Respiră aerul rece al nopţii şi îşi dădu seama de ce tremura. Era ca un om care urcase treptele eşafodului, simţise frânghia trecându-i peste cap şi atingându-i umerii, auzise cuvintele preotului care se ruga pentru sufletul lui, simţise gluga ce-i fusese pusă pe cap... şi, în ultimul minut, în cel din urmă minut, primise graţierea.

Loretta Chase în Seducţie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântaţi... ca soţ şi soţie

Privind-o, simţi o căldură binefăcătoare,
Iar inima-i pompa dragoste şi candoare,
Era îndrăgostit...
Din cap până-n picioare.

Nu se putea înşela, nu!
Ea era aleasa lui,
Fiecare celulă îl împingea s-o cunoască,
S-o întrebe, să-i vorbească.

Faţa lui vorbea de la sine
Iar ea... ea îi citise gândul,
Îi simţise flacăra ochilor scânteind,
Îi simţise inima ce clocotea... a iubire.

Să fie el alesul?
Îşi întrebă inima
Dar ea, inima, fusese mai iute
Nu mai sta la locul ei... ca 'nainte.

Dorea să-i audă glasul,
Voia să-i simtă îmbrăţişarea fierbinte,
Dorea să-şi cunoască jumătatea
Nu mai putea să aştepte... cuminte.

Întâi, li s-au îmbrăţişat privirile,
Apoi, două inimi s-au făcut una
Iar gândurile au luat-o la fugă
Şi s-au contopit într-un cuget.

Iar azi, amândoi, răspund: Da!
În faţa Tatălui Sfânt,
Căci El, Dumnezeu,
Le cunoaşte inima cel mai bine.

El îi uneşte pe vecie,
Le dă hrană, armonie-n cămin,
El i-a ales să fie 'mpreună,
El este cel ce uneşte destine.

Amândoi au dorinţe,
Împreună îşi fac planuri, speranţe, chiar vise,
Dar azi, primesc un dar preţios:
Sunt binecuvântaţi... ca soţ şi soţie.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Al-Kindi a voit să arunce o ultimă privire drăgăstoasă la ceea ce tocmai crease pe deplin în lumea aceasta de substanţe sensibile, el a constatat că o schimbare ciudată se produsese în fiinţa sa. Era ca şi când toată substanţa i se scursese în modelele sonore ale fiinţelor concepute de el, făcându-le să trăiască. Al-Kindi nu mai exista ca entitate separată: nu mai era vizibil şi nu mai putea să vadă. Prima lui pornire a fost de a izbucni în râs, dar nu mai avea organ pentru râs. Îşi dădu seama cât de ridicolă-i fusese tentativa de a egala puterea lui Allah. Îşi mai dădu seama şi că fusese, în toţi aceşti ani, instrumentul ales de Allah, în bunătatea sa, spre a demonstra gratuitatea creaţiei, caracterul ei pur ludic.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă o englezoiacă ar fi îmbracată din cap până în picioare în stilul modei franceze, tot va arăta ca de pe insula noastră ploioasă.

Loretta Chase în Seducţie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum venise pe lume, nici el nu-şi dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn Şi parcă era de când pământul. Nu simţise nici durere, nici bucurie. Şi mult îşi muncise gândul: cum răsărise, şi-al cui era? Mic cât un fir de linte, mişca picioruşele fragede şi ocolea, pe de margini, frunzişoara care-l adăpostise. Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieşi de sub umbra răcoroasă şi dădu buzna afară, în ploaia de lumină. Atunci rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc, şi îndrăzni: deschise ochişorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârşit bine-bine şi privi in sus. Se făcuse parcă mai mititel decât fusese.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai plânge pentru ceea ce-i deja trecut

Nu mai plânge pentru ceea ce-i deja trecut,
Timpul, în graba lui, iute se petrece,
N-are răgaz să remarce minut de minut
Erorile enorme pe lângă care trece.

Iar dacă tu consideri aşa ceva drept accident,
Ba, chiar respingătoare pentru bunul simţ indolenţa
De-a fi răsplătit meritul cu un trist eveniment,
Înseamnă că nu ştii cum funcţionează Providenţa.

poezie de Sir William Davenant, 1606 - 1668, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la început se simţise acolo pe planuri parcă inverse şi mobile, care o ameţeau ca un trotuar rulant. Un uşor mal de mer stăruia încă în vidul pieptului. În stradă se legănă un minut, ca cel coborât abia de pe o punte de vas, până când ia contact cu statornicia solului. De altfel, strada nu o lămuri îndată. În sus sau în jos era bulevardul dincotro venise? Recunoştea clădirile pe lângă care trecuse ca într-o fotografie obtuză. Un tramvai la distanţă o descurcă. Se duse de-a dreptul într-acolo şi ieşi la liman. Se opri puţin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se linişti.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era fericit ca îndrăgostitul care îşi ascultă sau cercetează iubita din depărtare, ştiind că peste un an şi-o va aduce acasă. Într-adevăr Grenouille, căpuşa solitară, monstrul, neomul Grenouille, cel care nu simţise nicicând iubirea şi nici n-o putea inspira cuiva, sta în acea zi de martie lângă zidul cetăţii Grasse, iubind şi lăsându-se bucurat profund de iubirea sa. Nu o făptură omenească iubea, desigur nu copila din casa de dincolo de zid. Ci mireasma.

Patrick Suskind în Parfumul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry nu primise de ziua lui nici o felicitare, nici un cadou şi în plus, avea să-şi petreacă ziua prefăcându-se că nu există! Privea posomorât spre gardul viu. Nu se simţise niciodată atât de singur.

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bob: Bună, copii, pe unde aţi unmblat?
Donna: Dumnezeule, tată, plecăm pentru un minut şi tu deja faci tot felul de insinuări? Adică, am dispărut doar un minut!
Eric: Să fiu sincer, Donna, a durat puţin mai mult de un minut.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţinea pastila

de iod în mână şi se întreba
dacă a fost vreo explozie
el nu auzise pentru că dormea
cu dopuri în urechi şi ar fi inutil
să bubuie
ceva în apropierea patului
lângă seiful unde depozitase
mica pastila de iod care ar rezova
problemele ridicate de radioactivitate
o ţinea în mână
şi era hotărât s-o înghită cu puţină
apă sau bere neagră şi rece
nimeni nu poate fi vătămat de o
o
o pilulă
mică era imaginea din cap
cu tabloul chimic în care era plasat
iodul cel împricinat de oameni
sau l-au scos de pe tabloul
cu elemente chimice în ultimii ani (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rostit cuvintele

cu voce tare în grădina lui
plină cu legume ciudate
pentru că avea un obicei
să se adreseze ţapului bătrân
fie că era lângă el sau nu
şi-a amintit de unchiul simion
care se adresa gâştelor
lumea şi-a dat seama că e dus
să te adresezi găinilor sau
unicornului cel argintiu
mai treacă - meargă şi el
făcea şi poezii pentru ele
ţapul îl urmărea cu atenţie
scutura din cap când nu avea
dreptate în probleme legislative
de multe ori îi citea din codul
de legi şi ţapul era fermecat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă, şi aceasta se sparge; baba, care simţise de unde venise piatra îşi auncă ochii la fereastra împăratului şi vede pe fiul de împărat făcând haz...

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul minut

As vrea ca ultimul minut,
Sa il petrec cu tine,
Sa-mi daruiesti inc-un sarut,
Si sa ramai cu mine

Parfumul tau m-a cucerit
Si legi a destramat,
Eu te-am iubit la infinit,
Si sper ca n-ai uitat,

Si ochii tai stralucitori,
Pe mine m-au convins,
Ca noi vom fi nemuritori,
Si eu de neinvins.

Eu nu regret ca te iubesc,
Pentru ca tu mi-ai dat,
Puterea sa-mi doresc,
Sa te iubesc cu adevarat,

Sarutul tau mi-a dat putere,
Sa cred din nou in mine,
Si sentimentul de placere,
Cu dedicatie pentru tine!

Esti mai presus de Soare,
Si asta ma ajuta,
Sa cred ca esti nemuritoare,
Si mai putin tacuta,

Eu nu inteleg, cuvantul a muri!
Si tu ma poti convinge,
Doar pe tine te voi iubi,
Si raul voi invinge!

Din cer pe treptele perfecte
Cobori printesa mea,
Caci tu nu ai defecte,
Si vreau dragostea ta!!!

poezie de Ionuţ Neamţu (3 septembrie 2013)
Adăugat de Ionuţ Neamţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile din lumea bună erau ca oile. Prin urmare, cel care putea determina turma să se îndrepte în direcţia potrivită obţinea supremaţia.

Loretta Chase în Seducţie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce glumă! Se îndrăgostise. Iar el îşi lua acum adio în stilul bărbaţilor de teapa lui, printr-un dar extravagant.

Loretta Chase în Seducţie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lagărele de concentrare trăiam minut cu minut şi trebuia să gândim cât de puţin, pentru că gândirea este cheltuială.

citat din Haim-Vidal Sephiha
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipate însă nu avea acum grijile aceste; el era mâhnit pentru pierderea lui Chirică, care era bunătate de băiat, şi nu ştia unde l-ar găsi, ca să-i mulţumească pentru atâtea binefaceri ce primise de la dânsul. Dar Chirică era acum tocmai în iad şi se desfăta la sânul lui Scaraoschi, iar codoşca de babă gemea sub talpa-iadului şi numai motanul ei cel din ceea lume îi plângea de milă, pentru că l-a cocolit aşa de bine. Şi iaca aşa, oameni buni, s-a izbăvit Ipate şi de dracul şi de babă, trăind în pace cu nevasta şi copiii săi. Şi după aceea, când îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam aşa şi nu aşa, Ipate flutura din cap şi zicea:" Ia păziţi-vă mai bine treaba şi nu-mi tot spuneţi cai verzi pe pereţi, că eu sunt Stan Păţitul!"

Ion Creangă în Povestea lui Stan Păţitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acelaşi şofer care se leagănă la volan şi frânează brusc. mă dau peste cap de mai multe ori.
sunt suspendată în poziţie transversală cu "frânghia invizibilă" a lui iustin panţa de podul agigea. părul răsfirat mi se-nmulţeşte. îşi schimbă pigmentul. e ca o reţea de rhodophyta. curajoşii intră în mare. taie. probele se absorb şi provoacă arsuri în mâinile lor.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nela, care nu suporta bărbaţii frumoşi, considerându-i artificioşi şi cinici, simţise din prima clipă o atracţie irezistibilă faţă de el, o fascina siguranţa cu care se mişca printre ceilalţi oameni, detaşarea şi calmul cu care privea lumea şi pe el însuşi, nimic nu părea să-l sperie şi să-l oprească din drumul lui. «Cred că ăsta-i omul care-mi trebuie, îşi spuse ea chiar în clipa in care hotărîse să plece cu el în excursie, ce noroc că mi-a apărut în cale de la început.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ali, spre deosebire de Colin, nu era nici înalt, nici frumos, nu fusese ilegalist, nu-i plăcea poezia modernă, dar m-am îndrăgostit de el până peste cap şi fără argumente. (...) Când mă ascultase cântând la Ateneu sonata mea pentru pian şi vioară (cu Mircea Săulescu) i-a spus surorii lui, care stătea lângă el: eu cu femeia asta am să mă însor...

Nina Cassian în Memoria ca zestre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!