Cât ai clipi de ochi

De-a lungul acelor ani înşelători
am avut asemenea "iluzii":

am crezut cu fermitate,
niciodată întorcând privirea într-o parte,

un curcubeu
care înota într-un havuz,
privind cu blândeţe trecătorii;
am clipit
şi acesta a luat forma unei vipere;

un ceas
încrustat pe turla unei biserici,
care, calm, marca scurgerea orelor;
am clipit
şi acesta a devenit o fântână fără fund;

florile roşii
care îmboboceau pe garduri,
ca o invitaţie la entuziasmele Primăverii;
am clipit
şi acestea s-a transformat în sânge strălucitor.

Acum, pentru a nu-mi pierde încrederea,
Mă strădui să ţin întotdeauna ochii larg deschişi.

poezie de Gu Cheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Ce ai descoperit la autopsie?
Dana Scully: Păi... încă nu am făcut autopsia.
Fox Mulder: De ce nu?
Dana Scully: Pentru că... am avut parte de un răspuns galvanic postmortem foarte neobişnuit.
Fox Mulder: Capul s-a mişcat.
Dana Scully: A clipit. Adică ştiu exact despre ce este vorba. Activitate electrică reziduală păstrată chimic în celulele moarte.
Fox Mulder: A clipit sau ţi-a făcut cu ochiul?

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin

Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea şi smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
şi ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfinţitului...
Ai mai clipit o dată dulce
şi ai îmblânzit furia mării,
ca să poţi culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece şi aspru.
Ai rămas aşa... în aşteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescăruşilor în căutarea
cuiburilor din inima
stufărişului mort...

poezie de Ioan Friciu (10 septembrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin (2)

Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea şi smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
şi ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfinţitului...
Ai mai clipit o dată dulce
şi ai îmblânzit furia mării,
ca să poţi culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece şi aspru.
Ai rămas aşa... în aşteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescăruşilor în căutarea
cuiburilor din inima
stufărişului mort...
Te-am căutat îndelung...
te-am găsit tot acolo
scufundată în vis...
Nu te-am trezit...
M-am alăturat ţie...
Am adormit şi am avut
acelaşi vis... cu pescăruşi
care-şi caută cuibul...

poezie de Ioan Friciu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei vipere

Spui cum că m-ai otrăvi,
Soţul tău dacă aş fi.
Dac-ai fi soţia mea,
O clipă n-aş ezita:
Pân' la fund cupa aş bea
Să scap de-o femeie rea.

hexagramă de George Budoi (20 mai 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că acesta este tipul de bărbat care ar trebui să fie prima dragoste a unei femei. Unul care să îţi dăruiască flori şi să-ţi reumple paharul cu apă fără să fie nevoie să îi ceri asta. Unul care te urmăreşte cu privirea într-o încăpere plină cu oameni numai pentru a se asigura că eşti bine. Unul care să te iubească de la distanţă în tăcere, fără să te preseze sau să-şi dorească să te schimbe.

citat din Una La Marche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la fereastra unui tren

Mai iuţi decât ielele şi decât vrăjitoarele zurlii:
Poduri şi case, şanţuri şi garduri vii;
Şarjând ca nişte trupe de soldaţi într-o bătălie.
De-a dreptul printre păşuni, juncani şi cai, o mie:

Imaginile şesurilor şi-a dealurilor turmă
Zboară de-a valma ca o ploaie nebună;
Şi una după alta, într-un clipit de pleoape,
Gările fluieră de-aproape, din zare, de-aproape.

Aici – un copil se caţără pe haturi sure
Singur-singurel şi culege mure;
Aici – un vagabond contemplă lumea pe-ndelete,
Iar acolo – un răzor verde pistruiat cu margarete.

Aici – pe drumul prăfuit un cal trage o trăsură
Cu tot ce se află-n ea, om şi-ncărcătură;
Aici – o moară, acolo curge-un râu galben ca aluna:
Imagini fugare pierdute pentru totdeauna.

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate ceva atât de impalpabil ca sufletul să fie atât de fragil asemenea unei frunze care se frânge toamna, asemenea unei trestii bătută de vânt? Acesta este necunoscutul.

Andreea Focsa
Adăugat de Andreea Focsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se aude ochiul cum clipeşte zvâcnind de gânduri surzit de omeneştele clipit...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara în flăcări

Cioara a văzut turmele munţilor, învăluiţi în aburii dimineţii,
apoi a văzut marea
Cu valuri vineţii, cu întreaga lume înfăşurată în ghemul ei.
Ea a văzut stelele, arzând departe în bezna universului, ciupercile
pădurii din non-identitate, îngrămădindu-şi norii de spori, viruşii Domnului.
Cioara s-a înfiorat văzând întreaga grozăvie a Creaţiei.

Încă sub nălucile ororii,
Ea a văzut acest pantof, fără talpă, îmbibat de ploaie,
Zăcând pe un colac de parâme.
Mai era acolo această cutie goală, roasă de rugină,
Loc de hârjoneală pentru vânt, printre băltoacele fără nici un rost.

Era acolo şi acestă haină, în dulapul întunecat,
în odaia goală, în casa tăcută.
Era acolo această faţă, fumându-şi ţigara între amurgul
Ferestrei şi focul care mai pâlpâia deasupra cărbunilor.

Nu departe de obraz, această mână, încremenită.

Lângă mână, acest pahar.

Cioara a clipit. A clipit – iarăşi. Nimic nu s-a pierdut în penumbră.

A privit în ochi evidenţa.

Nu i-a scăpat nimic. ( Nimic nu i-ar fi putut scăpa)

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Un pas adânc pe linia cea dreaptă,
Clipit de gene rece ca de metal,
Ochiul ca gheaţa şi spirit de cristal -
Oglindă-n veci a ceea ce ne-aşteaptă;

Stelele citesc cu nesaţ din jurnal
Uimirea lor cea veche şi-nţeleaptă,
E vorba gând, iară privirea faptă,
Şi vraja lor pierdută e în banal.

În cer a mai rămas o şovăială,
Se-aude respiraţia unui nor,
Alunecând spre graniţa ovală

A unei lumi ce abia pot s-o măsor;
Ivit din fiinţa-i urâtă şi goală,
În ea îmi sunt etern – aici trecător!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi avut cu adevărat succes

Va fi avut cu adevărat succes cel care a trăit bine,
care a râs adeseori şi care a iubit mult:
cel care s-a bucurat de încrederea unei femei curate,
de respectul oamenilor inteligenţi şi de dragostea copiilor;
cel care a acoperit nişte nevoi şi care şi-a împlinit menirea;
cel care a lăsat lumea din jurul lui mai bună decât a găsit-o,
indiferent dacă asta înseamnă cultivarea florilor
sau scrierea unei poezii perfecte, sau salvarea unui suflet;
cel care a apreciat întotdeauna frumuseţea Pământului,
pe care a reuşit să o facă şi altora cunoscută;
cel care a văzut întotdeuna tot ce este mai înălţător în ceilalţi
şi care a dăruit ceea ce a avut el mai bun.
A cărui viaţă a fost o lumină;
A cărui amintire este o binecuvântare.

poezie de Bessie A. Stanley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pupilele sale roşii se pioniră cu atâta ardoare asupra lui Plesneală, încât unii dintre cei care erau de faţă se uitară în altă parte, de teamă să nu fie pârjoliţi de cruzimea care răzbătea din adâncuri. Cu toate acestea, Plesneală se uită calm în ochii Lordului Întunecat şi după câteva clipe, gura lipsită de buze a acestuia se chirci într-un fel de zâmbet.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

zaţ sau orologiul-ascuţitoare, ba nu, carusel

mă scrie poemul acesta
de-a lungul minutarului
ce viteză
ca într-un carusel,
pe fruntea fiecărui căluţ
o literă – copilul din mine
ţine minte!

Din umărul stâng ţâşneşte
un cui
cuiul poftelor
umărul drept o ia înainte
dalta
aleargă un cuvânt deja rostit
ar fi vrut
să-l îmblânzească… e târziu!

mă dau jos vreme de o răsuflare
pe locul acesta cândva era
un vomitoriu, acum
extremitatea lui «3»
de pe cadrane – mut pasul
în «6», ploi reci, miros puternic
de amoniac
mă plonjez în stropul care vine
drept în ochi
ochiul drept – celălalt nedrept
reciteşte
de-a latul minutarului
silabe răsucite din poemul acesta
care mă scrie

cuiul îmi intră în palmă
palma dedată la mângâieri odinioară
fără mine caruselul
sporeşte viteza?… N-ar părea
Astfel începe zădărnicia
pe care o umple iluzia verbului!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii atent...

Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău, tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Şi axa de roată dinţată.

Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"
În secolul nostru motorizat...
Suntem alţii
De noi înşine puţin depăşiţi,
De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi
Să facem totdeauna ce-am vrea.
Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.
Oricum ar fi...
E păcat pentru noi
Să risipim
Orzul pe gâşte
Şi pâinea albă pe oi
(Ultima fărâmă, ştii bine
Niciodată n-o păstrezi pentru tine
Totdeauna e altul care are nevoie mai mare
Face parte din a fi tare).

Fii atent cum te dai, fii atent cui te dai
Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unei zile (lagărul morţii...)

Fiecare pasăre îşi cunoaşte zborul
aripile de ceară sunt un "simulacru",
o contestare
a lagărului
şi-a sufletului pironit între ziduri
nu toţi copacii falnici au parte
de roade...
freamătul frunzelor este acelaşi
când
ispitele pun la cale
naşterea unei lumi damnate...

Numai femeia "aleasă" poate asculta
sâsâitul
provocator al şarpelui...
"Fiii tăi vor fi răzbunarea mea
pentru frumuseţea
vieţii oferite"...
De unde vine glasul acesta tulburător
asemenea unei zile ce-şi îmbracă
hainele cernite?

Trec ades pe lângă un cimitir părăsit
câinii de pripas stau la soare cu boturile
lipite de lespezile grele
"să vorbească pământul într-o limbă
ce nu ne-a fost dezvăluită?"
florile sălbatice crescute la căpătâi
mai păstrează în culori
amintirea
stinsă
a unei iubiri...

Şi câte nebunii, izvoare nesecate,
cai sălbatici
şi păsări în colivii
poţi vedea
într-un "lagăr al morţii"...
Aripile de ceară
sunt un "simulacru"
ca şi viaţa –

Gândurile...
o avalanşă de străfulgerări năucitoare
singurele
care mai au curajul
de a îmbrăţişa
libertatea unei zile de vară,
unei zile de vară...

poezie de Valentina Becart din Din jurnalul unei zile (17 aprilie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarii

Zâmbind, cu un clipit complice,
Întreabă pe vecinul său:
Cum stai cu dragostea, amice?
Ca şi cu pensia, tot rău.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pergament

Am rămas într-o lacrimă verde
pe când eram cu Dumnezeu
în braţe.

Ea mă lăsase demult
la marginea unei livezi
fără de fructe din care oamenii plecau în stoluri mari
şi se prefăceau în curcubeu
până unde ne vedeau ochii
şi ne treceau crestele

ca dinţii fierăstrăului Timp
ori ca şi cum nici n-am fi fost decât
într-o lume a noastră fără de sine
mare cât Soarele şi Luna şi tot ce-ar fi putut să existe
de la Facere şi care acum
se strângea încet într-un punct
cât o lacrimă verde,
cât Pământul cel mic,

Iartă-mă, Doamne!

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cuvânt n-a fost rostit

Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici şoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi – al lui, al ei.

A fost numai un murmur stins al inimii
Care ţine-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Şi care au un somn atâta de uşor...

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neşansa...

Într-o zi de 13, "banală"
Pe o vreme cam nasoală
Cu o speranţă mare,
Ion a plecat în căutare.

Voia şi el o iubiţică
Deşteaptă şi frumuşică
Pe care s-o iubească,
Totul să-i dăruiască.

Şi-a apărut, drăguţă foc
Nu a mai clipit deloc
Dorea cu ea să vorbească
Iremediabil, cucerească.

Dar un băietan
Cu faţă de golan
În braţe a strâns-o tare
De a rămas fără răsuflare.

Ion fusese cucerit,
Dar a rămas mâhnit.
Acasă a plecat
Foarte supărat.

De numărul 13 se fereşte
Crezând că-l urmăreşte
Multe ghinioane,
Dar şi lighioane.

Ion, rău a tâmpit
De când a fost rănit.
Acum este cam tembel
Dragilor, nu fiţi ca el!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Evul Mediu era la fel

Din prima clipă m-a vrăjit
Şi doar o dată am clipit
C-am şi ajuns la-nsurătoare...
De-atunci tot spânzur vrăjitoare.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, O mireasă, pentru mire, e o soacră-n devenire (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!