Băteau câinii şi urlau clopotele! Ce clopotar o fi avut atâta prezenţă de spirit să tragă de limba câinilor?

Leonida Neamţu în Casa Isolda sau cutremurul
Adăugat de Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat lovit peste faţă este iremediabil umilit şi nu uită, nu iartă.

Leonida Neamţu în Speranţă pentru Marele Vis
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există ceva mai de preţ decât comorile, domnule! Drumurile către comori.

Leonida Neamţu în Curbura dublă a infinitului
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a găsi ce cauţi va trebui să cobori atât de mult, încât până la urmă vei urca.

citat din Leonida Neamţu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era aşa de cald că ar fi renunţat însuşi Scorbowsky să-şi caute craniul, darmite membrii expediţiei...

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al Misiunii Scorbowsky
Adăugat de 0gar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşind din muzeu

am dat peste un feliator
de fum acvamarin
holul era dezbrăcat
de inhibiţiile adormite prematur
visam că ies în stradă
în tăria nopţii
ieşind pe bulevardul lenin
auzeam câinii cum sfâşiau clipa
nu se opreau din lătrat
urlau tot mai răguşit şi înverşunat
încercau să smulgă luna
din pieptul unei musulman
m-am ridicat din pat
în pijamalele abuzate de sudoare
am trecut prin casa adormită
cu diazepam şi whisky contrafăcut
haina găurită de cuţite
am tras-o din mers peste cap
în stradă era femeia
cu trăsături de nefertiti
îmbrăcată într-o rochie de mireasă
şiroind de lacrimi dulci
ne-am intersectat de trei ori
la rând pe străzile unde câinii urlau
neobişnuiţi cu ploaia acidă
buzele noastre miroseau a gunoi
dar eram eleganţi ca o noapte de noiembrie
balele câinilor se scurgeau
pe trena ei de voal plină
de tifoane mânjite cu sânge şi iod
simţeam că visele nu erau la locul lor
cerul era înfricoşător de înstelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul acela era o lacrimă a Pământului. Pământul plânsese, cine ştie când, cândva demult, şi-i fusese ruşine, şi-şi ascunsese aici una din lacrimi.

Leonida Neamţu în Frumuseţea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

El o iubea pe suedeză aşa cum ea... aşa cum femeile, în general, poate nici nu merită să fie adorate.

Leonida Neamţu în Speranţă pentru Marele Vis
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi kray de ghindă aş da dracului consiliul de coroană şi m-aş duce să-i ard un chef. Şi-aş lua cu mine şi-o pipiţă blondă căreia i-aş da titlul de regină provizorie.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu bănuiam că maica natură s-a îngrijit de toate, că o plăcere va înlocui plăcerea dinainte, după cum, alături de plăcere, o altă tristeţe vine să ia locul celei anterioare.

Leonida Neamţu în Sferele infinitului
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

prezenţă de spirit

Prezenţa de spirit este o calitate rezultată din echilibrul inteligenţei şi al caracterului.

definiţie clasică de Carl von Clausewitz
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imens nuc ce se-nalţă-n mijlocul ogrăzii îşi apleacă ramurile şi umbra până-n stradă: o parte din recolta viitoare stă la-ndemâna trecătorilor, n-au decât să ridice laba şi să culeagă tot ce vor, în speţă nuci.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe străzi hoinăreau o mulţime de fete drăguţe şi totul părea neverosimil... E plăcut ceasul când grădinile de vară se populează cu încetul, ceasul când, chiar dacă nu eşti, te simţi puţin îndrăgostit.

Leonida Neamţu în Frumuseţea pietrei nevăzute
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că fiecare om are unele cărţi, nu multe, poate cincisprezece, poate douăzeci şi cinci, la care revine mereu, toată viaţa. Numărul acestor cărţi creşte mereu. Una la câţiva ani. Şi pe măsură ce înaintezi în vârstă, tot mai rar adaugi câte o carte în fondul acesta de aur...

Leonida Neamţu în Frumuseţea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deunăzi constatam că am fost un om iubit de bunul Dumnezeu şi îi mulţumesc că mi-a pus în permanenţă mâna pe creştet. Eu m-am născut duminica dimineaţa, când băteau clopotele de la biserică. Mama mi-a spus că o să fiu un copil apărat de Dumnezeu, şi aşa a şi fost... Mi-a dat în primul rând şansa să muncesc ceea ce am iubit, apoi şansa să dau oamenilor ce e mai bun şi mai frumos în mine. Am avut norocul să am o viaţă teribil de frumoasă şi de împlinită.

citat din Coca Bloos
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile iubiri sunt triste, din atâtea şi atâtea motive! medita Xill. Şi dacă "se realizează" şi dacă "nu se realizează". Vesele pot fi numai iubirile vremelnice, când, din prima clipă chiar, te-ai şi înţeles din priviri cu ea: haide să ne distrăm un pic... aşa... fără jurăminte.

Leonida Neamţu în Speranţă pentru Marele Vis
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel din urmă clopotar

Iubite mai de mult plecate
revin în mintea mea viral
dintr-un decor atemporal,
şi-ajung, de mână agăţate,
în ritmul unui dans letal.

Se-adună toate, ca o ceaţă,
iar eu, pe margine de dor,
mă simt atras în dansul lor
cu sărutări ce mă îngheaţă
şi-n inimă îmi dau fiori.

Ajuns cu ele mai aproape,
să mă desprind e în zadar,
căci scopul lor e unul clar –
în dansul lor să mă îngroape
cu cel din urmă clopotar.

O, nu mai plânge clopotar
că moartea mea e-aşa aproape,
mai bine cheamă un gropar
şi pune-l groapa să mi-o sape!

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii lunii...

Ciobănaşul cată mieii
Răzleţiţi de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.

Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?

Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit şi câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!

Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanţa,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţă de spirit

Model de promptitudine
Spontană-n atitudine
La mare altitudine.

tristih de David Boia (8 septembrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilie Iuga se îndepărtă, legănând biciul, o clipă mai târziu, căruţa zdrăngăni prin oraş, ieşi din oraş, trecu mai departe, sub perdeaua nopţii, ducând într-un sicriu beţişoare de aceeaşi lungime, cu spiritul decedatului in ham, printre copacii grei de corbi, pe drumul prăfos, către marele gol fără coordonate şi limită unde stăpâneşte Nisipul-Timp şi Uitarea-Sepie.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski, "Urlet"
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întrezărit o privire în ochii câinilor, o bruscă privire trecătoare de dispreţ uluitor, şi sunt convins că câinii gândesc despre oamenii că sunt nebuni.

citat din John Steinbeck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!