Orbite
Colo, dimineața mea,
Viu altar îți miruia:
Ca Islande caste, norii
În, dorită, harta orii,
Ageri, șerpii ce purtai,
Șerpii roșii, scurși din rai.
Și, cules, albastrul benții
De pe jerbele Juvenții.
*
Lăncile de iarbă mici
Le păzea cățeaua Bitsch,
Inimi mari dormeau pe țară,
Munți, cu sângele afară...
Cunoscut acelor zori
În fântâni,
în șerpi,
în nori.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Maturizare
Ca să iubesc lumina aspră-a zilei
Și tot ce-i omenesc, născut eu îs
Și îs născut s-aprind cu rouă-n ierburi
Vii lacrimi și cascade vii de râs.
De când mă știu copil, iubeam pădurea
Și mierlele, și vulturii din nori,
Și mieii blânzi, și râșii iuți și ageri,
Și șerpii cei cu solzii lucitori.
Trecură anii... Râșii iuți răpiră
Mielul meu alb cu capul bucălat,
Și-adeseori pe când voiam să-i mângâi,
Șerpii frumoși de mână m-au mușcat.
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpii
Copil fiind, de șerpi eu m-am temut
Și de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creștet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toți i-am cunoscut.
Cu ei, eu am crescut și m-am jucat
La sân i-am pus și i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândețe și prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.
Încolăciți pe mine i-am ținut
I-am respectat și sângele le-am dat
Și haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în așternut!
Și-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci și-au arătat limbile-n furcă
Și colții cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...
Și n-am murit... nici bine nu mi-a fost...
Și-am delirat tot digerând veninul,
Când de cucută plin mi-a fost tot vinul
Dar chiar și asta a avut un rost...
Să crezi în om... în șarpe... e totuna
Dezamăgirea e atât de mare
Pe cât e amăgirea, lungă, tare...
Lume cretină, nu mai face pe nebuna!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
Dimineața zori se-aprind,
Zarea este luminată.
Pe cer stelele se sting,
Natura e minunată.
Soarele-înroșește norii,
Încălzește toată glia,
Colo sus, în dealul mori,
Frumos cântă ciocârlia.
În grâu se-aude pitpalacul.
Salută și el dimineața.
Păsări survolează lacul,
Clocotește iarăși viața.
poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Șerpii de vânt
pământul are ore între coaste
când respiră lumile se developează în hieratice astre
iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune expuse prin întunericul brut pe unde bufnițe tac din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut
în epicentrul pământului sufletul meu deztrupează timpul
îl așează pe rotisor împreună cu arborii ciopliți în cuvânt
ca lungile albii de râu unde neînceputul crește
mai alb decât șerpii casei șerpii de vânt
voi mai inhala porii ceasurilor umbrele lor striate cu timpanul lipit de
malaxorul secundelor vii
voi mai roti stelele de mare galaxiile lumii hergheliile de la Letea zurlii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce am cunoscut oamenii, am început să iubesc șerpii... erau mai puțin veninoși decât lumea din jurul meu
Isaia Paun (11 aprilie 2018)
Adăugat de Isaia Paun
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
deseori
oamenii își pierd răbdarea.
intersecțiile urbei
sunt traversate pe roșu,
spațiile verzi
călcate în picioare,
muzeele vizitate în treacăt,
restaurantele luate cu asalt
zi și noapte.
gările devin locuri
în care șerpii de oțel
își aruncă pieile
înghițind apoi
valizele călătorilor
doldora de povești inedite.
dar sunt șerpi,
sunt șerpi care își păstrează armura.
aceștia ingerează
numai lucruri pierdute.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gentleman-ul ( toast irlandez de ziua Sf. Patrick )
Sfântul Patrick a fost un gentleman,
El cu multă strategie și cu mult vicleșug
A alungat toți șerpii din Irlanda,
Să închinăm pentru el și pentru belșug.
Dar să nu-închinăm prea mult,
Altminteri ne îmbătăm, și-atunci
Uităm cu totul de Sfântul Patrick,
Și iarăși vor fi șerpi prin iazuri și pe lunci.
* Conform legendei, în Irlanda nu sunt șerpi pentru că ar fi fost alungați de pe insulă de Sf. Patrick.
poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există șerpi mici sau șerpi mari; există numai șerpi.
proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iz(bucnire)
Sângele meu, simțind mirosul verii,
Mă-mbie către munți ca pe somoni,
Anticipând sfârșitul primăverii,
Gonind în ochii-mi turme de bizoni.
Sângele meu, simțind miros de mări,
Mă-mbie către țărm și către soare
Pe contrasensul primei alergări,
Lăsând în gura mea un gust de sare.
Inima mea, precum o căprioară,
Dorită cam de mult de sărătură,
Din pieptu-mi dulce ar țâșni afară,
În pieptu-ți ocnă, dintr-o săritură.
poezie de Marius Robu (7 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
la cules coarne -
risipite prin iarbă
mărgele roșii
haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de an școlar
Curtea școlii de cu zori,
E-un cazan ce dă să fiarbă.
Cei mici au venit cu flori,
Cei mari, mai fițoși cu... iarbă.
epigramă de Titi Vlaicu (14 septembrie 2020)
Adăugat de Titi Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stottlemeyer (când Monk sare pe masă ca să evite un șarpe): Credeam că-ți este teamă de înățimi.
Monk: Șerpii bat înălțimile. Ordinea este: microbi, ace, lapte, moarte, șerpi, înălțimi, mulțimi de oameni, lifturi...
Stottlemeyer: Bine, bine nu-mi trebuie toată lista.
replici din filmul serial Monk, scenariu de Andy Breckman
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori de vară
Ȋn iarbă, vom sta pe spate
norii-i vom privi departe
printr-un plastic colorat
sau un ciob întunecat.
Vom vedea cum merg pe cer
ca un abur alb, stingher,
forme mari, înaripate,
ce plutesc amestecate.
Norul ăla parcă-i fum:
uite-l, trece chiar acum!
Următorul e un zmeu,
celălalt parcă-i un leu.
Dar tu nu te speria -
nu se vor apropia
niciodată de pământ,
căci plutesc purtați de vânt.
Vor merge în altă parte -
unde zarea îi desparte,
ajungând în altă țară
sub o formă mai bizară.
Parc-ar fi făcuți din vată,
dar sunt apă condensată
sau cristale mici de gheață
ce se pot preface-n ceață.
Orice nor sau norișor
e de ploaie purtător -
ploaia curge ca prin sită
sau găleată găurită!
Iar doi nori de catifea
ar putea chiar fulgera
de se-apropie prea mult
pe al cerului tumult.
Dar, când se vor despărți,
soarele se va ivi -
vom uita că a plouat.
Iată, norii au plecat!
poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trimite-l pe dușman să prindă șerpii!
proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea de roată
Trăgeam de steaua aceea cu toate mâinile
cu toate mâinile mâinilor
până am răsucit o șină de cale solară.
El stătea între două boțuri de stânci
încurcat
cu două vagonete
unul la apus altul la răsărit. Scurgea!
Scurgea cercul. Șerpii pe roată
trăgeau alți șerpi
cu o roată în spirale
deraiată.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine lovește tufișurile, face să iasă șerpii.
proverbe chinezești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpii sunt acoperiți cu pene necrescute...
citat din Gian Carlo Artoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
merele nu mai stârnesc
nici un fel de discordii
șerpii fac coaliții
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpii ne sperie pentru că se mișcă la fel ca temerile noastre.
citat din Ramon Eder
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii lup
Mă tot rod niște oameni mici cu dinți de șoareci roșii
Prin mintea lor se dau cu schiurile fantomele bătrâne
Am crezut că acum vorbim ce n-am vorbit niciodată
Dar ne-am îmbolnăvit de ciuma conștiinței strivite
Să ne mâncăm precum canibalii cu sânge geto-dac
Apoi bem o vodcă din pufoaică de soldat sovietic
Suntem bolnavi în măduva șirei naționale
Și nu ne mai facem bine în viața noastră contaminată
Închinându-ne în bisericile dărâmate ale închipuirilor
Nebuni eliberați din pușcăriile neputinței
Căci revenim șobolani fricoși în vizuinele pământului
Sângele subțire e plin de păienjeni uriași
Ce ne mănâncă capul tăiat bucată cu bucată
La toate colțurile prin găurile de cheie sunt șerpi
Cu ochii scurși veninoși privind lacomi prada
Cum sângerează singură luptând să scape din hazna
În timp ce flăcăi lupi drogați îl fură pe Moș Crăciun
Să și-l atârne la gât, amuletă ce le potolește foamea
Mor copiii de setea cruntei lupte de pe străzi
Iar noi nu vrem să trăim astăzi în lumina soarelui adevărat
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!