Sus

Pe-un pisc.
Sus. Numai noi doi.
Aşa: când sunt cu tine
mă simt nespus de-aproape
de cer.
Aşa de-aproape,
de-mi pare că de ţi-aş striga
în zare - numele -
i-aş auzi ecoul
răsfrânt de bolta cerului.
Numai noi doi.
Sus.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi copaci, aşa ca noi

Doi copaci, aşa ca noi
Şi-au împleticit în cer
Braţele cu muguri noi
Priponind flori în eter.

Zorii clipelor răstoarnă
În ochi roadă, stelele,
De le-om scutura în toamnă
Vom umple panerele.

Apoi înţelepţi, înalţi
Ne-om ascunde în zăpadă
Pe-un schelet de elefant
Adormit într-o livadă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus, pe bolta cerului

Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaştri strălucesc
Şi în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi şi nopţi dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Şi acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
şi seara şi dimineaţa,
mama îmi veghează viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în doi

Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi –
nu stim, dar suntem doi.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântesc în doi

Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brânduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi –
nu ştim, dar suntem doi.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recensământ

La noi, la parter, stau doi tineri
Ce muncesc doar de joi până vineri.
Alături, un popă cu trei preotese
Şi lângă, o damă cu vizite dese.

La unu' o babă cu dinţii cam rari
Ghiceşte-n cafele doar fetelor mari,
La doi, bag de seamă, stă o actriţă
Cu sânii lăsaţi şi obraji cu gropiţă.

Tot la doi, în fund, lângă scară
Un gazetar mai vopseşte o cioară,
La trei, la patru şi sus pe la cinci
Dânşii le ţin pe dânsele-n clinci.

La şase-i o uşă cu gratii din fier -
Dumnezeu a venit în chirie din cer
Dar este, se pare, cel mai tare vecin -
Postim cu trabucuri, friptură şi vin.

Îi place aici, la mine-n mansardă!
De sus, lumea-i pare o fiică bastardă.
Sub noi turnul Babel se-afundă-n tăcere,
În icnete surde, convulsii şi fiere...

Iar mie îmi fuge de sub talpă Cuvântul....
Aşa că, deschide-mi, gropare, mormântul!

poezie de Livia Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Aşa, ca de ziua dorului!

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi şi ploi,
Să-ţi umplu gura cu poeme
Şi braţele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Şi mi-e aşa de dor de noi!

Mi-e dor de mine iarăşi, doamnă,
Şi ti-e aşa de dor de noi!
Ne-ngheaţă frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai ştii ce vară nesfârşită
Strângeam in braţe printre ploi?
E-atâta viaţă, atâta viaţă
Şi ţi-e aşa de dor de noi!

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi
Şi ne-aş salva în mii de versuri
Ş-aş pune strunele-napoi
In pieptul tău, rămas orfan,
Căzut inert şi gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Şi mi-e aşa de dor de noi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi şi ploi,
Să-ţi umplu gura cu poeme
Şi braţele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Şi mi-e aşa de dor de noi...

Mi-e dor de mine iarăşi, doamnă,
Şi ti-e aşa de dor de noi!
Ne-ngheaţă frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai ştii ce vară... nesfârşită,
Strângeam in braţe printre ploi?
E-atâta viaţă, atâta viaţă
Şi ţi-e aşa de dor de noi...

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi
Şi ne-aş salva în mii de versuri
Ş-aş pune strunele-napoi
In pieptul tău rămas orfan,
Căzut inert şi gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Şi mi-e aşa de dor de noi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi albaştri strălucesc

Pe bolta cerului senin
doi ochi albaştri strălucesc.
Sunt ochii Tatălui divin,
care de sus mă ocrotesc.
Îmi dau credinţă să trăiesc
liniştit pe-acest pământ.
Azi, pentru asta-i mulţumesc
Dumnezeului meu Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (1 august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai noi

Noi numai noi
Numim nostalgii
Năluciri nostime
Noi numai noi
Numărăm nedumeriri
Născocind nelinişti
Noi numai noi
Nuanţăm năbădăi
Navigând naivi
Noi numai noi
Netezim nuanţe
Năruind nemărginiri
Noi numai noi
Nutrim nădejdi
Nimicind năpăstuiri.

poezie de David Boia (8 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Cu tine
Suntem doar noi doi,
Sau asta credem noi
Într-o intersecţie.
Din când în când
Privim către semafor,
Culoarea e tot roşie.
Semaforul pare blocat,
Iar capul meu stă aplecat
Peste umărul tău.
Îţi simt pulsul, respiraţia,
Cuvintele nespuse...

E foarte cald
Şi totul a îngheţat...
Semaforul e pe roşu,
Iar eu îmi doresc
Să rămână aşa...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici

panorama oraşului, ciudat
vuieşte sub noi
în licurici mici şi ciudaţi
ce parcă se uită...
la mine şi la tine
marea de jos de lumini
cu umbre de sus se combină
şi eu stau atârnat
lipit tare de tine
suntem fericiţi
între cer şi pământ
simplu fără clipire
ne ţinem de mâini
şi suspinăm de fericire
ce simple par toate
de aici de sus
de sus de tot
de ce să coborâm noi oare?
zgomotul de jos vine
şi parcă ne doare
vom sta mereu aici
să fim de jos văzuţi
mereu uniţi
ca doi licurici, în stele

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început de lume

Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.

Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălţa,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruţi şi lacrimile
Atunci când eu plâng.

Îmi hrăneşti cu gura ta
Lungile tăceri
Şi-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Eşti ca un înger.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

cântec interpretat de Simona Florescu şi Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cină în doi

Cer albastru, vânt de vară,
Lumânări, dulce vioară,
Clinchet de pahare fine,
Tu surâzi, doar eu cu tine

Ne dansează ochii valsuri,
Inimile fac popasuri
Între vis şi realitate,
Stele sus, în suflet şoapte

Te sărut încet pe mână,
Chipul tău pare să spună,
De ce eu? Şi simţi că zbori,
Te privesc adânc... fiori

Şi mă bucuri... şi te am,
Mă întreb cum de eram
Fără strălucirea ta,
Existam... altundeva

Doar noi doi, dorinţă, vise,
Iubirea ce adormise,
Ne-am trezit... ce mângâiere!
Să iubim... sufletul cere

Vrem desert... cu ciocolată,
Apoi vrem o noapte... toată,
Doar noi doi, lumina stinsă,
În iubire necuprinsă...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ar trebui să fie

Întins în pat cu ochii în tavan,
Încerc să sa dau un sens acestei nebunii,
Pretind că-s fericit, dar sunt de porţelan,
De lacrimi mă simt beat, iar tu nu vezi, nu ştii.

Mă ia gândul de tine, mă ia dorul de noi,
Şi mă gândesc că poate am procedat greşit,
Puteam să vin acolo, măcar luptam în doi,
Aici mă lupt, dar singur, şi-ţi jur c-am obosit...

Urăsc că nu te am, sunt un copil naiv,
Aşa de cald mi-era, acum simt că îngheţ,
Eram odată doi, pluteam pe portativ,
Aş vrea să mai vorbim...
Doar ştii că-s vorbăreţ.

Cred încă-n noi şi simt că nu s-a încheiat,
De -ai căuta ai şti ce mult te te preţuiesc,
Acum când visul nostru se-aşteaptă vindecat,
E timpul să -mi vorbeşti, e timpul să-ţi vorbesc...
-Te iubesc!
-Şi eu te iubesc!

Aşa ar trebui să fie, sau greşesc?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi de cer

Dintr-un cuib de iubiri,
Prindem aripi peste nopţi cu trandafiri
Porţi de cer se deschid,
Dragostea mai sparge înc-un zid.
Îngeri albi ne privesc
Valsul nostru lin neomenesc.
Noi plutim peste timp,
Iubirea e un veşnic anotimp.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.

Ca-ntr-un vers de poem,
Dragostea e tot ce mai avem.
Legământ între sfinţi,
Sărutările între mări şi munţi,
Fluturi albi ca doi miri,
Nopţi ascunse în flămândele iubiri
Dragostea-i un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.

Doar noi doi fugim prin Paradis cu paşii goi,
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu.

Dragoste şi-un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (15 septembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere în doi

Nu ştiu ce e timpul,
Poate o trecere în doi,
Când se înjumătăţeşte,
Rămâne doar spaţiul dintre noi.

Nu ştiu sau poate nu am aflat,
Că nu rămânem decât noi,
Să luptăm împotriva lui,
În contratimp sau contraatac.

Trec şi eu o dată cu tine,
Însă, ne separă linii fine.
Viitorul-i limita de sus,
Linia de finish, când ajungem
unde ne-am propus.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In doi

hai sa faurim o lume in doi,
sa fim in ea numai noi,
sa nu lasam in ea
decat fericirea, nimic altceva.

asa ne-am simti bine numai noi doi,
sa nu fie nici zmei, nici eroi,
sa nu trebuiasca sa lupt
cu fosti inamici din trecut.

hai sa cladim acum temelia,
cand ne stapaneste doar veselia,
si daca o construim indrazneata
ne va fi cea mai buna fortareata.

nu spune nu inainte sa vezi
ce se ascunde in ochii-mi verzi,
da-mi o speranta numai atat,
sa pot sa rezist si sa lupt.

poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărurile mari sunt poate că aşa de aproape şi de imediate, încât numai de aceea nu le găsim, fiindcă le căutăm. Ar trebui numai să deschidem ochii şi să privim: dar aceasta este foarte greu.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Deci, frumosule, se pare că am rămas singuri.
Lucian: Aşa este, am rămas doar noi doi. În condiţii normale, acest lucru m-ar bucura mult, doctore.
Stela: Ştii că ai dreptate?! În condiţii normale, evident, chiar şi pe mine m-ar bucura. Aşa însă... Off, frumosule... De ce trebuie să-mi creezi mereu tot felul de probleme?
Lucian: Nu intenţionat.
Stela: Intenţionat sau nu, însă le creezi... Dar de ce tu?! Chiar aşa! De ce nu Nis, spre exemplu, doar el are reputaţia de a fi cel mai zvăpăiat dintre noi. Şi totuşi, el nu mi-a dat niciodată de furcă, cu nimic; se îngroapă doar în dulciurile lui şi îşi vede liniştit de treabă. Însă tu, un om ca tine... Zău că nu înţeleg nimic, Luci!
Lucian: Nici eu, doctore... Nici eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!