Oră
Ora
Când lucrurile obosite de-atâta sens.
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu bărbia sprijinită
În vârful suliței.
Pereți, tavan, cer și univers,
Nu vă lăsați totuși prea greu
Pe mine,
Și eu mă mai țin într-un gând,
Ba într-un singur cuvânt,
Care-a și început să nu mai fie
La un capăt.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Marin Sorescu despre timp
- poezii despre ore
- citate de Marin Sorescu despre ore
- poezii despre început
- citate de Marin Sorescu despre început
- poezii despre somn
- citate de Marin Sorescu despre somn
- poezii despre gânduri
- citate de Marin Sorescu despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- citate de Marin Sorescu despre cuvinte
Citate similare
Oră
Când lucrurile obosite de-atâta sens.
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu bărbia sprijinită
În vârful suliței.
Pereți, tavan, cer și univers,
Nu vă lăsați totuși prea greu
Pe mine,
Și eu mă mai țin într-un gând,
Ba într-un singur cuvânt,
Care-a și început să nu mai fie
La un capăt.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus!
Deși am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte,
Pâș! Pâș!
poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Vezi poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, citate de Marin Sorescu despre suflet, poezii despre păianjeni, poezii despre fantome sau poezii despre delicatețe
Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus.
Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâș! Pâș!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce i-am poruncit lui Dumnezeu
Se jefuiesc stele pe cer
Ca-ntr-o țiganiadă falsă
Și din ciocanul meu de ger
Cioplesc icoana ta întoarsă.
Au adormit lalele negre
Pe o scriptură fără zei
Și un diavol stă de veghe
La întâlniri cu farisei.
Păcatul meu, întins pe toți,
Mă arde ca o moarte vie;
În tine sunt și-ai să mă scoți
Și-apoi să mă redai tot mie!
Mi-e teamă că dintr-o aripă
O să ajung subit ateu,
Căci clipa nu mai este clipă
Cu mine și cu Dumnezeu.
Mă-nclină univers marin
Pe o clepsidră de granit,
Mă-nclină univers alpin
Pe munți cu piscuri de-afanit,
Ce se topesc în lava grea
A corpurilor mamifere,
Iar pleoapa lumii pleoapa mea,
Sărută două emisfere,
Dar mă ascund într-un cocon,
Pentru o primăvară nouă,
Și-mi pun și ploile palton,
Să-mi fie, poate, mâine rouă.
Și când te lași, să mă strivești
Până ating ce-i sub pământ,
Căci doar acolo mai trăiești
Și-acolo mori într-un cuvânt!
Tu, Dumnezeu, să-ngenunchezi!
Tu, Dumnezeu, să-mi spui pe nume!
Și doar în mine să te-ncrezi,
Acum când sunt singur pe lume...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
Erată criptă
De voi muri...
Să mă lăsați corbilor
Să mă ducă deasupra norilor,
Sângele să-mi fie sevă florilor.
Nu vreau mormânt
Să aruncați flori pe mine...
Mai bine le dăruiți pentru iubire
Și pe mine mă găsiți în cuvânt...
Îngropat într-un sicriu de carte
Într-un vers bântuit
De lupta mea cu neagra moarte
Ce-o așteptăm inert
În lumea de sticlă...
Prin care trecem în pripă,
Și de timp făceam risipă
Fierbându-ne în smoală...
Și să nu plângeți, să zâmbiți
De mă urâți sau mă iubiți...
De acolo de unde sunt
Am să întorc în anotimp de cuvânt...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre sânge, poezii despre poezie, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
CÂTE UN DUMNEZEU PE SEARĂ
Seara, femeile mai scutură
Câte-o pătură, câte un covor
Mai țin de coadă câte-o mătură
Mai țin în suflet câte-un pui de dor.
Seara, frunzele copacilor sunt
Obosite de-atâta lumină
Și se mai țin de un cotor în vânt
Și pică doar o dată, fără vină.
Seara, femeile sunt obosite
Și cad în păcate mereu
Vinovate, nebune, iubite
Femeile n-au doar un Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre seară, poezii despre vânt, poezii despre nevinovăție, poezii despre lumină sau poezii despre frunze
Într-un târziu
Într-un târziu
Vine și poezia.
După frământări de o noapte,
Spre ziuă.
(Pe la cântatul cocoșilor de ziuă).
- Ceva nou? întreb încercănat.
- Nimic.
- Atunci de ce-ai mai venit?
- Ca să-ți fac o viață mai frumoasă, zice.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre viață, citate de Marin Sorescu despre poezie, poezii despre noapte, citate de Marin Sorescu despre noapte, poezii despre frumusețe, citate de Marin Sorescu despre frumusețe sau poezii despre cocoși
Elegie
Mamă, întâia zăpadă
Începe deasupra-ți să cadă,
Asculți înspicarea de vânt,
Ascunsă-ntr-un singur cuvânt.
Pământul întreg se destramă
El trece și dincolo, mamă?
Materia unde se duce
Din locul c-o floare de cruce?
Urmează mai greu, după greu?
Se moare și-acolo mereu?
Și cine mai plânge aceste
Noi morți fără boli, fără veste?
Tu toate voiai să le știi,
Izvor pentru verbul a fi
- Tu care născut-ai în chin,
Această ninsoare ți-o-nchin,
Sfințind cu prohod de nămeți
Prea multele tale peceți.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre verb, poezii despre ninsoare, poezii despre medicină sau poezii despre mamă
O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înot, citate despre suflet, citate despre păr, citate de Marin Sorescu despre păr, citate despre degete sau citate de Marin Sorescu despre degete
Sărbători... în cuvânt
Când ne vin sărbători, între treceri de ani,
Aruncăm de pe noi haina grea de păcat,
Într-un gând încăpem și bogați și sărmani,
Suntem suflet și om... precum El ne-a lăsat.
Retrăim bucurii... alungate-n uitări,
Din greșeli adunăm, învățări, spre folos,
Steaua Lui, de pe cer, ne lumină cărări,
Încercăm să trăim doar ce-i sfânt și frumos.
Între două iubiri... a aproapelui tău,
Dărnicie și gând tolerant, de mai bun,
Încercăm un cuvânt al părerii de rău
O iertare dorită-ntr-un prag de ajun.
Un cuvânt iertător, scris în nașteri de Domn,
Peste albul din fulg... peste floarea de ger
Pusă-n geamul pierdut între noapte și somn,
Sărbători... în cuvânt și colinde cu ler.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre învățătură, poezii despre vestimentație, poezii despre toleranță, poezii despre sărbători sau poezii despre stele
Poemul
La început
A fost cuvântul.
Totodata, el era
Și purtătorul său
De cuvânt.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înspre mâine dinspre azi
într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citește
într-un vers din același jurnal
în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăiește iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar
într-un poem cu noi zâmbește viața
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbește de la sine
în tăcere ne trăiește
înspre arcul de cerc cu numele iubire
înspre mine penelul se oprește din mișcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumusețea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar
poezie de Vali Nițu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Rar
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme și hangiul,
Străzile-s deșarte,
Singur, singur, singur
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Și de-atâta vreme
Nu știe de mine
Nimeni, nimeni, nimeni
Tremur, tremur, tremur
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur
Veșnic, veșnic, veșnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veșnic, veșnic, veșnic
Singur, singur, singur,
Vreme de beție
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, citate de George Bacovia despre visare, citate de George Bacovia despre somn, citate de George Bacovia despre ploaie, citate de George Bacovia despre noapte, poezii despre melancolie sau poezii despre brumă
Sunt prea singur pe lume și totuși nu-s singur destul
Sunt prea singur pe lume și totuși
nu-s singur destul,
orice ceas să-mi fie sfințit.
Sunt prea ne-nsemnat pe lume și totuși
nici mic nu-s destul
să pot fi în fața ta
ca un lucru-nțelept, tăinuit.
Voința mea o vreau și vreau pe-al faptei
drum
Să duc voința mea;
vreau în tăcute vremi,
șovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce știu
sau singur să fiu.
Vreau ființa toată să-ți reflect, să-ți sorb,
nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,
să îți pot ține chipul greu, șovăitor.
Vreau să mă desfășor.
Nicicând nu vreau încovoiat să fiu,
căci nu sunt eu când sunt încovoiat.
Vreau cugetu-mi adevărat
În fața ta. Vreau să mă zugrăvesc
ca pe-un tablou la care m-am uitat
aproape și îndelungat,
ca vorbele de mine înțelese,
ca un urcior de fiecare zi,
ca fața mamei,
ca o corabie ce mă culese
și mă goni
prin viforul cel mai de moarte.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre marină, poezii despre ceas, poezii despre bătrânețe sau poezii despre adevăr
Poemul durerii
se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agățate în cui
și stând liniștit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...
da desigur se poate muri și de
prea puține cuvinte
pe care le rostești
atunci când lumina îți pătrunde
până la oase
și te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...
e nedrept să nu îți accepți soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns și tăcut
departe de tine
gândul care te copleșește
îți dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...
se poate muri doar într-un singur fel!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre aripi sau poezii despre admirație
E iarnă señora ai grijă
orașul pare un cer răsturnat
oamenii
asemenea unor pâlcuri de păsări/zidite în zbor
ignoră căderea
totuși
e iarnă señora/ai grijă
moartea
bate cuie-n pereți
agață bulendre peruci/ nelipsitele-i sfori
scaune goale își țin de urât
mimează inutile conversații
la subsol
conducte sparte abur/aer
puțin
în iarna asta
ninge sacerdotal
señora/ ai grijă
ninsoarea
e un alfabetar pentru frig
pe întuneric
vinul inundă buza paharului
mișcări tectonice înfioară pieptul
îmi plimb degetele peste nudul tău
parfumat
te-aprinzi
casa noastră o ia la vale drapată în ruguri
totuși
e iarnă señora
alunecăm și noi
ai grijă la tâmple
sunt albe
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iarnă, poezii despre întuneric, poezii despre văi, poezii despre vin, poezii despre păsări sau poezii despre plimbare
Apropos de poezia "Febra" de Marin Sorescu
Sigur se întâmplă
Ca de-atâta ori:
Febra îi apucă
Doar pe... cititori.
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre poezie, citate de Petre Gigea-Gorun despre poezie sau epigrame despre Marin Sorescu
E liniște
e prea multă liniște,
prea multe limanuri
și găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
orașu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec ușor dintr-o parte în alta
și dragostea trece mereu prin pereți.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniștea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniștea camerei
și ora se închide mai devreme.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre viermi
Altcineva
Altcineva îmi descântă timpul
altcineva îmi soarbe privirile
mă strecor prin serile calde
până uit de mine
uit că exist
privesc prin ferestrele timpului
altcineva privește prin mine
scot capul sub streașina nopții
și-mi caut steaua
e o stea albă
într-o nebuloasă străină
dintr-un alt cer
dintr-un alt univers
altcineva îmi scrie cântecu-acesta
altcineva îmi șterge amintirile
pe care urma să le am
într-un alt cer
într-un alt univers
poezie de Ioana Trică din Altcineva (decembrie 2005)
Adăugat de Ioana Trică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Am început să mor
Incinerat de vorbe-ncurcate am început să mor,
Copilăria se prăvale-ntr-un univers pustiu...
De mine mă dezbrac azi furișat încet, încetișor,
Ca de ploaia de rugăciuni și scântei din care viu.
Și tata și mama au plecat de minute puține.
La cina de taină ne-adunăm într-un cadru postum.
Zăpezile îi tot înălbesc și-s tot mai fără vină,
Plăpând mă privesc cu ochi contemplativi absenți acum.
Ei casei sărută chipul, satul au păstrat sub pleoape,
Prin suspine ne-ntâlnim și-i mut apoi din somn în gând.
Regăsirea e ascunsă disperarea-i prea aproape,
M-ascultă în eternitate, aripi au și parcă plâng.
poezie de Stelian Platon (30 aprilie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre sat