Ulciorul
Pe masa îmi stă, durat din argilă,
ulciorul. În rostul ceramic așez uneori,
cu rouă pe ele, iubitele flori.
Prefer trandafiriul de purpură.
Tainic, urmând un sacru canon,
dimineața, de o rază cerească
atins, trandafiriul își las-o petală pe masă,
dorind în lumină să stea fără mască.
Se face că torn, alte dăți, în ulcior
tomnaticul soare prin teascuri trecut,
curgător aur crud,
vin de piatră, soi cald de Aiud.
Mai apoi câteodată păstrez în ulcior
și-un lucru mai scump și mai rar:
grămada de boabe de chihlimbar,
lacrimi pe care o pădure le-a plâns,
când ultimul alb unicorn s-a stins.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre unicorni
- poezii despre rouă
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre măști
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ulcior de stele
Iubite, ninge blând peste Carpați
troienele și-au pus pe umeri stele
un brad împarte luna ca-ntre frați
din bolta cu omătu-i de mărgele.
Îți scriu cu verde crud pe foi de nea
îmbujorând prin inima- mi cărarea,
rupând din vreascuri de tăcere-o stea
ca tu să știi, iubite, că-mi ești zarea.
M-am îmbrăcat în haine de ninsori
și am furat din munte foc de mină
să-ți spun, iubite, că te- aștept cu flori
în gerul ce ne-a plâns la rădăcină.
Și de-om urca pe scări până la cer
duios, ne-or naște munții în tăcere,
cioplind cu pieptul inima de ger
să fim din lacrimi vii, ulcior de stele.
poezie de Doina Bezea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre ninsoare
- poezii despre munți
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre naștere
Și Carpații plâng câteodată
(lui Mihai Constantinescu)
chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.
un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.
s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.
moartea face victime printre artiști
lăcrimează Carpații și brazii lor triști.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre îngeri, poezii despre voce, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre romantism, poezii despre prezent sau poezii despre moarte
* * *
Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!
Mai am puțin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!
Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!
Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!
Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!
Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre noapte, poezii despre gânduri, poezii despre sărut sau poezii despre somn
Ceas
Târziu, pe la ceasul amărăciunii, când am văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că până la tine-nțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieșit.
Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfârșit nu va fi.
Ți-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, dacă
flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dăți: vezi tu jăratecul, truda din vatră?
Din fumul albastru ce iese
mereu cerul se țese.
Bănuiesc că ai stat încă mult timp la masă, în jale
cu capul în mîini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale
de vis. Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
în cetatea cu punțile trase.
Pentru ca vinul lăsat printre cele rămase
nimeni să-l bea,
toarnă cenușă-n ulcior.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre vin, poezii despre sfârșit, poezii despre sfaturi, poezii despre fum sau poezii despre foc
O ultimă suflare
nu mai nutresc la chipuri de marmură
și nici nu mai cerșesc zâmbete
ca alte dăți
prin șanțurile săpate profund
nu mai deschid cavouri de amintiri
și nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine
nu mai visez la nopțile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ținea de cald
nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre stele, poezii despre păr, poezii despre pericole sau poezii despre cerșetorie
Ceas
Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii, cînd am
văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că pînă la tine înțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieșit.
Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfîrșit nu va fi.
Ți-am spus uneori: ia sfatul vestalelor
dacă flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dăți: vezi tu jeraticul,
truda în vatră?
Din fumul albastru ce iese
Mereu cerul se țese.
Bănuiesc că ai stat încă mult timp la
masă, în jale
cu capul în mîini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale de vis.
Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
în cetatea cu punțile trase.
Pentru ca vinul lăsat, printre cele rămase,
nimeni să-l bea,
toarnă cenușă-n ulcior.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Cetate...
ziduri spre cer
turn în piatră
cubică încăpere
tăcere
pat alb în mijloc
străjeri ce păzesc
comoară ce în purpură
în zori și raze de soare
chipul luminează alb
mână ce stă nemișcată
o venă albastră
un tresărit, un zâmbet
încetișor mă aplec
te sărut
bobița de rouă
aplecată și ea
din colț de geană
captează lumina în ea
devenind perlă
de primăvară
tu tresari, mă privești
este primăvară
eu îți șoptesc
și flori în iubire
îți dăruiesc
în turnul de piatră
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre perle
Ai uitat
Ai uitat să privești cerul,
Să vezi dimineața-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopților cu șezători.
Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineață.
Ai uitat să scoți chipiul,
Cu rouă să-ți dai pe față.
Ai uitat să privești soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.
Ai uitat chiar și apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îți curg.
Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.
Acum e târziu băiete
De mine să-ți amintești.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai ești.
Ai uitat că viața trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot așa petrece
Când rămâne fără tine.
Trebuia să știi că viața
E făcută s-o trăiești,
Ziua, noaptea, dimineața,
Cât timp pe pământ mai ești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre miezul zilei sau poezii despre inimă
Munții înalți sunt foarte importanți. Asta se și vede, să se uite mai bine cine nu crede. Un urât stă lângă un pisc amețitor, în care sună aurul ca banii într-un ulcior. Altul trage cu un cârlig dintr-o văgăună o blană de urs foarte bună. Și mai departe, totul își are rostul lui, ce să vă mai spui.
Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate de Marin Sorescu despre înălțime, citate despre urși, citate despre munți, citate de Marin Sorescu despre munți, citate despre bani, citate despre aur sau citate de Marin Sorescu despre aur
Rămâi să mai ciocnim o cupă
Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin și pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristețea și setea fără alinare
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...
... Știi tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din țărnă sfântă, din țărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din țărna unui trup de fată frumos și cald ca trupul tău...
... Ca mâne-om putrezi-n morminte uitați, nepomeniți de nime...
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din țintirime;
Și trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri...
Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îți sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porți de suflete pustii...
Iubește-mă acum, căci anii pe năzuinți ne-or pune frâuri,
Căci zilele vieții noastre se duc ca undele pe râuri;
Și trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri...
poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei" (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre trup și suflet, poezii despre zile, poezii despre văi sau poezii despre superlative
Inscripție pe-o casă nouă
Toate stau la locul lor,
stă păianjenul în plasă
ca-ntr-o lume de mătasă.
Nu-l încearcă nici un dor
din ocolul lui să iasă.
Toate stau la locul lor:
piatră, floare și ulcior,
vatră și amnar și iască,
Asta-i legea tuturor:
Zări să-și facă din pridvor,
să se simtă bine-acasă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni, poezii despre legi, citate de Lucian Blaga despre flori, poezii despre dor sau citate de Lucian Blaga despre dor
Stă în codru fără slavă
Stă în codru fără slavă
mare pasăre bolnavă.
Naltă stă sub cerul mic
și n-o vindecă nimic,
numai rouă dac-ar bea
cu cenușă, scrum de stea.
Se tot uită-n sus bolnavă
la cea stea peste dumbravă.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, citate de Lucian Blaga despre cenușă, citate de Lucian Blaga despre rouă, poezii despre păsări, citate de Lucian Blaga despre păsări, citate de Lucian Blaga despre păduri, poezii despre boală sau citate de Lucian Blaga despre boală
Un răsărit fără apus
In memoriam Ana Podaru, plecată prea devreme printre stele. Bun rămas și drum bun în Lumină, Ana!
Cu glasul stins în șoaptă ca un urlet,
Ne-am mai rugat instanțelor celeste,
Împodobiți cu răni pe cord și suflet
Să ne-o mai poarte-o vreme prin poveste,
Dar basmul s-a sfârșit și... asta este.
Când ultimul omagiu i-am adus
Ne-am adunat ca să privim în gol
Un ultim răsărit fără apus
Și-al doamnei de cuvinte ultim rol
Și alte leacuri decât lacrimi... nu-s.
Sentința din clepsidră i s-a scurs,
Doar glasul i-a rămas trudit pe foi,
Ea nu mai are chip ci doar surâs
Și-un înger a luat-o dintre noi,
Dar ne-a rămas Cuvântul ce l-a spus.
Același chip cu altă-nfățișare
Printr-o sclipire ne va da un semn
De pe o stea lucind în depărtare
Și peste umeri crucilor solemn,
Vom plânge apoi că ne e dor și... doare.
Cu bine dar, lumină călătoare!
E o zi de toamnă foarte tristă azi,
Din pomul vieții a mai căzut o floare
Cu gând pios aprind o lumânare
Și-o lacrimă-mi coboară pe obraz.
Un ultim omagiu, Ovidiu Vasile - Cluj
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Ce cai au iubitele
Ce cai au iubitele seara...
Mai albi ca zăpada, mai sprinteni ca fiara,
Mai iuți decât gândul, mai supli-n potcoave,
Cu aripi de fulger, cu forme concave!
Vin cai peste mine, în stoluri prelungi,
Pe raze de rouă, pe lungile dungi;
Nebună e zarea de cai și copite...
De ochii de piatră, încinși de iubite!
Ce cai au iubitele, cum scapăr nebune,
Cu mâna pe frâie, cu gândul pe strune...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre seară, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre cai sau poezii despre aripi
Azi moartea e o poartă închisă
nu se mai moare ca-n alte dăți când
pleoapa însângerată până la lacrimi
acoperea ultima tăcere și
tristețile fără capăt
vibrau lăuntric
iar lumea
desena cu ceară un Dumnezeu
nu, nu se mai moare ca-n alte dăți
și nici durerea nu se mai plimbă
din om în om
căutând o nișă
criza ne-a afectat și sentimentul
azi moartea e o poartă închisă
coridorul acela alb e-n renovare și
nimeni nu ne mai promite când și cum...
de aceea dați-mi voie să mă mut
în fiecare din voi
să mă rog să înjur și
din când în când să iubesc
uite, cât de greu e să mori!
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre religie, poezii despre promisiuni sau poezii despre plimbare
Naștere
Făptură nouă, iată pe frunte
întâia lumină te-a uns!
Pe noi repede soartă ne mână
- tu fără pas ne-ai ajuns.
Făptură de nicăiri coborâtă-n
imperiul mumei,
auriu, tânăr, proaspăt ulcior
rupt din coastele humei!
Griji, biruinți și uimiri încercând
în preajma ta sta-vom ades.
Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea
cu care tu azi ne-ai ales.
Sus stelele cele mai treze
aprind cărbuni de diochi.
Subt strașina vremii vei crește
încet, ca o lacrimă-n ochi.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre cărbune sau poezii despre creștere
Rugăciunea ceramică
A început ca o roată
de olar
ca o roată de cer olărit și ceramic.
La început a căzut o gărgăriță ceramică
și s-a spart în mii de furnici.
Apoi au căzut mii de furnici ceramice
și s-au spart într-o muscă.
Musca ceramică a căzut și s-a spart
în mii de bondari. Bondarii într-un câine.
Câinele ceramic a lătrat de mii de ori
ceramic
apoi a căzut
și s-a spart într-un stăpân...
Stăpânul ceramic a căzut și s-a spart
într-o femeie și un bărbat
ceramic
ceramică
și care au căzut și-au tot căzut
în păcat...
Păcatul ceramic s-a urcat
și s-a spart în iertări, în mii de iertări
ceramice
care au urcat, au urcat
și s-au spart într-un Cuvânt..
Apoi au mâncat din castroane de lut!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre muște, poezii despre început, poezii despre mâncare, poezii despre lut, poezii despre iertare, poezii despre furnici sau poezii despre femei și bărbați
Biserică de drag
Un copil șade singur la poartă,
Lângă el, un ulcior înflorat;
Vă salut, jucărie cu toartă
Și copil ce te crezi împărat!
Și mă-nchin, cum o fac prin altare
Episcopii, căzând la Sfânta Masă,
Cu toate că satul bisercă n-are,
În satul acesta Iisus n-are casă!
Dar are ce n-a mai avut vreodată:
Un ulcior căpătat de pomană,
Împărțit de-o femeie sărmană
Copilului... care l-a scos la poartă!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (22 iulie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre sfinți, poezii despre sat, poezii despre jucării, poezii despre femei, poezii despre biserică sau poezii despre Iisus Hristos
Călugărul bătrân îmi șoptește din prag
Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei?
Viața mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiară,
câteodată floare,
câteodată clopot - ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, și golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfârșitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia țărnă un pumn
și mi-o presară pe cap în loc de apă și vin.
Botează-mă cu pământ.
Umbra lumii îmi trece peste inimă.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre șerpi sau poezii despre urechi
Două cântece ale eschimosului
I Evadând din eternitate
Omul a venit alergând fără chip pe suprafața pământului
Fără ochi și fără gură el alearga cu fața spână
Știa că pășește pe piatra morții
Știa că el era o stafie e tot ce știe.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorțită.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă și fierbinte
De pe hornul unei stele și peștele s-a risipit în cristale.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un șoarece
dar un suspin al timpului
L-a spulberat în firimituri de articulații.
A luat o piatră ascuțită și și-a găurit fața
Prin lacrimi și durere a privit planeta.
A găurit iarăși mai adânc și prin lacrimi și durere
A scrâșnit la fulger la brumă și la timp.
Atunci, zăcând printre oase pe cimitirul pământului,
A văzut o femeie fredonând în pântecele ei niște cântece.
El i-a dat doi ochi și-o o gură în schimbul unui cântec.
Ea a lăcrimat sânge, ea a urlat de durere.
Durerea și sângele erau viață. Dar omul a râs
Cântecul merita prețul.
Femeia s-a simțit înșelată.
II Cum a început apa să cânte
Apa voia să trăiască
Ea s-a dus la soare s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la copaci ei au ars-o s-a întors plângând
Ei au putrezit s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la flori ele s-au ofilit s-a întors plângând
Ea voia să trăiască
S-a dus la pântece a întâlnit sângele
Ea s-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit cuțitul
S-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit larva și putregaiul
S-a întors plângând dorind să moară
S-a dus la timp a trecut prin aceeași ușă de piatră
S-a întors plângând
A început să caute prin tot universul nimicul
S-a întors plângând dorind să moară
Până când nu mai rămânea nimic din plâns
Zăcea în străfundul tuturor lucrurilor
Absolut epuizată absolut limpede
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere