8 ipostaze ale cerului

I

Ah dureros cel mai dureros
cer printre frunze
răsărind spre-ale corupe.

II

De-a pururi se ţese
crisalida cerului
virginala indiferenţă.

III

Ochi estropiat
văzându-se doar
pe sine.

IV

Lichid vândut acestor ape
neîncoronate
(Tiara se află alături).

V

Pe cer se plimbă o furnică.

VI

Cuib obscur
al omului dispreţuind ciocârlia
fiindcă-o poate iubi.

VII

Iese un astru din altul.

VIII

Un fluture mort
de-o mie de ori mai de seamă
dar nimeni nu ştie nimeni
cum l-am putea regăsi.

poezie de Gheorghe Grigurcu din Righoarea văzduhului (1978)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul de-a pururi durează, pământul îndelung dăinuieşte: Cer şi pământ de-a pururi durează şi-ndelung dăinuiesc întrucât nu pentru sine trăiesc: deci pot să trăiască de-a pururi. Prin urmare Înţeleptul în spate se aşază şi astfel în faţă se află, din sine iese-n afară şi astfel rămâne: iar asta nu fiindcă nu se iubeşte pe sine? De aceea pe sine se poate împlini.

Lao Tse în Cartea despre Dao şi Putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu va şti vreodată că măcar în clipa aceasta gândul meu se răsuceşte dureros în Sine.

Gheorghe Truţă în Pagoda (1993)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea alba, negrul soim

Cand ziua-n colturi amurgeste
Soimu-n ceruri se roteste
Si se-ntreaba de ce oare
Trista-i mica floare?

-Floare alba de cires
De ce-n frunze lacrimi lasi,
In petale de ce-ascunzi
Triste ganduri…ori nu vezi,
Ca in lume nimeni nu-i
Mai gingas ca ochii tai,
Nici mai pur ca fata ta
Fragezita-n bob de roua?
Nu-s ca tine-n lume doua!

-Mica floare ce-n mireasma
Ma rasfeti in dimineata
De ce-n frunze lacrimi lasi?

-Mandru soim, stapan pe cer,
Ce sub aripi prinzi pamantul
Lacrimile azi nu-mi pier
Caci intunecat mi-e gandul
Cum ti-e pana-abanos
Pe sub razele de soare.
Doru-i greu si dureros
Cum ti-e tipatul taios
Cand despici cerul in doua
In amurg sub Luna noua
Singuratic plin de dor
Te rotesti stapan pe cer.

Ziua-n colturi amurgeste,
Floarea alba, negrul soim,
Departarea ii uneste
De-i senin ori de e nor.
Dorurile lor nu pier,
Furisate-s printre frunze
Ori prin zarile confuze.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea: Nu ştie nimeni să mă iubescă ca tine.
El: Şi mi-e teamă de asta, pentru că vreau să ştiu că vei putea reuşi să te simţi iubită, împlinită şi fericită... alături de cine îţi doreşti tu. Mă doare gândul că vei pune suflet, iar cineva ţi-l va călca în picioare. E dureros să priveşti ce iubeşti cum suferă...

replici de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lazăre, vino afară!

poruncă este rugămintea ta, şi n-am pricină să mă fac că-s surd
te aud şi simt cum lăcrimează ochiul sfânt
dar Doamne, nimeni de pe-acest pământ nu vrea ca să mă vadă viu.

poate că sora mea oftează, poate că maica plânge-n pumni
poate că cei câţiva prieteni se-întreabă de ce eu, de ce aşa curând
dar Doamne cum pot să ies din mormânt şi să îţi văd pe faţă suferinţa?

trecut-am pân' la moarte printre toţi aşa cum soarele îşi face drum pe cer
dar nimeni nu s-a dat în lături să îmi facă loc şi norii au fost pe cerul meu
mai bine mort căci aş muri din nou văzându-ţi chinul tipărit în trup

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni, în afara ta, nu te cunoaşte mai bine. Nimeni nu are de unde să ştie ce te doare şi ce nu te doare. Poate, dacă ai noroc, să te intuiască, dar atât. Şi totuşi, nu poate să ştie dacă acolo unde el calcă e cărare de munte printre stânci, printre flori sau printre lacrimi.

citat din Chris Simion
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fluture de-o zi...!

E dimineaţă...
Încă pe trandafiri
Mai sunt boabe de rouă.
Zbor...
Culeg nectarul vorbelor
Şi vouă...
Vă dăruiesc iubiri!

E ora nouă
Şi aripile mi le-ntind spre cer...
Iubesc...
Ce mister!

La prânz,
Sunt învăluit în flori de migdale...
- Ah! Ce petale!

Nu-mi rupeţi aripile la ora două...
Mi-e dor!
Şi...
Vreau să zbor...
Sunt fluture.
Călător...

Pe la chindie,
Poate iubita o să ştie
Cumva...
Undeva...
De dragostea mea.

Când întunericul mă va cuprinde,
Cineva mă va vinde...
Poate pe treizeci de arginţi...
- Iubita mea,
Să nu mă minţi...
În palma sufletului tău,
Sunt EU.
Să nu-mi faci rău,
Eu sunt al tău.

Sunt fluture de-o zi...
Aşa va fi...
Poate-oi trăi
Mai mult de-o zi
ŞI IARĂŞI VOI IUBI!

poezie de Coman Vasile (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când e să facă o binefacere pe unul îl sperie efortul, pe altul primejdia, pe altul o ruşine nefirească... Vezi cât de lacome sunt poftele oamenilor, şi cum cer mereu mai mult? Nu trebuie să te minunezi că nimeni nu dă îndărăt într-o lume în care nimeni nu primeşte îndeajuns.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultiv cu voluptate autoironia, dar sunt reticent la criticile altora. Nimeni nu mă poate ridiculiza mai dureros decât o fac eu.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi susţine totdeauna că cel mai mare rău moral ce se poate abate asupra omului este conştiinţa. E dureros, foarte dureros, să ştiu dinaninte că peste o oră concepţiile mele se vor schimba independent de mine şi totodată conştient, deşi eu voi fi acelaşi om şi aceleaşi imagini vor sălăşlui în mintea mea.

Lev Tolstoi în Jurnal I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se vor doi pomi alături. Doi.
Şi casa mea le stă-mpotrivă.
Bătrâni sunt pomii... Casa - veche.
Eu - tânără - şi, de aceea,
Eu pomi străini nu mi-am dorit.

Cel mic întinde braţul ca o
Femeie fără strop de vlagă.
Priveliştea e crudă foarte,
Şi vezi tânjind aşa ce-i tânăr
După ce-i vârstnic - trainic, poate,
Şi - poate - mai nefericit.

Doi pomi: în pulberi de-asfinţituri,
Cum sub zăpadă şi sub ploaie -
Mereu, mereu - se cer alături.
E legea lor - se cer alături:
O lege doar - se cer alături.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (august 1919), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna clipelor reci

Poate că zăpada va putea să şteargă,
În adânc de clipe, toate câte dor
Şi îşi va aşterne-n strat amăgitor
Albul ne-ntinării peste lumea largă.

Nimeni n-o să vadă clipele ascunse
În adâncul rece-al stratului de nea,
Nimeni n-o s-audă clipa ce plângea
Printre rugi de frunze veşnic nerăspunse.

Poate că, sub stratul ce se va aşterne,
Sufocată-n gândul unei îndoieli,
În sămânţa vie-a ultimei greşeli,
Frigul va pătrunde cu-ale sale berne

Şi, din întuneric, dintr-un somn de moarte,
Din pământul rece, nu vor încolţi
Urmele durerii – toate vor muri,
Nimeni să le ştie, nimeni să le poarte.

Va veni zăpada, cu poveşti să cearnă
Peste-o lume-n care viaţa bate-n piept
Şi-o aşteaptă, iară, să-şi reintre-n drept,
Cum a fost pe vremuri, cum n-a fost de-o iarnă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu te va iubi

Nimeni nu te va iubi
exact cum îţi imaginezi.
Nimeni şi niciodată nu-ţi va citi mintea
şi nu va culege fiecare stea
de pe cer în momentele cele mai potrivite
pentru a ţi le oferi numai şi numai ţie.
Nimeni nu se va ivi călare
pe un cal alb la uşa ta
cu pantoful pe care tocmai l-ai pierdut.
Înţelegi asta?
Prin urmare trebuie să te iubeşti
tu îndejuns, astfel că
oricare altă iubire să adauge
mai multe lumânări la tortul
pe care tu l-ai pus, deja, la rece.

poezie de Stephanie Bennet-Henry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te minţi singur. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui şi să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealaltă. Iar dacă nu respectă pe nimeni, nici nu poate iubi pe cineva, şi astfel, neiubind pe nimeni, ca să se afle în treabă sau ca să-şi omoare urâtul, se lasă în voia patimilor şi ispitelor trupeşti, şi, stăpânit cum e de metehne, ce deosebire mai poate fi între el şi un animal?

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul satului părăsit

Dureros s-aşterne praful
Pe biete case părasite
Şi pe uluce putrezite,
Iar prin ogrăzi trecut-a jaful.

Pe uliţele pustiite
N-a cântat demult taraful...
Dureros s-aşterne praful
Pe biete case părăsite.

Nu se mai vede epitaful
În cimitir pe cruci cernite,
C-a plecat şi caligraful
Acestor litere cioplite.

Dureros s-aşterne praful...

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie despre ţară

Iertaţi-mă, dar n-aţi văzut o ţară,
Cu pâinea şi merindea subsuoară?
O ţară, ca un fagure de miere –
Mi-e dor de ea până la sfâşiere...

Răspundeţi, nimeni, nimeni, n-a văzut-o?
Nu ştiu cum s-a-ntâmplat, dar am pierdut-o...

De-o veţi afla, cumva, printr-un ungher,
Să-i cereţi, rogu-vă, un colţ de cer,
Un munte 'nalt, un codru de mătasă,
Iar, dacă vrea să se întoarcă-ACASĂ,
Să n-o lăsaţi pe drumuri, speriată,
S-o aşezaţi la inimă, îndată,
Şi să veniţi, când înflori-vor macii,
Pe locul de demult al vechii Dacii,
Să îi vorbiţi cu grijă şi iubire,
Şi-apoi, vă rog frumos, să-mi daţi de ştire,
Să ştiu şi eu, de bună seamă,
Dacă mai ştie Ţara cum o cheamă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet pereche este unul care te înţelege ca nimeni altul, te iubeşte ca nimeni altcineva, va fi mereu alături de tine, indiferent ce s-ar întâmpla. Se spune că nimic nu durează la nesfârşit, dar cred cu tărie că pentru unii iubirea continuă şi după ce ei nu mai sunt printre noi.

citat din Cecilia Ahern
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozia - a înţeles el din visul acela - este cea mai fără de speranţă închisoare, pentru că deţinutul se închide pe sine acolo. Pătrunde singur înăuntru, încuie uşa şi aruncă cheia printre gratii. Nu e silit de nimeni să intre. Şi nimeni pe lume nu ştie că e încarcerat acolo. Desigur, cine vrea să iasă de acolo poate ieşi, pentru că închisoarea se află în inima sa. Dar nu te poţi decide să pleci de-acolo. Inima îţi devine tare ca un zid de piatră. Asta este adevărata natură a geloziei.

Haruki Murakami în Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj, 3 (2013)
Adăugat de Iunia Bujiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie despre ţară

Iertaţi-mă, dar n-aţi văzut o ţară,
Cu pâinea şi merindea subsuoară?
O ţară, ca un fagure de miere –
Mi-e dor de ea până la sfâşiere...

Răspundeţi, nimeni, nimeni, n-a văzut-o?
Nu ştiu cum s-a-ntâmplat, dar am pierdut-o...

De-o veţi afla, cumva, printr-un ungher,
Să-i cereţi, rogu-vă, un colţ de cer,
Un munte 'nalt, un codru de mătasă,
Iar, dacă vrea să se întoarcă- ACASĂ,
Să n-o lăsaţi pe drumuri, speriată,
S-o aşezaţi la inimă, îndată
Şi să veniţi, când înflori-vor macii,
Pe locul de demult al vechii Dacii,
Să îi vorbiţi cu grijă şi iubire,
Şi-apoi, vă rog frumos, să-mi daţi de ştire,
Să ştiu şi eu, de bună seamă,
Dacă mai ştie Ţara cum o cheamă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre galaxii de lapte

mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu ştie cum să-l treacă
nici cărări nu sunt

gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înţelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte

încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie

gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!