Statură
Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.
Sori zilnici, grei, adreau sub dungă,
Ușor sunau în răsărit;
Și nori ce nu știau s-ajungă
Și munții, cîți va fi-întîlnit,
Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Geometrie de timp
Iau timpul ca pe un elastic
Și-l întind poză, o cocă, plastic,
Îl subțiind, mai mult s-ajungă...
Să nu deșire, îi fac dungă.
Îl pliez bol, sfârșit s-ascundă,
Că el îmi bate orice secundă
Și-l bat și eu să-l fac să curgă
Lin, lent, cum un balet de-o murgă.
Din drojdie îl mai fac alcool,
Să umfle lipsă, piardă gol,
Îl strâng, într-un final, în mine...
Ce l-am avut tot; 's timpu-mi 'n sine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul clopotarului
Bate clopotu-ntro dungă
În clopotnița cea veche,
Cu un zel fără pereche
Clopotarul rugi îndrugă.
Figura lui pare prelungă
Cu pălăria pe-o ureche.
Bate clopotu-ntro dungă
În clopotnița cea veche.
Zi și noapte stă de veghe,
Furtuna să nu ajungă.
Norii clopotul i-alungă,
După datina străveche,
Bate clopotu-ntro dungă.
rondel de Ioan Friciu (21 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de nea
Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.
Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul înghețat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.
Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniștit
Prin nori să zbori.
Pluteam ușor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viața mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.
poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții
Sunt uriașii din vechime,
În vechi scrieri pomeniți
Ei, cei dintâi la înălțime
Peste vremuri neclintiți
Privesc munții cu nesațiu,
Ancorați în timp și spațiu
Pentru mine munții-s sfinți
Îmi sunt frați, dar și părinți
Sunt falnici și misterioși
Îmi sunt dragi dar și strămoși
Tainici, majestuoși sau duri
Ascund enigme prin păduri
Dețin, comori adânci și reci
Prin codri, peșteri sau poteci
Transmit, o stare pozitivă
Din orișicare perspectivă
Acolo-n munți, trăiesc ițanii
Popor robust, bătrân de zile,
Frați de cruce cu ciobanii,
Chiar și-n condiții dificile
În lumina aștrilor stelari
Admir, munții milenari
Am o patimă și un crez,
Deapururi, cu munții votez.
poezie de David Boia (12 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Grei mi-s anii
Grei mi-s Doamne anii, grei,
fără copilașii mei.
Au plecat în țări străine
după bani și după pâine.
Greu mi-i Doamne sufletul
că mi-a plecat băiatul.
A plecat după mai bine,
îl aștept și el nu vine.
Fata a plecat în lume,
am pierdut ale ei urme.
Nu știu de va mai veni
sau măcar de-o mai trăi.
Grei mi-s Doamne anii, grei.
Îmi plâng ochii după ei.
Bătrânețea mă răpune,
Sorele meu va apune.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Faptele de gând
pe când locuia într-un raft
din librăria din colț
în urmă cu anii pe care acum
pare că nu i-ar avea
alb îi era părul din curtea
exterioară a craniului de consum
(?!) - cineva
în anii aceia trecea
zilnic trecea o femeie lucra
lucruri de mână ea croșeta
cu privirile agățate cu dragoste
de firele albe și cărțile lui
încă nescrise
într-o limbă de circulație
intenționat limitată
(?!) - cineva
îl sfătuise la tinerețe să nu
sară calul de lemn
mai ales dacă lemnul ajunge
să-i fie hârtie velină
când nopțile de lumină
oarecum deranjantă
ajung să-l îndemne la fapte
de gând și de limbă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albele
cel mai mult timp l-am petrecut în parcare
printre canguri cu cotiere de sticlă -
cel
mai înalt dinre țopăitori
putea să ridice picioare până la nori
și
nori chiar erau: se simțea cum zburau măturați! la origini acei
nori plini de coji acrișoare de măr...
cel puțin
miroseau foarte frumos! până la os
miroseau și până în australia
ah
la aborigenii nomazi! bolnavi la vederea
femeilor albe ca melcii. ele
cel
mai adesea cu mișcări deplasate
în trafic. de organe abia prelevate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul vieții
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Trec secundele spre stele
ca un stol de rîndunele.
Zboară vremea către slavă
și cu roadă și cu pleavă.
Zboară clipa către Rai.
Tu, prietene, ce-i dai?
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Zboară clipele albastre
către Domnul vieții noastre.
Tu, acel ce mergi pe Cale,
ce dai tu secundei tale?
Tu, ce știi ce-a dat Isus,
ce-i trimiți acolo sus?
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Vremea trece. Holda-i coaptă.
Domnu-i gata și ne-așteaptă.
Domnu-i gata și ne roagă
să-L vestim în lumea-ntreagă,
să dăm iureș secerînd,
ca să vie mai curînd!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Douăzeci și șapte
O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.
Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.
Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.
Ceasul în cetate
bate ora, bate
este... și jumate,
Fete deocheate
(ursitoare toate)
învârt apa-n piuă...
Se făcu de ziuă.
Flori îngemănate,
îngerașe toate -
27.
Iată mă cuprind
și eu le răspund,
mă văzură toate
27
Floare-în-cetate.
poezie de Camelia Oprița din Literatură pentru copii, Condeiul de Aur (noiembrie 1999), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii grei
Cerul, da, cerul, e tot... al nostru,
Doar umbrele sunt convergente,
Pașii lasă aceleași urme pe pământ
Și urma noastră-i divergentă!
Amândoi am fost o clipă împreună
Și chiar de nu ne-am văzut
Să facem din nevedere o chemare
Să ne-ntânlim la margine de timp!
Și pentr-o privire ș-un fior în piept
Să devenim o Stea în infinit,
Un răsărit sau un refuz de asfințit,
Să ne-ntânlim pe un curcubeu!
Curățați de ploaia ce ne-a mai udat
Să ne iubim la umbra unui ram
Când toată ploaia... a stat
Să gust doar roua dintre sânii... tăi!
Să ne gustăm pe Noi ca și copii
Că tot copii suntem și... Noi
Chiar de trec anii grei ca plumbii
Să ne rămânem, să-mi rămâi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel predestinării
RONDEL PREDESTINĂRII
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
la viață chemând nepoții
celor pe drum spre mormânt.
Să învârtă acul roții
spre al vieții legământ.
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
Tot din veșnicia nopții
am renăscut în cuvânt,
într-o pauză morții.
Dar mă ascunde-n pământ,
enigmatic, ceasul sorții.
Maria Filipoiu
rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri dedicate
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea de nori netarmuriti...
Zi de zi...
O mare de ninsoare statatoare...
Strabate pe deasupra noastra ca o zana pazitoare...
Noi n-o vedem cu ochii adevarati,
Si de ei nu suntem interesati,
Si cate-o data uitam ca sunt acolo...
Dar ei nu au plecat si nici nu ne vor parasi,
Pana-n ultimul ceas vor strajui...
Marita si neasemuita bolta cereasca...
Ca niste strejeri falnici oprind cate o data sfera luminoasa...
Mie greu sa zic ca uit si eu cate o data...
Dar când esti ingandurat spre cer ochii ti ia-i aruncat si de griji ai scapat...
Ce alt leac mai bun de ingandurare este o privire spre departare...
Asa mintea mintea ti se goleste...
Si sufletul se usureaza si nu patimeste...
poezie de Cătălin Manole
Adăugat de Cătălin Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la răsărit
Cu steaua-au călătorit
Și-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim
Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns,
Prin oraș ei au căutat
Și pe toți au întrebat
"Unde s-a născut", zicând,
"Un crai mare de curând?
Ca să mergem să-l vedem
Și lui să ne închinăm"
Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat,
Pe crai la el i-a chemat
Și în taină i-a întrebat
Zicând: "Mergeți de aflați
Și venind mă înștiințați
Să merg să mă-nchin și eu
Ca unuia Dumnezeu"
Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Și-au mers, până a stătut
Unde Hristos s-a născut.
Cu daruri s-au închinat
Și cu toți s-au bucurat
Iar 'napoi dac-au purces
Pe altă cale au mers.
Irod rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit
Și-n Viflaem a intrat
Pe toți pruncii i-a tăiat
De la doi ani mai în jos,
Să-l taie și pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Domnul sfânt l-a apărat.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog de Ignat
- Ai tăiat porcu', vecine,
Și nu te-ai gândit la mine!
- L-am tăiat, c-am avut bani,
Acum... douăzeci de ani!
epigramă de Eugen Coța din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
.
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
.
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor și
mi-au ucis părinții
.
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
în urma mea
se pierdea urma
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor și
mi-au ucis părinții
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă peste tine, Țară!
Secole de suferință
Au nins peste fiii tăi
Viscole de neființă
Ție ți-au tot fost călăi.
Au urlat nopțile reci
Peste câmpurile tale
Umbrele-n haite flămânde
Ți-au nesocotit hotare.
REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.
Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.
Și mâini crude, asasine
Ca pumnalele de gheață
Au voit să te dezbine
Soarta ta să li se-nchine.
Fantome albe de durere
Te bântuie acuma iară
Totu-i crunt și te-nfioară
E iarnă peste tine, Țară.
REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.
Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La câtă lume-i bolnavă
Guvernului ridic slavă:
Cât mai sus să se ridice
Ca, spectaculos, să pice!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe munții înalți respiri mai liber, corpul devine mai ușor, spiritul mai senin, preluând ceva din puritatea înconjurătoare.
citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Despre contractul social sau principiile dreptului politic" de Jean-Jacques Rousseau este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Se potolește
Bate vântul cu putere ca nebunul
Cade o scândură uscata de la gard
Frunze zboară pe tot drumul
Rupe creanga falniicului brad
Bate vântul aspru intr-o dungă
Fluieră usucă frunza nucului bătrân
Ma înclin si fac acum o rugă
Doamne vântu-i peste tot stăpân
Dar o rază a Luni albă se zărește
Printre norul tulburat de uragan
Ea îi face ochi dulci el se potoleste
Meteo anunță noul lor program
Vântul bate in retragere se opteste
Cerul tulburat norii grei ii alungă
Luna pe vânt îl atrage si-l iubește
Vântul se opreste cerului îi este slugă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!