Protocol al unui club Matei Caragiale

"Vis al galeşei Floride şi-al ostroavelor Antile",
Orchidee! nu eşti însăşi arta marelui Matei,
Cu a selbelor cădere în corole şi mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?

Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muştei Mima somptuos ca un manşon,
Locuieşte cetluită somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Raşelica Nachmansohn.

O! vegheat din jilţul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creştet încheiat cu cap de mort,
"Mult" poesc, cioplirea unei rare şi pierdute dalte,
Paşadia îşi despoaie înnoptat semeţu-i port.

O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocoţat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind cămara nopţii cu oracole stupide
Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian.

Cântec, lebădă străpunsă, sol a harfelor eline,
Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi
Până adânc în moleşala quintelor manueline,
Alter ego, o! Pantazi, ce atlanticele învingi,

Liniştit rapsod al stelei ninsă în umbra străvezie,
Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi,
Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie
Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi.

*

"Vis al galeşei Floride şi-al ostroavelor Antile",
Cupă limpede! eşti numai arta marelui Matei.
Inima rămâne această moartă, între reci feştile
Fumegând pe Curtea Veche, la pangar, într-un bordei,

Nu străina frumuseţe, bunul plac şi veresia,
Însă schimnica împăcată şi făcliile ce ard!
Trupul scade sub velinţe, sufletul e în Rusia,
La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard.

- Ce închide orchideea, ce ne sunt acele Indii
Mările creole unde bântuia piratul Kidd?
Consimţind o plecăciune insulelor biacintii,
Cartea Crailor la fila cea mai turbure o deschid:

Acolò, ca de cutremur saltă slova mateină
Sub lucrarea Corcoduşei, aspra floare de maidan.
În vis mut gabrovenimea cumpăneşte în ruină,
Zveltă, surla Judecăţii lasă o umbră pe cadran.

*

- Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene,
Fiinţa noastră se clădeşte cu scriptura ta, Matei!
Prim şi ultim Caragiali, ca o holdă de antene
Te alegem viu din vântul despletitelor idei.

Iată, arsă în aur roşu şi în a smalţului rigoare
Slava netedă şi rară, stricta glorie, o ţii.
Neamurile iau aminte. Şi pe Crai va să coboare
Greu, cordonul Sfintei Ana al măreţei-împărăţii.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti un fulg din zarea cea curată,
Eşti o linişte a nopţii minunată,

Eşti un vis al nemuririi ce-l atrag,
Eşti un înger al iubirii, înger drag.

Eşti zâmbetul în larg ce se destramă,
Un gând în permanenţă ce mă cheamă.

Eşti o aripă de soare şi de vânt,
Eşti o lacrimă în floare pe pământ.

Eşti zâmbetul ce cade pe-a mea faţă,
Eşti boabele de rouă în prag de dimineaţă.

Eşti un zâmbet, eşti o aripă de vis,
Eşti un cântec, un dor de necuprins.

Eăti o lacrimă din ochii mei vioi,
Eşti un dor ce plânge pentru noi,

Eşti o viaţă-nfloritoare ce-o ador,
Eşti o pasăre ce o răpesc din zbor...

.........

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

După moartea ei

Încerc să aflu învăţătura
pentru ziua cea de mâine. Ceva din Matei.
Care liturghier?
Nu am uitat Calea, ci, un pic,
calea către Cale. Copacii continuă să murmure
pace, pace, iar păsările
la margine de ape au prins mulţi
peşti mici şi sunt
mulţumite. Ele-şi deschid atât de lejer
aripile – şi zboară. Mai este încă
posibil.
Deschid cartea pe care strania, dificila, frumoasa biserică
mi-a dăruit-o. Pe Matei. Oriunde.

poezie de Mary Oliver din Sete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda marelui vis

Stagnând în dorinţe cu istoricul şters,
dobândisem un iz personalizat de naftalină,
ca un unchi ramolit în pijama.
Încă mai jeleam cumva "marele vis",
într-o recapitulare... înainte de-al ştrangula.
Cu mult bun simţ, din lesa lui
îmi şoptea, amănunte demult pierdute.
Ştiind că dimineaţa îi aducea executarea,
reuşea să se concentreze de minune!
Bunul simţ...
e-o compilaţie de prejudecăţi,
însuşite până la majorat.
Eu am rămas un bătrân cu apucături de minor,
sufletul fiind convins de tinereţea lui infantilă.
Urmează o chestie frumoasă, numită: Viaţa!
Adică multe bucurii, desfătări şi poveşti cu voioşie,
din inerţia unui şir de accidente şi greşeli;
pierderile, durerile, fiind cel puţin egale cu primele.
Răsare soarele
peste provincia rivală.
Mi-am ucis "marele vis" cu sânge rece
şi-am ieşit la plimbare cu visele rămase!
Apoi, prins de transa sângelui scurs,
cu pleoapele aproape închise
am compus "oda marelui vis"!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti precum un vis

Frumoasă eşti precum un vis,
Un mac superb în lan de grâu
Din care îngerii şi-au prins
Culorile în zbor, la brâu.

Frumoasă eşti ca o baladă,
O dulce notă de vioară,
La care dragostea s-arată
Ţinută-atent la inimioară.

Frumoasă eşti! Şi munţi şi mare
Se zbuciumă să te cuprindă
Cu formele fermecătoare
Din cerul nalt pus în oglindă.

Frumoasă eşti precum un vis
Puternic nins cu fericire,
Un curcubeu care-a cuprins
Poetu-n zâmbet de iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta va rămâne veşnic cea mai frapantă îndeletnicire a omenirii, născută în mintea noastră, din lupta între înţelepciune şi nebunie, între vis şi realitate.

citat din Magdalena Abakanowicz, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost doar un vis

Tânără fecioară,
zveltă căprioară,
aleargă sprinţară
prin pădurea rară.
Roteşte privirea,
căutând iubirea.
Tânăra codană,
ca fata Morgană,
c-un cântec din gamă
iubitul îşi cheamă.
Prim pădurea deasă,
fecioara frumoasă,
tot umblând aiurea
îşi strigă iubirea.
Profund indignată
că-n pădurea toată
n-a aflat iubirea,
îi plânge privirea.
Pe frunze culcată,
în vis i se-arată
iubitul căutat
şi mult aşteptat,
care,
din ceruri coboară,
cu ea se însoară.
Nunta se porneşte,
lumea chefuieşte...
Dar,
când zorii s-au aprins,
visul ei s-a stins.
Păcat.
A fost doar un vis.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pan

Pe culmi revarsă luna al stelelor noian,
De ce te-ascunzi de ele? Nu ştii că zeul Pan
De cum se lasă noaptea iubire vrea să-şi cate,
Prin tufe şi hăţişuri croindu-şi drum pe coate?

El are lungi corniţe, dar crede-mă, nu-i drac,
Atâta doar că dansul şi vinul i-s pe plac,
Iar de vei vrea în iarbă sărutul să i-l dai,
Îţi va cânta la creştet năzdrăvănii din nai.

O, iată cum tresaltă pământul sub copită-i
Şi iarba se aprinde, verdeaţa ei topită-i
În cercuri de lumină ce freamătă-n magie,
Materia, ea însăşi, trezită e şi vie!

Şi iată cum în hore un vis ne înconjoară,
Cu iele fermecate ce ies întâia oară
Din ascunzişul sacru, iar zeul le e rege:
Din cele-o mie – una mireasă îşi alege.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te port în mine

Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei,
Cum poartă rodia sămânţa ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Şi port la gât, nepreţuit şirag,
Strânsoarea cald-a braţului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis.

poezie celebră de Zorica Laţcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit deschis

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Inima îşi pune inima sub cap,
Doarme profund în clipele grele,
În ea nici visele nu-ncap.

Sfârşitul e-o pecete rece
Pe-un os de viaţă desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.

Şi vântul îşi petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Nu te gândi că-s liniştit,
În nesfârşite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.

Voi pune inima sub capu-mi,
O piatră grea cu iz de vis
Să pot să dorm o veşnicie
Sfârşitu-mi care s-a deschis.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seră de toamnă

Când seara de toamnă îmi bate la uşă
cu vântul sihastru venit dinspre nord,
văd flacăra zveltă urcând din cenuşă,
trecând prin tăciunii în plin dezacord.
Prin fanta rămasă din nou redeschisă,
aruncă balauri de umbre-n tavan,
aduşi dintr-o veche poveste rescrisă,
uitată cândva într-un mitic vulcan.

Aş vrea să adorm, însă gânduri haine
mi-alungă uitarea dorită-ndelung,
iar umbra jucată-n perete îmi spune
s-alung nedorite-amintiri care plâng.
Dar somnul rămâne o falsă dorinţă,
la marginea nopţii oprită discret,
pe umbre amare, din nori de căinţă,
venite pe doruri în chip de regret.

Şi parcă, deodată, aud dinspre sobă
un cântec plecat înspre uşa din hol
din jarul ce cântă romanţe de probă
cu note din care-a scăpat un bemol.
Dar liniştea nopţii se-aşterne îndată,
aud numai vântul cum bate în horn,
adorm şi visez că te-ntorci împăcată,
prin hăuri de timp, călărind un licorn.

poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2019
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eu nu-s

Luna s-a ascuns în agudul din faţă,
mă furişez pe prispa casei,
glasul nopţii se aşază-n poeme
pagină de pagină.

Nimic din ce am scris nu se ştie,
aripile drumeţilor se frâng,
măduva nopţii îngheaţă-n cuvinte.

Dimineaţa înveselită de rouă
îşi lasă umbra dusă de ape.

Tu n-ai aşteptări, ai numai prevestiri,
la porţile zăvorâte ale inimii
care se deschid.
De atâta ger în sufletul pietrelor
paşii şi-au luat urma înapoi,
şi orbecăie pe cărarea unei absenţe
unde eu nu-s.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mintea mea
este un soft dat
de oamenii-păsări
ce au scormonit atât de adânc
până au ajuns la liniştea stelei
vuind ca o scoică uitată
între ape şi lumi
umila mea minte vibrează
la fiece strop de nisip
ce vântul îl mângâie
alungă cu mult mai departe
gheara protectivă din vis

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape limpezi

Sărutul tău e-atingerea divină
Ce mângâie o floare de cais
Cu lacrima din roua cristalină
În care se reflectă lumi de vis.

E-aroma ce se simte-n adiere
Când vântul se alintă printre flori
În serile în care-i o plăcere
Tăcerea-n triluri de privighetori.

Sărutul tău, în dulcea-mbrăţişare,
E cântec, e-ncântare, e fior,
E visul dintr-un vis, e renunţare
La tot ce, dintr-odat', e-amăgitor.

Te înfăşor în braţe şi, uşor,
Mă pierd în ape limpezi, de izvor.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet trecător

Într-un oraş cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.

Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate şi ele,
pentru salvarea unui vis
prăbuşit.

Reculeg materia din cer
şi o preschimb
în cosmos anesteziat.

Aici, într-un spaţiu poetizat,
nici nu ţi-ai dori să iradiezi
între glorie şi epos.

Aşteptîndu-mi întîrziat paşii,
azi, spre un final de mîine,
rostesc idei, evolutiv,
într-un cosmos relativ,
venerînd lumina soarelui, probantă,
ce lasă o umbră de mit, năruit
peste un suflet trecător,
Iubitor de mult soare.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte de iarnă

Cu vuiet veşnic, Suha sub măguri îşi înfundă
Pumnalul viu al undei, învăluită-n fum.
Ce limpede e cerul! Din liniştea profundă
A sufletelor noastre s-a-mpărtăşit acum!

Dă-mi palma. Uite-mi tâmpla. Ca aurul de grea.
Parcă-i sub tâmplă inima mea. Bate.
Ne-nconjură în falduri şi legănări de nea
Carpaţii albi ai dragostei curate.

Atât de mult visată ai fost, când pentru mine
Tu nu erai pe lume, că nu ştiam că eşti
Şi c-ai putea aievea să-mi oglindeşti, senine,
Doar gândurile mele în ochii tăi, aceşti.

Visam un vis de iarnă, ca înfrăţiţi pe zare,
În munţii albi ce-şi poartă sublimul lunei nimb
Neîntinat de valul suspinelor hilare,
Mari idealuri scumpe cu tine să le schimb.

Şi iată că sărutul dintâi, înnobilându-l
Cu contemplări subtile de vai şi de tăceri,
Mai nobil sună încă şi mai firesc cuvântul,
Esenţa vremii noastre şi-a luptelor de ieri.

Rămânem în tăcere şi amintiri prelunge,
Cu viscol roşu gândul şi visele ne-au nins.
Montanul peisagiu nu poate să alunge
Din vine frământarea acestui veac aprins.

Cum poţi tu să-mi astâmperi şi lacomia gurii
Şi lăcomia vastă a gândurilor noi?
Ce linişte adâncă-i în zbuciumul pădurii!
Ce linişte-i ân sensul furtunii din noi doi!

Cu vuiet veşnic, Suha sub măguri îşi înfundă
Pumnalul viu al undei, învăluită-n fum.
Ce limpede e cerul! Din liniştea profundă
A sufletelor noastre s-a-mpărtăşit acum.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să îmbrăţişez un vis

M-am înecat într-un pumn de gânduri,
am făcut baie în foc,
mă spăl în vântul lin,
şi mă sting în umbră.
Pentru tine am să îmbrăţişez un vis,
am să m-adăpostesc în întuneric,
ca o firimitură scufundată într-un pahar cu apă.
Goală, fără ruşine, voi ieşi din pahar
şi fără nici o frică, voi merge pe jos.
Cu ochii unui copil, am să iau înapoi aerul
pe care l-am ţinut în mine
şi dacă în genunchi am căzut,
o să-mi aduc aminte de lacrimile mele,
ce le voi face să strălucească
la răsăritul soarelui.
Mi-ar plăcea să te îmbrăţişez,
dar, eşti atât de departe de mine,
soarta a vrut aşa,
ca numai eu să te pot visa,
dar va fi un secret între noi, nu-i aşa?
Mi-e teamă că soarta se simte geloasă pe tine,
şi eu nici măcar nu mă voi deranja...
să mă gândesc la tine.

poezie de Eugenia Calancea (29 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti sufletul ce locuieşte în inima mea

Eşti sufletul ce locuieşte în inima mea
Cu toată cenuşa amintirii senine,
Ridic paginile timpului pe raze de stea
Să fiu în poezii alături de tine.

Promit că voi trece-n petale de flori
Sărutul cel dulce din buze de îngeri,
Mierea din vorbe va prinde culori
Pe valea rămasă în ecouri de plângeri.

Mărturisim cititul în ochi de curcubeu,
Culorile fac din iubire însemn de coperte,
Legile sunt sâmburi pe frunte de zeu,
Lacrimile lumii sunt bătute de sete.

Am venit pe lume firav dar grăbit,
Vântul iubirii m-a vâslit către tine
Ca să locuieşti în inima mea înmiit
Pe pagini de timp, în visuri senine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger din raze

Din fuiorul timpului cresc flori de vis,
Tu eşti lujerul ce prelungeşte spaţiul,
Retina ta pătrunde-n candelabre
Unde şi eu privit-am cu nesaţiu.

Te laşi la braţul Îngerului Raze
Creat anume-n Raiul Nemuririi,
Vântul întrebării te poartă în sămânţa
Pusă-n suflet, încolţind iubirii.

Stau cu mâna-ntinsă înspre calea
Ce te aduce-n zbor din stelele pitice,
În inimă te voi purta cu grijă,
O taină-a măiestriei iubirilor antice.

Nu voi lăsa în jurul tău otravă,
Nici timpul împietrită cărămidă,
Frumuseţea ta, căldura-ţi şi virtutea
Îmi pune în balsamuri dragostea avidă.

Am să te port în pieptu-mi o vecie
Chiar dacă Domnul spaţiul ar curba,
Iubirea mea nu e grădină moartă,
E-o inimă de vise şi te port în ea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii cum e să-ţi laşi sufletul să pluteasca tainic pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizonier în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanţei cu o patimă dulce, în braţele nebuniei. În chip voit, păstrează umbra paşilor tăi, într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lânga inima ta...

Andreea Palasescu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis alternativ

vis alternativ într-o lume cu poze
unde nimic nu mai aleargă
unde nimeni nu-mi fură lipsa
tristeţea din lucruri se pierde
căderea serii rămâne mereu suspendată
roşu e mereu roşu în colţul acela de pe buze

sensibilitatea nu lasă urme
noaptea grea nu există
dragostea se ghiceşte din lumini
şi umbre pictate din cuvinte

locul gol apare în fisura de la suprafaţă
unde sentimentele ies din culori
rupte din staticul inocent
şi încep să umble prin lume

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!