Sonet

Marea se aseamănă cu un
poet pastelist
care a murit
de infarct într-un
closet public.
Duhul lui încă
bântuie printre pisoare.
Noaptea poate
fi auzit prin împrejurimi
cutreierând
desculţ în beznă.
Cineva i-a furat
pantofii.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bau, pentru totdeauna

Răsucindu-mă ca un duh
cu capul în jos pe
tavan,
mă bântuie tot
spaţiul în care
voi trăi fără
tine.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard: Capul lui are forma unei mingi de fotbal.
Emily: Nu-i adevărat.
Richard: Dacă ar adormi într-un parc, cineva ar încerca să-i dea un şut.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Un poet este o lume închisă într-un om... Prin observaţie, el este un filosof şi poate un legiuitor; prin imaginaţie, magician şi creator; prin intuiţie, poet şi poate revelator. Revelator de fapte; el e proget, revelator de idei, el e apostol.

definiţie clasică de Gotthold Ephraim Lessing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care poate trăi singur, nu se aseamănă cu nimic cu o fiară sălbatică, se aseamănă mult cu înţeleptul şi se aseamănă cu Dumnezeu întru totul.

citat celebru din Baltasar Gracian
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Oana-Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto... buze

Avea o rochie lungă până la ape cu un fermoar
rupt din păsări desfăcute. Mânecile îi
erau două cărări prin pădure.
Sub decolteu răsărea când apusul când
un curcubeu din nuaţe bronzate.
Stătea câmpie peste picior şi asculta
planeta umerilor cum dezvelea. Era desculţ!
Păşea printre pantofii crescuţi prin iarbă
printre ciorapii plini de frunze
printre mănuşile cu crengile rupte.
Ne-am salutat!
Eu din autonuz... ea din staţie!
Staţia era pustie şi avea plete lungi
sau poate... cine ştie!?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajul obscen la o femeie caracterizată de cochetărie se aseamănă cu un closet montat în sufragerie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de căprioară

Frumos, dragoste nebună, abia mai răsufli...
apoi să zaci în tăcere asemeni urmelor de căprioară
pe zăpada proaspăt căzută – alături de cineva
pe care îl iubeşti. Asta-i tot.

poezie celebră de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Adi Beznă, la Costineşti

Unde-i marea pân'la gleznă
Şi o plajă foarte fină,
Cântă grav folk-istul Beznă:
"Faceţi fraţilor lumină!"

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mori de vânt

desigur, despre poet
vorbeşte poezia lui
dar
şi pantofii care-l poartă,
masa la care scrie,
ceaşca lui de cafea,
tăcerea odăii.
poate mai vorbesc despre el
fotografiile,
câţiva oameni
şi multe nopţi palide, înainte de răsărit
apoi, despre poet
va mai vorbi
un timp
vântul
.
voi, morilor ce măcinaţi
rugaţi-vă
să mai însemne ceva
cuvântul
atunci când
nici pământul
nu se va mai povesti.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martor sub acoperire

Poetul a murit!

o vreme
Poezia a rămas cu el –
singurul martor sub acoperire
care denunţă public dramele
şi nefericirile lui şi îi mai ţine
de urât
în nopţile sumbre

dar şi Poezia pleacă
la un moment dat
în viaţa şi în moartea
altui Poet

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În contradicţie cu percepţia răspândită în public, care zice că moartea este încă o formă de pedeapsă, prin care Puterea Supremă loveşte în creaturi, înţelepţii spun că, de fapt, ea are menirea să ne ajute în înaintarea spre sfârşitul corecţiei, pe drumul cel mai scurt posibil, poate într-un alt personaj.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, IX - Moartea – etapă în dezvoltarea spirituală
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult marea

mă scol din somn
căutând bezmetic dimineaţa
privesc marea
e beznă afară, în mine, în lume, în toate
doar un neon chior atârnă efemer pe un ţărm
pun timpul la locul lui
nu are pace, nu tace
ascult marea în tăcerea gândului
păşind prin boabe de rouă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zece ani

De zece ani n-am mai auzit privighetoarea,
Eram cu o femeie pe marginea unui râu, în munţi,
Şi roua se aşeza, ca un dar din cer, pe faţa noastră, pe iarbă.
De atunci n-am mai auzit privighetoarea,
Trilul acela care tăia noaptea
Ca un pumnal mătăsos şi-mi dădea
O copleşitoare suferinţă. Las deschisă fereastra,
Aştept sub copacii marelui bulevard
Sau în parc, ca şi cum cineva mi-ar fi dat
O misterioasă întâlnire.
Oraşul respiră ca un plămân uriaş
Şi zgomote felurite vin de la depărtare,
Apoi se sting, ca apa care se scurge printre pietre,
Dar nu aud, nu aud privighetoarea,
De zece ani n-am mai auzit-o şi sunt trist,
Presimt că nici în noaptea asta nu va veni,
Poate niciodată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sfânt

Se roagă în grădină, desculţ printre legume
Şi ciufuleşte iarba săracă şi bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Ţăranii îi sărută sudoarea de pe mână.

Câteodată merge cu vacile la iarbă
Şi când îşi duce singur cămăşile la râu,
Intră în apă simplu şi gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.

poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătăţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care speră mereu la pantofii mortului, va merge multă vreme desculţ.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

*****
*******
duzină de fragi

haiku de Richard Brautigan din 30 iunie, 30 iunie (June 30th, June 30th) (1976), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acadele xerox

Oh,
nu eşti decât o copie
a tuturor acadelelor
pe care le-am mâncat vreodată.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om poate fi pentru mine şi un obiect de iubire, de frică sau de admiraţie, care poate merge chiar până la uimire şi totuşi să nu fie pentru aceasta un obiect de respect. Firea lui hazlie, curajul şi forţa lui, puterea pe care o are prin rangul său printre semenii lui îmi pot insufla asemenea senzaţii, totuşi lipseşte încă respectul interior faţă de el.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre mobilurile raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet care îşi citeşte versurile în public poate avea alte obiceiuri neplăcute.

citat din Robert Heinlein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!