Salvador Dali (6)

"Ai de gând
sau nu
să-ţi mănânci
supa,
ciudatule, nenorocit
negustor de nori?"
a ţipat
Jeanne Duval,
pocnindu-l, cum stătea
visător
la fereastră,
pe Baudelaire,
drept în spinare.
Baudelaire s-a speriat,
apoi a râs
până n-a mai putut,
fluturându-şi lingura
prin aer
ca o baghetă,
transformând camera
într-o pictură
de Salvador
Dali transformând
camera
într-o pictură
de Van Gogh.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

American Hotel (2)

Baudelaire stătea
în pragul uşii alături de un beţivan,
undeva într-o mahala insalubră din San Francisco.
Beţivanul era în vârstă de un milion de ani
şi mai era încă în stare să-şi amintească
dinozaurii.
Baudelaire şi beţivanul
beau Petri Muscatel.
"Omul trebuie să fie întotdeauna beat,"
a zis Baudelaire.
"Eu locuiesc la American Hotel,"
a zis beţivanul." Şi pot
să-mi amintesc dinozaurii."
"Facă-ţi-se darul să fii veşnic beat,"
a zis Baudelaire.

poezie de Richard Brautigan
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autostopistul din Galileea (1)

Baudelaire conducea
un Model A
de-a curmezişul Galileei.
El a luat în maşină un
auto-stopist numit
Isus care stătea lângă
un banc de peşti,
hrănindu-i cu
firimituri de pâine.
"Unde mergi?"
a întrebat
Isus, urcând pe
scaunul din
faţă.
"Oriunde, oriunde,
cât mai departe de lumea asta!"
a strigat Baudelaire.
"O să merg cu tine
până la
Golgota,"
a zis Isus.
"Am o
întâlnire
acolo la
carnaval şi
trebuie să ajung la
timp."

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floareburgeri (4)

Baudelaire şi-a deschis
o tonetă de hamburgeri
în San Farancisco,
numai că el punea flori
între feliile de pâine.
Cică oamenii ar fi intrat
şi ar fi spus " Daţi-mi un
hamburger cu multă
ceapă în el."
Baudelaire, în schimb,
le-ar fi dat un floareburger,
iar oamenii:
"Ce fel de tonetă
de hamburgeri
o mai fi şi asta?"

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (despre Vincent van Gogh): El a pictat ceea ce a simţit, nu ceea ce a văzut. Oamenii nu au înţeles, lor li se părea ceva copilăresc şi imatur. Le-a luat ani de zile pentru a-i recunoaşte adevărata tehnică. Pentru a observa felul în care utilize pensula pentru a face să pară că cerul se mişcă. Cu toate astea, el nu a vândut niciun tablou cât timp a trăit. Acesta e un autoportret. Nu e nicio deghizare, nicio nuanţare. Sinceritate. Acum, şaizeci de ani mai târziu, cum e el considerat?
Giselle Levy: Celebru.
Katherine Watson: De fapt, atât de celebru încât toată lumea are o reproducere a unei picturi de-a sa. Există cărţi poştale...
Connie Baker: Avem şi un calendar.
Katherine Watson: Vedeţi? Capacitatea de a reproduce opere de artă face ca el să fie accesibil maselor. Nimeni nu trebuie să deţină un van Gogh original, îl pot picta singuri. Van Gogh într-o trusă de pictură, domnişoarelor! Cea mai nouă formă de a distribui artă maselor; pictură cu ajutorul cifrelor.
Connie Baker (citeşte instrucţiunile de pe cutie): "Nu toată lumea trebuie să fie van Gogh. Este foarte simplu. Urmaţi instrucţiunile şi peste câteva minute vă veţi afla spre calea de a deveni un mare artist."
Giselle Levy: Van Gogh prin cifre?
Katherine Watson: Ironic, nu-i aşa? Priviţi ce am făcut din omul care a refuzat să-şi conformeze idealurile preferinţelor populare. Care a refuzat să-şi compromită integritatea. L-am pus într-o cutiuţă şi v-am cerut să-l copiaţi.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul de nebuni (8)

Baudelaire a mers
la azilul de nebuni
deghizat în psihiatru.
A stat acolo
două luni
şi când a plecat
scrântiţii din azil
ajunseseră să-l iubească atât de mult
încât l-au urmat
de-a lungul întregii Californii,
iar pe Baudelaire
l-a umflat râsul văzând cum
întregul azil de nebuni
se scărpina
de piciorul lui
ca o
pisică bizară.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul 1939 (3)

Baudelaire obişnuia să vină
în casa noastră şi să mă urmărească atent
cum râşneam cafea.
Asta se întâmpla în anul 1939,
când noi locuiam în periferiile jegoase
ale Tacomei.
Mama turna
boabele de cafea în râşniţă.
Eram copil
şi învârteam
manivela
pretinzând că râşniţa
ar fi o flaşnetă,
iar Baudelaire se prefăcea
că este maimuţă,
ţopăind
şi ţinând în mână
o ceaşcă de tablă.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictură de clasă

câtă tristeţe: prietena
mea profesoara de muzică saţiabilă l-a
confundat azi pe van gogh
cu van dongen cu van tongerloo cu van
doesburg bine că nu

cu penal de barocul van dyck

tras prin inele de torţă şi gratii de fler
beton bine că nu
până la urmă cu mai marele-n lovituri
sub centură van damme (?!) - o
mul cu neagră decorativă -

câtă tristeţe: mu

zeul de artă bifurcată din şandra
păstrează-n depozitul din şosea câteva
pânze foviste - semnate
de elevii din clasele terminate
una câte unul şi de la capăt

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o pictură de succes totul este integrat şi integral, toate părţile aparţin întregului. Dacă îndepărtezi un aspect sau un element, îndepărtezi şi integralitatea.

citat din Richard Diebenkorn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un negustor, până şi onestitatea este o speculaţie financiară.

citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atât de neputincioşi în faţa ei. E ca o fereastră care se deschide atunci când vrea ea. Camera se răceşte şi nu putem decât să tremurăm. Dar de fiecare dată se deschide mai puţin, până când, într-o zi, ne întrebăm ce s-a ales de ea.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe
Adăugat de Crina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul a rămas în camera de oaspeţi până la patru, fără să-i ofere inimoasei hangiţe un cât de mic prilej de a mai pătrunde înăuntru. Cea mai mare parte din timp, totul părea cufundat într-o linişte desăvârşită. Străinul fuma la lumina focului – sau poate moţăia. S-ar fi zis că se înfăşura în întunericul care se aduna în odaie din ce în ce mai dens. Dacă însă ar fi tras cineva cu urechea, ar fi putut să-l audă mişcându-se. O dată sau de două ori a scormonit jăraticul şi s-a plimbat prin odaie, vreme de câteva minute. Părea că vorbeşte de unul singur. Apoi fotoliul a scârţâit sub greutatea lui.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai (după ce Rory a fost arestată pentru că a furat un iaht): Rory nici măcar nu a furat din magazine vreodată. Nicio bomboană, niciun ruj. A uitat odată să returneze o carte la bibliotecă. Şi s-a simţit atât de vinovată, încât s-a pedepsit singură. Îţi poţi închipui? Stătea în camera ei şi urla la mine, "Nimeni n-a mai putut să citească Iliada săptămâna asta din cauza mea!"

replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat ce-am scris

Ochii goi, ţintuiţi pe foaia albă gânduri care plâng
Lacrimi pline de inconştienţă, pe obraz se frâng.
Timp pierdut într-o ulcică în care vinul s-a acrit,
fum din creierul ce arde viaţa ce- ai de trăit.
Intunericu-n retină sparge idealuri,
din oglinda mării triste ies din matcă valuri.
Farul ce salvează navele din vieţi proscrise
a închis în taină luna iar luminile promise
azi s-au transformat în ploi de daruri
ce aşteaptă în tăcere elogii şi lauri.

Doar uitarea mai aleargă sus pe culmi de vis.
Ce scriam la început? Am uitat ce-am scris.
Ochii goi, tintuiti pe foaia albă, gânduri, gânduri,
curg din lacrime amare transformând în rânduri
de speranţe adormite într-o lume ireală,
poezia existenţei scrisă azi pe foaia goală,
cu umor ce stă ascuns într-o călimară,
unde viaţa ni s-a scurs transformând în smoală
frumuseţi de nepătruns din trecuta vară.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Lasă-mă să-ţi spun acum
despre femeia fără degete:
A venit într-o seară,
pe când lipeam cearşaful de ferestre,
ca să fac baia de seară.
Eram gol până-n deget
şi ea era femeia oarbă şi fără niciun deget
în deget.
Când m-a pipăit gol, s-a speriat
şi mi-a spus să-i pun mâna pe sân să-mi confirme;
când mi-am agăţat degetul de sfârcul ei alb
mi l-a furat în ventricul
şi a dispărut cum a venit.
Şi la prietenul meu din camera vecină,
şi la vecinul prietenului meu din camera vecină,
tot câte un deget.
Clădirea fără deget este porecla clădirii noastre.

Aceasta-i povestea femeii care n-avea niciun deget.

poezie de Gherasim Luca din revista "Alge", nr. 13
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o cafenea

Urmăream în cafeneaua aceea cum un om îndoaie o felie de pâine –
parcă ar fi împăturit un certificat de naştere sau ar fi privit
fotografia iubitei moarte.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătorie prin... pictură

Doar prin pictură, interpretul
A reuşit, în mod real,
Să-nchege-un mariaj regal.
Ce fel? L-a lămurit banchetul:
Ea-şi mărita un act dotal,
Iar el îşi însura... portretul.

hexagramă de Jean Passerat din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisagiu autumnal

Codrii verzi
s-au îmbolnăvit de paludism
roşiaticul se-ntinde ca eczema,
creste-s lustruite-n stacojiu,
galbenu-n brădeturi stârneşte gelozii
Înnebunind, van Gogh a aruncat vopselele
peste-nconvoierile de munţi,
ce curcubeu, cu frică de-nălţime,
s-a prăbuşit peste Măgura?
Peisagiu confuz de frunze zdrelite
de parcă un daltonist paranoic
s-ar fi apucat de pictură...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Van Gogh era murdar, prost îmbrăcat şi sumbru.

Jeanne Calment în interviu (1988)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum s-a spus că nu poţi iubi în acelaşi timp Italia şi Spania, aş spune şi eu că nu poţi fi deopotrivă pentru Baudelaire şi pentru Rimbaud. Am fost întotdeauna pentru Baudelaire, şi, oricât aş dori, nu reuşesc să-l neg.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

pictură

Pictură. Arta de a proteja de vreme suprafeţele plane şi de a le expune criticului.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!