Viziune geologică
Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt.
Un pas, și-apoi abrupt - tărâmul celălalt.
O amintire stranie și fără de-ntreruperi
îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi.
O amintire grea apasă. Ca din alte ere,
spre care sângele și astăzi mult se cere.
Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva,
mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era.
Și stam, printre liane, sub ecvatorul căldurii
pândit de șerpi, de flori și de lemurii.
Iar trupul meu, ah numai trup în umedul văzduh
pândit era, prelung, de propriul său duh,
ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat
în stăpânire era lutul diafan și lăudat.
Fără duminecă și fără de-nceputuri
mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi,
în foi, printre liane, sub ecvatorul căldurii,
iubit de șerpi, de flori și de lemurii.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian păși printre rândurile de acvarii, admirând vietățile din interior. Unele acvarii, de fapt foarte multe, erau pline de peștișori exotici multicolori, de diferite dimensiuni și implicit specii, care înotau liniștiți printre plantele acvatice ce împodobeau bazinele lor de sticlă. În alte acvarii, Lucian recunoscu diverse șopârle, șerpi, iguane, păianjeni de genul tarantulelor, scorpioni, țestoase de apă și de uscat, hamsteri, șinșile, cobai, porcușori de Guineea, alte specii de rozătoare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voluptas
Printre Tanagre false și flori de fir persane
când dormi, pe mări de ambru și umbre, în alcov,
spre trupul tău alunec, înot, ca spre-un ostrov
cu golfuri călduroase și leneșe liane.
Naufragiat, de-a pururi setos de noi secrete,
descopăr alte unghiuri și-un alt parfum când plimb
pe formele-ți inerte mișcările-mi încete
și-adulmec ora-n tine, pătrunsă de un nimb,
iar pipăitul, artă ciudată și subtilă,
pe matele alee scăzând șerpuitor,
călăuzește gura spre floarea imobilă
ce scapără-ntre bucle stigmatul de fosfor.
poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)
Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri și spaime și
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va crește o amintire
cu flori albe și roșii,
pe care soarele
va prelinge dimineața
o boabă albastră de rouă.
poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara în mare (pe)trecere
Hei ce valuri și nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper
Dar ce mare pân-la cer
și ce stânci în amintire
mare aș putea să-ți cer
pe val încă o iubire
O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
și ce valuri de nisip
O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
în junglă liane lungi
maimuțe în copaci
șerpi la tot pasul
tigri, lei, pantere...
tot omul e mai periculos
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există șerpi mici sau șerpi mari; există numai șerpi.
proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără dor
În apusul Soarelui,
la sfârșitul drumului,
am dat liber dorului...
I-am dat bani de buzunar
să își cumpere amnar,
să dea foc la inimi frânte,
sângele să le-nfierbânte,
să le joace cum o vrea,
cum s-a jucat și cu-a mea,
fără milă, fără suflet,
pierzându-mi viața în umblet,
printre flori și printre stele,
risipind visele mele,
cheltuindu-mi tinerețea,
dându-mi, la schimb, bătrânețea.
Vântule neobosit,
spune-i celui ce-am iubit
că, acuma, de-o veni,
nu aș ști a-l mai iubi,
c-am dat liber dorului,
la sfârșitul drumului,
în apusul Soarelui...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Lan
De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
și-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
și cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinți, fără mustrări, fără căinți
și fără-ndemnuri, numai trup
și numai lut.
Ea cântă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumbrava roșie
Mușchiul reavăn, negrul murei
ține cumpănă căldurii.
Ieși zeiță din sandale -
- vrerea e-a Măriei-Tale!
Și rămâi desculță-n rouă!
Tremură prelung în glas
întrebarea de-i aievea
astă clipă de popas.
Dobitoacele pădurii
cred în mine, cred în tine.
Întrupându-se tomnatic
sună soarele prin vine.
Capre roșii vin din vale
- copleșiți stăm amândoi -
vin să-și uite fericirea
verii calde, lângă noi.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salata fără tomate
Salata fără de tomate ‒
Coroană fără nestemate,
E ca mâncarea fără sos,
Ca frutul fad, deloc gustos,
Ca munții fără de brădet,
Pădurea fără păsăret,
Ca nunta fără lăutari,
Ca SUA fără de dolari,
Un curcubeu fără culori,
Ca primăvara fără flori,
Ca florile fără miros,
Ca lucrul ce-i făcut pe dos.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară
La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca niște lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu
și cântec de lăcuste.
În soare spicele își țin la sân grăunțele
ca niște prunci ce sug.
Iar timpul își întinde leneș clipele
și ațipește între flori de mac.
La ureche-i țârâie un greier.
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te-am iubit
Eu te-am iubit și poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot,
Dar nici neliniște și nici tristețe
Ea nu îți va mai da, așa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubit
Așa adânc, așa gingaș cum te-am iubit.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ludmila
Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic
Oferindu-ți zilnic flori presate-n plic
Te-am iubit în taină cu tot visul meu
Agățat de sfoara unui șubred zmeu
Când săream pe ciotul cailor de var
Te-am iubit, Ludmila, lângă samovar
Tu-mi cântai romanțe pe maidanul surd
Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd
Și prin toată vara plopilor cu boz
Inventând iubirea te trăgeam de cozi
Și prin toată vara plopilor cu boz
Inventând iubirea te trăgeam de cozi
Ce mai faci, Ludmila, în ce ploi te scalzi
Și-n ce iarbă luneci cu genunchii calzi
Flori de măr presate, oarbe flori de crin
Mai păstrez și astăzi într-un colț de scrin
Și mai fug de-acasă când îmi vine chef
Să alerg prin țara ierbii de sidef
Dar mă-ntorc statornic lângă-același ceai
Plin de gust de toamnă cum doar tu făceai
Împletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva
Împletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva.
cântec interpretat de Tudor Gheorghe, versuri de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ciocârlia
Cântă cineva în nori de zi
deodată cu zorile. Cine-o fi?
Cântă cineva-n văzduh.
E o pasăre? E duh?
Numai el o fi, numai el:
pământeanul puțintel
cu trupul ca bucatele
mult lăudatele,
cu glasul ca seninul
cu sânge ca aminul.
Numai el poate fi:
Hristosul păsăresc! Cel
ce-n fiecare zi
se-nalță o dată,
biruitor fără fier,
din holdă la cer,
și descântă păcatele
peste toate satele.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ucis
Am ucis
Noi primăvara am ucis,
Căldura ei nu se mai simte,
Să fi rămas numai un vis
Printre aducerile-aminte?
În infatuarea noastră,
Când goneam după averi,
Am pierdut-o și-n fereastră
Plângem după primăveri.
Ne simțeam atât de siguri
În genunchi strângând averi,
Astăzi ne-amintim, dar singuri,
Crud miros de primăveri.
N-aveam timp pentru fiori,
N-aveam inimile calde,
Și pe pomii plini de flori,
Fulgul rece, din noi, cade!
Niște zombi reci și goi,
Umbre încarnate, goale,
Fără suflete, strigoi,
Ne-mpleteam lanțuri din zale.
Astăzi ne-au legat în case,
Niște cuști ce le-am zidit,
Primăverile frumoase,
Le-am pierdut..., când am plătit.
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
31,03,2020
poezie de Florentina Mitrică (31 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acești nebuni frumoși
Îmi plac nespus nebunii care
Urmează regulile lor,
Aleargă dezbrăcați sub soare,
De când se nasc și până mor
Mă uit la ei, poartă o haină
Care îi face transparenți,
Sunt doar hoinari fără de teamă
Și par mereu indiferenți
Nu îi apasă nici o grijă,
Sau dacă au, tu nu o vezi,
Nu îi atinge nici o schijă,
Au capul sus, îmi par mai verzi
Îi caut fără încetare,
Aș vrea să fiu mereu cu ei,
Să râd la tot ceea ce doare
Și să miros a flori de tei
"Nebunii" ăștia foarte liberi,
Ne fac pe noi mult mai normali,
Ne fac mai buni, ne fac mai sinceri,
Uitând cum să mai fim banali...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de flori de câmp
Miroase-a romaniță și-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristețea voi cosi,
Că trupul său ca sfinții când mor va mirosi.
Miroase-a flori de câmp și-a moaște de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristețea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Vrăjiți mi-s ochii sub catifeaua nopții,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorții pe toți ne sfidează,
Știind ce ne așteaptă-n destin.
Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută povești de iubire sub stele,
În vii și noi scânteieri.
Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceți culcuș sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?
Ca o divă printre stele vechi și caste,
Flori de foc în nopți de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.
Ce-ar fi cerul fără stele
Și pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Și viața fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Și Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viața fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce ești Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Și iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necazurile adună oamenii laolaltă și fac să se ivească frumusețea și armonia în relația dintre ei, la fel precum iarna creează flori de gheață pe ferestre, flori ce dispar odată cu sosirea căldurii.
citat clasic din Kierkegaard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!