Timbru
Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare...
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Și unda logodită sub cer, vor spune cum?
Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rugăciune
Când viața ți se pare,
Un pom cu fructe-amare,
Tu, palmele-ți unește,
Spre răsărit privește,
Respiră-adânc și spune,
Timid, o rugăciune.
Când oamenii te lasă,
Sau n-ai pâine pe masă,
Nu-i invidia când spui:
"Sunt fericiți, sătui!",
Respiră-adânc și spune,
Mai bine-o rugăciune.
Când fericirea, parcă,
Ușa ți-o tot încearcă,
Dar pragul nu ți-l trece,
Las-o, las-o să plece,
Respiră-adânc și spune,
În urma-i, rugăciune.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coasta
Tu, domnișoară zâmbet rugăciune
La tine am a umbră vamă-n astre
Pe cerul pur de-s răcnete albastre,
Tăcândele merinde de genune.
S-au ofilit misterele în glastre,
Iubirea dezvelește căi a spune
Cea de a patra-n duh dimensiune
Și luminează inimile noastre.
Și aș fugi, dar zău că nu știu unde
Căci zările s-au adunat mănunchi
Din veacuri în spinare de secunde.
Beții îmi suie-n sacrul clipei trunchi
Nu știu de dragoste a mă ascunde
Și cad spre tine, coastă, în genunchi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Melpomene
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitul androginului și cel al Evei care se naște din coasta lui Adam sunt metafore poetice care, fără să explice de fapt nimic, spun tot ce se poate spune despre dragoste.
Octavio Paz în Dubla flacără: dragoste și erotism (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluierul cel păstoresc
Fluierul cel păstoresc
Cântă imn dumnezăiesc,
Cu vers dulce mângăios
Că azi s-a născut Hristos
Iată și steaua lucește
Din răsărit preavestește
Și trei regi mânațio de dor
Lasă țări în urma lor.
După stea pornesc cu gând
Să găsească prunc sugând
Și sa-i facă închinare
Pruncului celui sfânt tare
A venit în lume jos
Pentru omul păcătos
Că îngeri și serafimi
Arhangheli și heruvimi
Cânta nașterea ta sfântă,
Cerul și pământul cântă.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvășit de vânt...
Șoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...
Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ține incompletă.
Lasă-mi, dacă-mi lași ce vrei,
Și în toate mă ascunde,
Aș pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!
Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc și calc aiurea,
Fără tine..., nu știu cum...!!
Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!
Sarah Sarah blu
Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Șoapta Ta de rugăciune,
O să-ți fiu ultim cuvânt!
Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ține vie permanentă!
Am să-ți las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!
Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, știi Tu cum!
Unde poți să-ți vinzi durerea?
Când doar Eu îți sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimpoiul românesc. Academicianului Mihai Cimpoi
Venit din daci, de la Traian,
Îmi place viersul să-i ascult,
Că el a depășit demult,
Vestit, cimpoiul scoțian
Iar pentru cel "Chișinoian",
Nutresc un și mai mare cult,
Căci prin cultura sa, exult
Și sunt mai vrednic, an de an
El printr-un gest vădit firesc,
Și-n epigramă cu tărie,
S-a implicat în mod frățesc
Și spunem nu fără mândrie
Că azi, Cimpoiul Românesc,
Ajuns-a și-n Academie!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate cu dedicație (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puține lucruri mă irită atât de tare precum lauda. În două momente aproape simultane, recunoașterea celor câtorva merite și căderea paralelă în adâncă decepție din cauza neîmplinirilor, erorilor, gafelor, se împletesc în perfectă armonie precum căptușeala cu haina.
Mircea Horia Simionescu în Rătăcirile unui caligraf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ie poezie
Ți-am împletit ie din vers
Cu borangic de stele cathars..
Și în roșu din al meu sânge
Pe fila ce făr' tine plânge.
Și cu fluierul condeiului
Doinesc cântec de metafore,
Purtând-o ascunsă timpului
Când te-oi zări printre sare...
A muntelui unde hoinăresc
Din inimă am să o dăruiesc
Lumea în ea să mi-o-nfloresc
Ascunzându-mă-n puf de păpădie,
Sa mă încălzesc de iernile
Din verile cu ninsorile...
Versurilor de păpădie
Hoinare făr' a ta ie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primăverii
Se-ntrec în cântec guguștiucii,
Ne-anunță ei pe noi, uitucii,
Că am uitat de primăvară
Și, iată, e prezentă iară.
Plouă cu picuri de chitară
Ce bat discret, la geam, spre seară,
Se-ntrec în cântec guguștiucii,
Ne-anunță ei, pe noi, uitucii.
Senină, floare-albastră, rară,
Ici, colo, codrul îl presară,
Dansează mâțișorii luncii,
Ies ghiocei cu frunze lucii
Se-ntrec în cântec guguștiucii...
rondel de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri
Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruințe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorților îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduți în mare
Îngeri orbiți de soare
Îngeri uitați în cuvânt
Îngeri alungați de pamânt.
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La urologie
Merg încet, făcând popas
Tot cu sonda pitorească,
Meditând la ce-a rămas
Din virtutea-mi bărbătească.
epigramă de Barbu I. Bălan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar trebui să aducem laude. Lauda duce la autoamăgire. Trupul tău nu este Sinele, sinele tău nu are trup, și nici lauda, nici vina nu-l afectează.
citat din Elena Blavatschi
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă fluierul
Cântă fluierul cu foc
De răsună-n deal și-n plai
Și adună-n sat la joc
Fetele cu păr bălai.
Cântă fluierul cu jale,
Pleacă turmele la stână
Da'tu mândro nu vi-n cale,
Cu a florilor cunună.
Cântă fluierul duios,
Dezmierdând apus de soare
Și al tău chip somnoros,
Jos în lanul de cicoare.
Cântă fluierul de dor
Seara-n răsărit de lună
Eu ascult în foișor,
Despre tine să îmi spună.
Cântă fluier pentru mine
Versul dulce din popor,
Ca-n pădurea cu suspine,
S-o visez lângă izvor!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un drob de sare
Un drob de sare,
În liniștea nopții,
Se zbate, pace n-are,
Lăsat în voia sorții.
Un drob de sare,
În ochi, de îți intră,
Ustură tare,
Provocând roșeață.
Un drob de sare,
În apă de-l pui,
Te ține la suprafață,
Acolo rămâi.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în do major
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou
chemări îngemănate de îngeri în cor
vestesc vesel sosirea anului nou.
alerg după vise în albastru decor
să surprind stele în magic tablou
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.
cântec pentru inimi în sol minor
îl scriu pentru lume ca un cadou
sunt precum ploaia strânsă în nor
patimă albastră scursă din stilou.
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avocatului Popescu Slănic
Că e prolix și fără sare,
Calomnios, îmi spune un amic,
Eu îl contest și încă tare:
El are multă sare... la Slănic.
epigramă de Constantin Monea din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așchia nu sare departe de trunchi.
proverbe românești
Adăugat de Alexa Jipa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
E un mix de stări în mișcare...
doar când iubim
ca o provocare
acostăm
la punct fix
întinși pe crucea de piatră
și atinși o clipă de veșnicie
parcă n-am mai vrea
să murim...
dar cățeaua lupă
latră pe năsălie
în marea tăcere
când nu te-aștepți
și cere stâlpi drepți
calibrați
într-o altă dimensiune
din păduri tinere
trunchi lângă trunchi
aliniați să sporească
rețeaua de naltă
tensiune
din noaptea cerească
un arhiereu-vicar
să închidă comutatorul
un moment
cât o rugăciune măcar
... să nu-l deslușească
poporul
în genunchi
si incoerent
pe dumnezeu
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda e precum șampania. Cel mai bine merge când e încă acidulată.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda pământului
Îmi spune Titus: - Fă-te avocat,
E-un lucru bun să mânuiești cuvântul.
I-am mulțumit lui Titus pentru sfat:
- Nu-i treabă rea nici să lucrezi pământul.
epigramă de Marțial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!