Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Luceafăr de iarnă

Priveliștea sta să se nască,
se-ncercă o lumină albastră,
răsărea peste inima noastră luceafărul —
rană cerească.

Și nici-o durere pe-ntinderea vastă,
sinele ținea adânc să-și cunoască,
dealul cu tine și zarea de iască nășteau
cristalin din propria-mi coastă.

Și totu-mi părea de demult cunoscut,
chiar viața cu viața prin care-am trecut
și fiece lucru sporind în oglindă.

Și raza ce-n timp unduind o aud,
de-aș prinde-o-ntr-o lupă de mugure crud,
ce-naltă-nflorire ar fi să se-aprindă.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Primăvară divină

Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Și-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.

Primăvară divină
Să înflorească,
De har și Lumină plină
În inima noastră
Și-o sfântă rutină.

Rutină cerească
Și iubire senină
Din ea rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească

"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul Soarelui

Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Pe-ntinderea de cer albastră
E stăpân, de viață dătător.

Văzduhul e pictat c-un nor,
De mâna vântului măiastră.
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.

Străbate cerul într-un zbor
Spre orizont și râde la fereasrtră,
Îmi sărută florile din glastră
Și se pierde-n înserare, visător,

Soarele cel veșnic zâmbitor.

rondel de (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Devenire

În ger stă raza lunii tot fierbinte. furtuna
cosmică nici azi n-o surpa, trecând
prin mâna mea făcută lupă, tăcut pe lucruri
cade și le-aprinde.

O sevă nouă spre lumină urcă, din sinea
veche viul se desprinde, un pas clintesc
agale înainte și-adâncu-n lut izvoarele-și
destupă.

Cunoști o devenire mai ușoară, țărână
grea mai fără de povară. tu, timp înalt, cu
gândul înfrățit?

Mai vast ne vei urca spre primăvară, lin
ancorând pământul într-o seară cu primul
pom pe câmpuri înflorit!

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Scânteia lacrimii de jar

Pe masa prăfuită și plină de-amintiri,
E-un ghem și-mi pare mie că viața l-a făcut,
Torcând fuior de zile ce-nseamnă-acum trecut
Cu degetele clipe din vechile-mi trăiri.

Mai sunt atâtea lucruri pe masa de stejar
Ticsită prin sertare cu multe, vechi, scrisori
Cu întinări de lacrimi, cu-a buzelor culori,
Cu gânduri scrise-n vremuri de dulce sau amar.

Aleg la întâmplare și-un cunoscut parfum
Se-amestecă-n odaie c-o umbră de demult
Ce-mi cere, din privire, atent îi ascult
Cuvintele din șoapte cu pâlpâiri de fum.

Citesc și simt parfumul ce îl credeam uitat,
Aud și vocea-i caldă ce pare că adie
Un vers plângând iubirea intrată-n agonie
Și stinsă-n tresărirea din ultimul oftat.

Îmi tremură scrisoarea, privirea mea-i sărut
Ce-n lacrimă trimite scânteia dintr-un jar
Păstrat adânc în suflet, neîntinat altar,
La ceasul ce m-anunță că timpul e trecut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie

Când pomii dau a doua oară-n floare și-și
trag mireasma parcă nu din lut ci chiar din
frăgezimea de-nceput, adu prinos zeiței
născătoare.

În simple meșteșuguri priceput, te-apleci
pe nicovala purtătoare, îngândurare pe
îngândurare, visându-ți ziua-n care te-ai
născut.

Cum luna albă-n cer adânc sporind te-află
cu capul către nord dormind, reamintindu-
ți golurile febrei,

din cumpăna cu brațele de-argint
învinse greul vieții tresărind
cu tot preaplinul dulcilor septembrii.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce m-aș întreba când știu...

Nu tremurau salcâmii sub gerul iernii,
se scuturau doar crengile de chiciura cea rece,
Iar prin văzduh vântul trecea vuind,
de-atâtea nopți îngenuncheate unui gând ce trece.
Nu se scurgeau prin timp trăiri efemere,
se adunau în amintiri plăcute,
Chiar dacă-ades, chiar și prin vreme,
rămâneau tăcute și mute.
Nu se-ascundeau stelele după norii cei gri,
se aprindeau în fiecare noapte pe bolta cerească,
Chiar dacă uneori doar pe cerul sufletului meu
mi se părea că e întuneric într-o noapte atât de albastră.
Nu îmi era frig, poate doar puțin teamă,
viața se va scurge-n nemurire,
Dar tot speram ca într-o zi îi dau
sensul spre o nouă mântuire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ben Renshaw

Eul este cunoscut ca sinele fals, sinele inferior, sinele ireal, persoana, judecătorul, limbutul sau sinele condiționat. Instanța mai înaltă este cunoscută ca Sinele Superior, sinele adevărat, sinele real, sinele creator, sinele necondiționat, sinele desăvârșit, spiritul.

în Succesul e o stare de spirit
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Nu aruncați trecutul...

Ani mulți s-au adunat în urma mea,
nu fac acum bilanțuri efemere,
dar cred că am lăsat câte ceva
din frământări, din chinuri și durere.

Cărările umblate s-au schimbat,
n-au mai rămas decât în amintire,
dar, Doamne, oare nu ar fi păcat
ne-aruncăm trecutu-n cimitire?

În viața noastră ce ar mai conta? –
dacă-am uita de casa părintească,
sau școala sfântă care ne-nvăța
ne mândrim cu glia strămoșească.

Ce mai zic despre părinți și frați? –
am trecut prin viață împreună...
Cum rămână peste timp uitați? –
în suflete sunt zestrea cea mai bună!

De n-ar fi ei, nu am avea trecut,
nici viitor deschis și nici destine! –
pribegi prin viața fără de-nceput,
doar slugi am fi prin țările străine!

poezie de din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptarea și răbdarea

Pentru mine, așteptarea nu este lucru ușor.
Repede îmi pierd răbdarea, mă sufoc și simt că mor.
Nu-mi permit pierd răbdarea. Nu pot sta. Acționez.
Cu asalt iau toată zarea, ce-mi doresc, realizez.
Nici chiar raza de lumină, multă răbdare nu are.
de la soare, în grădină, într-o clipă ea apare.

poezie de (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eva

A fost făcută să cunoască
Frumosul dăruit privirii,
Din coastă s-a născut să nască
Și să rămână nemuririi!

epigramă de din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Viața noastră?!

Viața noastră?! Spumă de lumină,
Condensată în baloane ce ascund curcubeul
Sentimentelor pure, înălțătoare.
Dans de secunde și păsări risipindu-se-n zare...
Petale de trandafiri, ori aduceri-aminte,
Caleidoscop de impresii
Pe care oglinda destinului le impozitează,
Re-direcționându-le spre eter.
Pleoapă peste care roua dansează
Cu rochia albă a luminii.
Viața noastră?! O amazoană
Alunecând dinspre istorii, devenind istorie,
Privindu-se în oglinda unui alt timp.
Un timp ce nu este al nostru,
Un timp în care sălbatica lupta a vieții
Învață să se lase rănită,
Spre a cunoaște fericirea deplină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Lacrima albastră

Din liniștea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăiește
lacrima albastră
doar Luna o iubește.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ție ți-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniștea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorința noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânți cu dor
de vei pleca vreodată
voi ști decât mor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În vara din tine (Poeziei)

În vara din tine
e-atâta lumină,
aud glas de îngeri
zburând peste tină.

În vara din tine-s
petale de floare,
celest curcubeu
armonii de culoare.

În vara din tine
e-atâta grea rugă,
păcatele-s fum
pregătite fugă.

În vara din tine
e-atâta durere,
senin de privire
și cerul ce geme.

În vara din tine
e-atâta credință,
un vers de lumină
e întreaga-ți ființă!

poezie de din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corneliu Culman

Apele Jiului

Vântură cerul departe
valurile ce se sparg
gândurile vin din larg
de-mi leagă zarea'n catarg
trecutul îmi zace oltean
în fluturi de ape mărgean
ies din Jiuri materne
iubirile mele eterne.
m-apasă Jiul în coastă
fereastră spre'ntinderea vastă
zările lumină
din a Băniei grădină.

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar și iar și iar vă reamintesc, observă ceea ce nu se mișcă din tine. Dacă fugi tot timpul cu privirea în afară vei vedea ceea ce se schimbă. În afară, chiar și în tine pentru că ai te uiți în oglindă sau o să-ți spună nu știu care "vai, ce ai îmbătrânit.." Dar când pentru prima oară mergi cu atenția înăuntru și observi ceea ce nu se schimbă, vezi că Viața nu are "viață" pentru că Viața n-are un timp. Dragii mei, Viața este atemporală! Corpul, efemerul care apare, temporarul care apare în Ea, apare și dispare. Are 10 ani, are 15 ani. Dar Viața nu are "viață". Viața nu are timp!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Și-atunci, ce e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre –
Deci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Iarba verde crește deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteas㠖
Căci aceasta-i viața noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toți va crește iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Saxofonul
plângea saxofonul
in timp ce inima râdea
părea să cunoască ziua de mâine
citind în ochii denși de lumini
și tu ai plâns
rănile mele
în timp ce îți spuneam
povești de iubire
lumină lumii
dispare în mister
lăsând vie numai amintirea

în Gabriela Gârlonța,Poezii/ Poems,Editura ADALEX,Sibiu,2010
Adăugat de Gabriela GârlonțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câmpie

Pe câmpia întinsă, rănită de sete
Te văd alergând cu ochii în lacrimi
Prin vântul albastru ce-ți bate în plete
Și cu umerii goi zdrobindu-se-n patimi

Te-ndrepți către locul unde viața pândește -
Cameleon al vremii, pelerinaj distins -
Nu privești, doar alergi și inima gândește
Rostind prin culoare că trăiești într-un vis

Tu vezi că o umbră cade-n curmeziș -
Te întrebi ce durere în tine se zbate
Câmpia devine însângerat suiș
Sufletul ți-a luat-o înainte, în noapte

Nu e durerea ta, chiar de ți-e inima grea
Sângele-ți arde, focul continuu nu se mai stinge
Te zbați, te lupți, strigi ai vrea
Dar setea se-ntinde, câmpia o linge

Să plece durerea îmbâcsită din rană,
Să nu se mai vadă lacrima culorii
Primită e viața, parcă, de pomană
Tu urci în câmpie cărându-ți fiorii

Departe e vârful, norii se văd
Albiți de lumină, îmbrăcați în scântei
Urci - după tine roșietic prăpăd
Și răni ce le faci fără vrei

Acolo, departe, e loc pentru viață,
E loc pentru tine și sufletul tău
Sparge,-ncălzește blocul de gheață!
Și câmpia va bea, vindecată mereu.

poezie de din Despre zile, nopți, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără știi tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!

Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook