Noiemvrie
Foaie udă, mătrăgună -
- picurii prin fagi răsună.
Văgăuni și scorburi cască,
umbre doar mai vin să pască.
Fauni vechi și roșcovani
scâncet dau sub bolovani
și pe căile amiezii
se pătrund de neguri iezii.
Se aștern prin adăposturi
zile moarte, stinse rosturi.
Rod al inimii, de apă,
crește lacrima-n pleoapă.
Am pierdut, vai, ce-am pierdut?
Vatră caldă, drum bătut.
Am pierdut soare și lună.
Golul cine mi-l răzbună?
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem rătăcit
Am pierdut un poem, nu știu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găsești, să mi-l dai
Aș fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.
Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai știu, le aștern ca prin vis
Și de n-am să-l găsesc părți, din viață-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.
Nu aș vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puțin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.
Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Știu că este târziu...
Chiar nu vrei să te lași până nu-l vei găsi?
Înțeleg... dacă-l ai... poți la mine veni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-ai pierdut
Dac-ai pierdut apa,
scotocește norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranța,
e lungă așteptarea.
De nu ai cutezanța,
în zadar e încercarea.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica Publicitate
PIERDUT busola țării mele
E nulă, n-o vreau înapoi
Ne-am rătăcit în vremuri grele
Doamne ferește de război.
PIERDUT rușinea celor care
Ar trebui să stea la post
Mai lacomi decît niște fiare
Ei dau exemplul cel mai prost.
PIERDUT memoria curată
A tot ce-am fost, și noi, cîndva
Orfani de mamă și de tată
Istoria nu ne mai vrea.
PIERDUT coloana vertebrală
Ne prostituăm, ne umilim
Străinii ne pun capu-n poală
Umblăm prin lume și cerșim.
PIERDUT cea mai de preț comoară:
Credința-n bunul Dumnezeu.
Adio, scumpa noastră țară!
E-n bernă sfîntul Curcubeu...
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (26 ianuarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciob pierdut
de s-ar sparge vreo privire,
ce-am pierdut când imi erai,
as culege dintre cioburi pulbere de gand ramas
sa te intregesc in mine, intr-o lacrima iernand
cand cararile de munte
se ascund sub tropot bland
sa raman in ochi de ciuta
sa nu stii cand ochi-ti beau
strabatand pe langa vreme, viscolind pana spre cer
si sa ma transform in neaua
sa lipesc soapte cu ger.
poate umplu fara stire
vreun izvor cu ce-am uitat
poate intrebari ce umbla oglindind prin vechi trecut
sa tasneasca dintre pietre
te-as lasa ranindu-mi pleoapa
cu-al privirii ciob pierdut.
sa te-astern pe muchia zarii
sa ma cauti prin ninsori
sa te incropesc din iarna, flori de gheata sa ramai
printre palpairi de stele
sa-mi straluci cu privirea cea dintai.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul din urmă
Arendaș al stelelor,
străvechile zodii
mi le-am pierdut.
Viața cu sânge și cu povești
din mâri mi-a scăpat.
Cine mă-ndrumă pe apă?
Cine mă trece prin foc?
De paseri cine mă apără?
Drumuri m-au alungat,
De nicăieri pământul
nu m-a chemat.
Sunt blestemat!
Cu cânele și cu săgețile ce mi-au rămas
mă-ngrop,
la rădăcinile tale mă-ngrop,
Dumnezeule, pom blestemat.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne Dumnezeule, dacă eu am pierdut harul Tău, Tu nu ai pierdut puterea de a mi-l dărui din nou.
citat din Alfonso Maria de Ligorio
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am pierdut
Pe a timpului cărare
Te-am pierdut prieten vechi
Poate-a fost o intâmplare
Din frumoasele povești
Timpul merge mai departe
Linistit si monoton...
Eu scriu versuri intr-o carte
Si-n fotoliu apoi adorm
Si visez că-s Desdemona
Tu... Otello cel gelos..
Te-am pierdut pe o cărare
Vechi prieten credincios
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație
Mi-am pierdut inspirația!
Tocmai ce-o găsisem!
Acum mă pierd în gânduri,
Printre rime, printre muze!
Mi-am pierdut iubirea!
Tocmai ce-o-ntânlisem!
Acum mă pierd în lacrimi,
Printre scrieri și visări!
Mi-am pierdut visul!
Tocmai ce-l visasem!
Acum mă pierd în deșteptare,
Printre razele de soare!
Mi-am pierdut timpul!
Tocmai ce venise!
Acum mă pierd în infinit,
În tot ce-am asteptat și...
Și n-a mai revenit de mult!
Poate c-am să uit..., îmi zic,
În viețile ce vor urma,
În înc-o toamnă fără Ea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Opt ani din viața mea, de așteptare, de iluzii, de speranțe... S-au dus! Așa, dintr-o dată! Brusc... Într-o singură clipă! Cât ai bate din palme doar. Am pierdut, e clar! Totul.
Maria: Luci, nu vorbi așa! N-ai pierdut încă nimic!
Lucian: Nu?! Oare?! Am tăcut tot timpul ca idiotul și am amânat mereu momentul, așa că... E numai vina mea! Eu am greșit, mereu. Ce-aș putea face acum? Nu mai pot schimba nimic. Eu... Am pierdut, totul! Ce mi-a rămas? Sunt un nimic! Zero barat! Inutil...
Maria: Luci, te bat! Nu mai vorbi astfel!
Lucian: Ah, mă bați?! Ai vrea tu... De parcă ai și putea!? Poate aș merita și o bătaie. Zău... Dar am dreptate. Am pierdut, totul. Totul...
Maria: Nu, n-ai dreptate! N-ai pierdut încă nimic! Încă poți schimba ceva. Spune-i odată! Ce tot aștepți?! Vrei să-i spun eu?
Lucian: La ce bun?! Să mă refuze? Din nou? A câta oară? Nu m-am învățat oare minte? N-am la ce să mă mai aștept din partea ei...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă dorință
Voi rătăci prin lumea largă
Și-am să las valuri să mă poarte
Iar când durerea o să se spargă
Voi fi de mult uitat departe.
Și gândul meu, pierdut prin șoapte,
Va rătăci și el tăcut,
Pierdut prin zări, uitat de moarte.
Iar eu n-oi vrea decât atât:
Să las uitarea, rânduri-rânduri,
Să ți se-aștearnă peste chip
Și să te stingi încet din gânduri
Cum vântul spulberă nisip.
Și să te pierzi și tu apoi
Precum deșertul fără rost;
Să se topească-n amândoi
Tot ce putea fi dar n-a fost.
poezie de Ionel Ivașcu (4 iunie 2011)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Azi plâng
Te-am pierdut, Iubire, te-am pierdut
Pe drumul fără început
Te-aș căuta în maldărul de flori
Cântat în seri târzii la șezători
Nu te găsesc niciunde și nicicând
Îmi ești doar amintire într-un gând
Încerc să te găsesc a fi din nou
Iubirea mea în vers și în ecou
În luminișul vesel dintre fagi
Tu mi-ai cerut din pumn doar fragi
Îmi amintesc odată un sărut
Acum doar plâng și vreau ca să te uit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița mea își vede țara
Frunzuliță ram de laur,
Ană, umbra mea de aur -
drum pe jos și drum pe sus
din apusuri te-am adus.
Sub pleoape, rosturi - țară -
le culegi întâia oară.
Și te uiți, și vezi, și vezi
anul tânăr prin livezi.
Celor pomi și-acestor mume
le surâzi, le dărui nume.
Vrei să pipăi snopii, sapa,
te uimește graiul, apa.
Frunza-i alta-n lume nouă.
Fluturi, om, poveste, rouă,
zarea albă-n cerc fierbinte,
șerpii prin amurguri sfinte -
to te miri cum toate, toate
altfel sunt. Ah, cum se poate?
Numai luna, rea ori bună,
ți se pare-aceeași lună.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci ce-am pierdut? O mulțime de lucruri. Dacă ar fi să le aștern pe hârtie, aș umple probabil un caiet studențesc. Lucruri care la vremea respectivă nu mi s-au părut importante, care mi-au adus necazuri, dar și reversul lor. Am pierdut oameni, obiecte, sentimente. Dacă ar fi să folosesc o metaforă, aș spune că existența mea a fost o gaură simbolică într-un buzunar, pe care nu știu cum aș putea-o drege cu acul și ața.
Haruki Murakami în La capătul lumii și în țara aspră a minunilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Anunț la Mica publicitate: "Pierdut soacră" (2)
Am pierdut acum o lună
Soacra; eu, desigur,
Găsitorului i-asigur
... O bătaie bună!
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a pierdut totul nu mai are nimic de pierdut, NUMAI de câștigat.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Efectele reformei plus criza
Am pierdut tot ce-am avut:
Speranța și economia;
Și ce n-am avut am pierdut:
Prosperitatea și democrația!
epigramă de David Boia (22 septembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 30
Când gândurile mele liniștite
Le chem la sfat să-mi amintesc ce-a fost
Oftez, știind de lucruri neîmplinite,
De dureri vechi și noi ce nu au rost.
Și-înec un ochi ce n-a plâns niciodată
Căci bunii-amici în moarte se pitesc
Jelind după iubiri de altădată,
Că le-au pierdut și-acum se văicăresc.
Și mă mâhnesc gândind la suferință,
Iar grijile le număr copleșit,
Un bilanț trist, de veche neputință,
Și-achit din nou, deși am mai plătit.
Dar, drag amic, când mă gândesc la tine
Uit ce-am pierdut și îndurat, știi bine.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a pierdut iubirea
S-a pierdut iubirea pe poteci
De-au rămas de strajă lacrimile reci,
Și-au pornit să urle vânturile-zmei,
S-o adăpostească-n părăsite văi..
Stă-nsetată marea, geme a pustiu,
Cată umbra-n soare, înger tuciuriu,
Clipa-i atârnată pe un pisc de lună,
O iubire pleacă, alta o să vină...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ne arată ce-am pierdut prin naștere.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (24 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!