
Mort la datorie,
În timp ce-şi sărută soţia
Din greşeală.

*...

O femeie
Se urcă-ntr-un pom
Şi bărbatul îi ţine cu amândouă mâinile
Scara.

O pasăre zboară
Pe cer
Şi un copil îi ţine
Aerul.

O stea răsare
Pe cer
Şi pământul
Îi ţine cerul.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan: Doamnelor, domnilor (rumoare, fluierături)... Sunt Don Juan!
Mulţimea (suntem în ianuarie 1990): Noi nu ne vindem ţara, nu ne vindem ţara!
Don Juan: Doamnelor, domnilor... e o confuzie! Eu sunt de aici... autohton!
Un grup de oameni ai muncii (de la întreprinderea Tehnoton): Tehnoton! Tehnoton! Tehnoton! (apoi) Iliescu nu ceda, Tehnoton e-armata ta!
Don Juan: Dar sunt de-al vostru! Asta mi-e porecla! Don Juan!
O voce: Cine-i ăsta? Cine eşti, mă?
Don Juan: Un om care iubeşte femeile! Don Juan! Un om care face dragoste...
O femeie din mulţime: Linişteeee! Linişteee! Să ne spună domnul Jean Barosan... ce rol avea atunci când se strecura în patul femeilor! Ce informatii trebuia să obţină!
Don Juan: Femeia asta e nebună! Eu n-am făcut politică, am făcut dragoste!
Mulţimea: Jos securiştii! Jos securiştii! Jos securiştii! (Don Juan pleacă de la tribună învins de vreme şi de vremuri.)
Un grup de femei octogenare: Iliescu! Iliescu! Când Iliescu apare, soarele răsare!

replici din spectacolul grupului Vouă, scenariu de Corneliu Sofronie (1990)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan, plus

Când este vorba de femei,
Sunt Don Juan, pe bun temei,
Dar am aflat, şi-mi pare bine,
Că încă-s... INSULE VIRGINE!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan la vârsta a treia

Am fost, o viaţă, dragii mei,
Un Don Juan plimbat prin lume:
Mă duc, şi-acuma, la femei,
Dar nu mai ştiu de ce anume!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan pe litoral

Plictisit de urbea sa,
Vrând ca să petreac-o noapte,
La hotel s-a dus cu-o stea,
Care l-a costat cât şapte!

epigramă de George Zarafu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan pensionar

Risipind la tinereţe
Îşi trăieşte viţa-n chin;
Are-acum la bătrâneţe
Gâşte multe, orz puţin!

epigramă de Ştefan Marinescu din Păcate amestecate (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Don Juan la vârsta treia

Mi-i sexul mort, dar nu regret:
În casa-mi rece, fără scaldă,
E unicul meu robinet
Din care curge apă… caldă!

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Ah... Asta-i altceva, e cu totul altceva! Ai fost deci, mai mult decât un Don Juan, un fel de erou, salvând o fată de doi derbedei, riscându-ţi propria viaţă pentru o necunoscută. Un adevărat cavaler, gata oricând să facă orice pentru a salva onoarea unei domnişoare. Ăsta nu-i Don Juan; parcă altul, Don Quijote.
Lucian: Ah, nu, nici chiar aşa! Nu mai încerca să mă clasifici drept altcineva, nu sunt nici un Don; nu eram nici atunci! Eram doar eu, Lucian Enka. Şi am făcut doar ce credeam eu că ar fi mai bine. Sper că n-am greşit.
Stela: Sigur n-ai greşit. Sper ca acea domnişoară să fi meritat riscul pe care ţi l-ai asumat pentru ea.
Lucian: Bineînţeles că a meritat, oricine ar fi fost.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora aceea, şeful său era deja la Institut, la discotecă, după cum le promisese prietenelor sale; nici el nu venise în uniformă, ci în blugi şi tricou. Petre şi Adi, body-guarzii săi, îl însoţiseră; rămăseseră însă la poartă, să-l aştepte pe el. Şi... Nebunie mare în discotecă, din clipa în care sosi el. Fetelor aproape că nu le venea să creadă că era chiar el şi că se afla acolo; crezuseră că nu-şi va respecta promisiunea făcută. Totuşi, Don Juan se ţinuse de cuvântul dat; venise... Iar fetele încercară să se comporte cât mai civilizat, să nu cumva să-l supere, mai ales că ştiau că directorul de abia aştepta o greşeală din partea lor. Ce conta însă... Don Juan era acolo, printre ele, le răsfăţa cu câte un zâmbet seducător, era amabil, dansa cu ele; cel puţin o melodie cu fiecare...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Don Juan

Era înflăcărat, spun unii,
Şi ca dovadă, în final,
A ars în focul pasiunii
La crematoriul... comunal.

epitaf epigramatic de Ion Arcaş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Afurisită promisiune! Aş fi vrut să n-o fi făcut niciodată.
Lia: Nu-i loc de regrete tardive. Mi-ai promis, iar dacă ai cuvânt, trebuie doar să-mi dovedeşti, respectându-ţi promisiunea.
Lucian: N-o putem anula? De bună-voie, de comun acord, din partea ambelor părţi implicate...
Lia: În nici un caz!
Lucian: Deci nu vrei să-mi acorzi prietenia ta.
Lia: Nu! Repet, e de ajuns că-mi eşti coleg, Don Juan...
Lucian: Nu începe iarăşi cu chestia asta! Altfel mă văd nevoit să-ţi spun din nou "prinţesă".
Lia: Nici măcar să nu te gândeşti la aşa ceva! Ne vedem mâine... Don Juan...
Lucian: Aşteaptă, Alteţă! Şi eu plec. N-am nici un motiv să mai rămân aici. Să plecăm, deci, împreună, prinţesă.
Lia: Ah, Luci, eşti imposibil!
Lucian: Păi, cred că tu ai început.
Lia: Aproape. Dar nici tu nu te laşi mai prejos.
Lucian: Nu-mi stă în caracter. Deci, n-aş putea, prinţeso!
Lia: Trebuia să-mi imaginez asta, Don Juan!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Don Juan

Sub coroane, flori şi jerbe,
Cât mă macină angoasa:
M-au iubit femei superbe,
Dar de ce şi... cea cu coasa?

epigramă de Viorica Voicescu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan

Don Juan - un conchistador al iubirii.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan, ca şi Don Quijote, Olandezul zburător sunt invenţii poetice mai reale decât realul.

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan afirma sus şi tare că suprema plăcere vine din doborârea treptată a rezistenţei victimei, din cucerirea ei... Ceea ce Don Juan numeşte iubire, se rezumă la această perioadă a vânării, a cuceririi treptate, a viziunii obstacolelor care cad unul câte unul.

Gabriel Liiceanu în Despre seducţie (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu... Nu mi-e frică de tine! Nici de întuneric. Nu mi-ai putea face nimic. Nu eşti periculos. Şi am încredere în tine.
Lucian: Nu-i adevărat! Doar mai înainte ai spus că...
Lia: Am greşit. Nu trebuia să fi spus aşa ceva. Nu ştiu de ce mi-a scăpat... Dar am încredere în tine, Luci. Doar nu m-ai salvat pentru ca să-mi faci ceva rău. Tu nu eşti aşa...
Lucian: Ah, da?! Nu sunt aşa? Dar cum? Cum altfel? Hmm?! Hai, spune! Cum sunt?! Un Don Juan, nu-i aşa? Doar tu spuneai mereu acest lucru... Şi nu crezi, domnişoară Mata Hari, că e cam periculos să te afli singură, blocată într-o peşteră întunecoasă, împreună cu un Don Juan?! Ce zici?
Lia: Încetează! Ce vrei să faci? Să mă sperii? Nici o şansă, Don Juan! Nu mi-e frică de tine!
Lucian: Poate c-ar trebui... Gândeşte-te: Don Juan şi Mata Hari; ce cuplu formăm... Interesant! Nu?!
Lia: Nu suntem deloc un cuplu!
Lucian: Dar am putea fi, unul celebru!
Lia: Nu, n-am putea fi! Mata Hari nu s-a întâlnit niciodată cu Don Juan; au trăit în epoci diferite.
Lucian: S-a întâlnit acum, în epoca asta.
Lia: Încetează cu tâmpeniile astea! Ce vrei să-mi demonstrezi?! Că ai fi încă periculos? Nu te cred, Don Juan! Eu nu sunt Ly! Nu mă las păcălită aşa uşor...
Lucian: Nu, nu eşti Ly, tu eşti Mata Hari...
Lia: Tocmai... Cu mine nu-ţi merge!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă scormoniţi prea mult prin legendele lui Don Juan, nu veţi găsi decât un pat oarecare. Credeţi că merită efortul? Orice femeie adevărată vă va spune ceea ce recunosc eu acum. Că nu bărbaţii sunt de vină pentru dereglările dragostei, ci speranţele pe care ni le-am pus noi, femeile, în ei.

Octavian Paler în Paradis fără şarpe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia aştepta nerăbdătoare în rezerva ei. Minutele treceau nepăsătoare, iar el... nimic! Nu apărea! Cât timp îşi închipuia că va putea ea să stea liniştită, să aştepte? Nu-şi dădea seama că nu prea mult?! Dar iată-l, în sfârşit! Don Juan; sau comandantul misiunii, în uniforma lui albastră, cu şase bulinuţe aurii sclipind pe reverul hainei... Zâmbind ca de obicei, enigmatic, abia perceptibil, era de-a dreptul fermecător. Se apropie de ea, privind-o intens, la fel ca întotdeauna, ca o pasăre de pradă... Se mai putea ea considera prada lui?! Îi cedase, de mult timp, dar tot se simţea vulnerabilă, ca o pradă, de fiecare dată, în preajma lui.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există ceva din Don Quijote la Don Juan; şi viceversa.

aforism de Alfred Corn, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii, domnilor, jură pe ceea ce n-au. Pe veşnicie. În schimb, cel pe care ei îl consideră un depravat prin excelenţă nu ţine să mintă. Don Juan recunoaşte că tot ce poate oferi el femeilor este o fericire de moment.

Octavian Paler în Calomnii mitologice (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia se simţea ca o prinţesă răsfăţată, pe care prinţul ei tocmai o condusese într-o lume fermecată, de basm; lipsea balaurul cel rău, cu multe capete, pe care Făt-Frumos (în acest caz, Don Juan al ei) să-l învingă, dar spera că balaurul nici nu va apărea vreodată, să le umbrească fericirea. Şi nici nu apăru. Uşa automată se închise în urma lor, amintind, ca o părere, de faptul că se aflau la bordul unei moderne nave spaţiale, în zbor spre Terra, nu într-o lume feerică, de basm. Dar ce conta acest amănunt minor?! Nu scădea deloc din farmecul acelei atmosfere de vis, la a cărei contribuţie li se adăugară, de îndată ce uşa se închise, săruturile, îmbrăţişările şi atingerile lui tandre, pline de iubire; din toate gesturile lui, protectoare parcă, Lia ghicea cu uşurinţă cât de mult o iubea Don Juan, aşa cum şi susţinea, fără prefăcătorie.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!