Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lucian Blaga

Arhanghel spre vatră

Mă-ntorc de acum ca
albina spre stup,
cu harul subt aripi
cu-amurgul în trup.

Pe cumpăna lumii
o zi se înclină
plină de fapte
și fără de vină.

De câte ori calc
prin brazda bătută,
buzele humei
pe tălpi mă sărută.

Mă-ntorc de acum spre
vatra-n lumină.
Adâncile mele
orzuri se-nchină.

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Citate similare

Corina Mihaela Soare

Mă-ntorc la liniște

Vreau să devin bătaia inimii mele
Și țipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanța mare
Și visele de-acum să mi le urc în pod.

Boabe de minute sau o mulțime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
întorc spre gândurile mele uitate.

Mă-ntorc la liniștea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină

Mă-ntorc la liniștea dintâi și sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Mi-e dor de trăirea primului sărut

Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.

Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.

Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.

Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
Cu inima ce-mi plânge.
Cu clipa ce se frânge,
Cu viața ce se scurge,
Mă-ntorc....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de obcină

În liniștea Agapiei, blajină

Întinsă peste brazi și stei

Ascult părinte Dosoftei

Cântarea ta care suspină

Rămasă de la bunii mei.

Plînsul Moldovei își anină

De cetină ciorchinii grei

În limba noastră de obcină

Făcînd din cetină condei,

Din lacrimi călimară plină.

Simțim amara rădăcină

Prin care ne-am legat toți cei

Întru credință-nvățăcei

La judecata ce-ovină

Căci nu mai plâng ca-deobicei.

Din slava ta grădină prețioasă

Și eu mă-ntorc ca o albină

La pământescu ei știubei.

Și-n loc de plâns -ndrept-ehei

Spre vremea care stă să vină.

Vreme durată cu temei

Spre care ridica-te-vei

Tu însu-ți faguri de lumină

Și-n care psalmi toți se-nchină

Moldovei și dreptății ei!

poezie celebră de din Mănăstirea Agapia, 1957
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Sărută-mi visul

străbate clipa
dintr-un gând
în altul
liniștea -ndemnă
către veșnicii
îmi cresc aripi
astăzi
să brăzdez înaltul
maine
de mă cauti
nu vei găsi

Cerul
se despică
aducând furtuna
plopii își agată
crengile de vânt
îmi cresc aripi
astăzi
pentru totdeauna
mă-ntorc spre stele
renăscând pământ

Va ploua o vară
doar să stingă focul
florile vor naște floare
după floare
imi cresc aripi
astăzi
hai
iubește-mi jocul
si sărută-mi visul –
gata de plecare

Noapte
după noapte
va fi lună plină
vor urla în mine
și în tine
câini
îmi cresc aripi...
dacă
cerul se înclină
voi pleca
spre ziuă -
prinde-mă de mâini

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegia nașterii

Născut pentru a fi regele Câmpiei
în zodia singurătății în cer atunci
era un singur pește într-un singur ocean
ori poate fi o tăcere mai mare?
Și turme de fecioare mărșăluiau
prin ierburi spre apus și turme
de case mărșăluiau pe drumuri spre apus.
Jale mai mare nu e, naștere mai ciudată
nu. Se mai văd și acum
în locul unde m-am născut colinele
lungi care nu sunt decât picioarele mamei
înlemnite ca în ceasul nașterii mele
hățișul de ierburi dintre ele de unde
am ieșit de-a bușilea țipând,
țâțele enorme rămase de atunci
ca niște movile și cărarea bătută
în tălpile mele spre durerosul amurg.
Prin pântecul mamei țiuie cuvântul
pe mare se-ndulcește harul până-n țărmuri
unde eu de la începutul Câmpiei
mele stau tolănit cântând.

poezie de din Câmpia eternă (1984)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea Soarelui

Mă-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.

Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
(...)

poezie celebră de din volumul Floarea Soarelui
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Glas în paradis

Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Glas în paradis

Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie celebră de din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Fiu al faptei nu sunt

Fără de număr sunteți fii ai faptei
pretutindeni pe drumuri, subt cer și prin case.
Numai eu stau aici fără folos, nemernic,
bun doar de-nnecat în ape.

Totuși aștept, de mult tot aștept
vreun trecător atotbun și-atotdrept ca să-i spun:
O, nu-ți întoarce privirea,
O, nu-mi osândi nemișcarea.
Cresc între voi, ci umbrit de mâinile mele
misticul rod se rotunjește în altă parte.
Nu blestemați, nu blestemați!

Prieten al adâncului,
tovarăș al liniștei,
joc peste fapte.
Câteodată prin fluier de os strămoșesc
trimit în chip de cântec spre moarte.

Întrebător fratele privește,
mirată -ntâmpină sora,
dar încolăcit la picioarele mele
m-ascultă și mă pricepe prea bine
șarpele cel cu ochii de-a pururi deschiși
spre-nțelepciunea de dincolo.

poezie celebră de din În marea trecere (1924)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Lucian Blaga

Naștere

Făptură nouă, iată pe frunte
întâia lumină te-a uns!
Pe noi repede soartă ne mână
- tu fără pas ne-ai ajuns.

Făptură de nicăiri coborâtă-n
imperiul mumei,
auriu, tânăr, proaspăt ulcior
rupt din coastele humei!

Griji, biruinți și uimiri încercând
în preajma ta sta-vom ades.
Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea
cu care tu azi ne-ai ales.

Sus stelele cele mai treze
aprind cărbuni de diochi.
Subt strașina vremii vei crește
încet, ca o lacrimă-n ochi.

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivnițe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, și totuși planta nu simte și nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu crește și nu se întinde și el spre-o lumină pe care n-o simțim și n-o vedem?

în Pietre pentru templul meu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ileana Nana Filip

Buzele

Cu buzele tale tandre vei umezi la noapte
Ale mele pleoape mi le vei umbri cu trupul tău
Sculptat de un mare maestru în arte
Trăirile mele mă vor marca prin tine
Mă-ntorc în amintirea noastră-n doi
Ce aduce prin lumina din pădurea gurii tale
O plăcere nesăbuită vindecă de tine, de orgolii cretine
Devin statuie în cerul gurii tale
Și-am să plesnesc din ceară, ca un fluture-n desert
Sau poate ca o ploaie așezată pe san, pe sfârcurile aburind de atâta dragoste.
Prin fumul gurii tale ma-ntorc în eden
Culeg din pomul vietii si al cunoașterii roadele-ți
Mă-ntorc iubite valuri, descântec, univers
Te-mbiu pe tine-n pagini, iubit mereu să-mi fi
Eu stăpână gurii tale, templu nedeschis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Noi și pământul. De câte ori călcăm pe pământ, pământul ne sărută tălpile. E fericit că nu-l părăsim.

citat celebru din
Adăugat de FumedSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Rune

În chip de rune, de veacuri uitate,
poart-o semnătură făpturile toate.
Slăvitele păsări subt aripi o poartă
'n liturgice zboruri prelungi ca viața.
În slujba luminii, urnă fără de toartă,
luna și-o ține ascunsă pe fața
vrăjită să nu se întoarcă.

Stane de piatră, jivine, cucută
poart-o semnătură cu cheie pierdută.
Pecete tăinuită de două ori -
fată de foc, arătare, care pe țărm
ridici acum brațele peste mare,
o porți subsuori.

Rune, pretutindeni rune,
cine vă-nseamnă, cine vă pune?
Făpturile toate, știute și neștiute,
poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte?
Crinii muntelui - subtlunari -
și-o duc neajunsă pe creștet.
Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte.

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mă-ntorc prin zgură spre natale locuri...

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De când a apărut pe bancnota de 200 de lei, toată lumea îl citează acum pe Blaga... Lucian Blaga. Poate își imaginează că banul e "corola de minuni a lumii"...

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Te chem

Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te știu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse și sufletul treaz
Și-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ți fiu pe obraz.

Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape și-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer și lumină
Învață-, Doamne, cuvântul dintâi!

Primește-, Doamne, primește și pune
Cununa-nflorită pe creștetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ți cânt, Dumnezeu...

poezie de (6 iunie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Hotar

Calea Lactee abia ghicită se pierde
scrisă în noapte fierbinte și calmă,
ca linia vieții runic săpată
într-o imensă zăbavnică palmă.

Pașnic ca untdelemnul cel veșnic
se scurge subt bolți Aheronul.
Acum ah de trecere cine va-ncepe cântarea?
Acum ah negrele ape cui îi dau tonul?

Pescăruși speriați din tenebre se-nalță
când luntrea cu umbre alunecă iară.
Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc
zbârnăind ca rădăștile-n vară.

Total e împlinit. De șapte ori răsucit
răsuflă în somn Aheronul.
Acum ah de trecere cine va-ncepe cântarea?
Acum ah negrele ape cui îi dau tonul?

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Perspectivă

Noapte. Subt sfere, subt marile,
monadele dorm.
Lumi comprimate,
lacrimi fără de sunet în spațiu,
monadele dorm.

Mișcarea lor - lauda somnului.

poezie celebră de din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Haiku

regina la geam -
albina înghețată
în zborul spre stup

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook