Nimic nu se întâmplă fără cauză. Nicio intuiţie nu se produce fără afecţiune; aşadar nici cea din vis. În vis, această afecţiune nu poate veni din afară, decât poate doar dacă izolarea a fost întreruptă, ceea ce este deja o trezire pe jumătate; urmează deci că afecţiunile care produc visarea iau fiinţă din lăuntrul organismului nostru. - Cele ce urmează le putem presupune cu mare probabilitate. Prin faptul că natura utilizează starea de repaos a maşinii (sau o şi produce) pentru a o repara pe aceasta, se întâmplă că, în cursul acestei intense activităţi, anumite impulsuri slabe răzbat până la acele părţi ale creierului a căror afecţiune în stare de veghe obişnuieşte să provoace intuiţia lumii exterioare. Or, prin faptul că, în somn, aceste părţi sunt afectate din interior din când în când fără regulă şi coerenţă (ca şi corzile unui pian atunci când curăţăm clapele), mintea îşi îndeplineşte imediat funcţiile obişnuite (să facă să răsune corzile) şi creează din aceste afecţiuni sporadice, natural, întotdeauna cu concursul amintirii celor trăite mai înainte, atât de neregulata şi totuşi atât de determinata, atât de uimitor de confuza şi totuşi atât de consecvent coerenta intuiţie a visului.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intuiţia divină, care priveşte toate nu tulbură calitatea lucrurilor prezente în faţa sa, dar viitoare sub perspectiva timpului;de unde rezultă că nu e un amestec de presupuneri şi o ştiinţă bazată pe faptul de a cunoaşte ce se va întâmpla şi de a şti ce poate fi lipsit de necesitatea de a exista. Se vor produce deci fără îndoială toate acelea pe care Dumnezeu le cunoaşte mai înainte că vor exista, dar unele din ele pornesc din liberul arbitru, şi, deşi se produc, prin aceasta nu-şi pierd natura proprie, graţie careia înainte de a se produce ar fi putut şi să nu se producă. Aceste fapte în momentul în care se petrec, nu pot să nu se petreacă, dar dintre ele totuşi, unul chiar înainte de a se produce era necesar să se producă, celălalt însă nu se prezenta cu acest caracter de necesitate.

citat clasic din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pare curios că ştim atât de multe despre oi, şi atât de puţin despre acele animale care le depăşesc ca şi greutate pe hectar cu un factor de zece sau de o sută, şi faptul că noi nu investigăm aceste chestiuni mult mai serios. Cele mai durabile producţii ar putea fi viermii sau omizile mai degrabă de cât oile; putem converti aceste invertebrate în ceva util prin a le da de mâncare la păsări sau la peşti. Nu putem da greş prin a încuraja dezvoltarea unei vieţi complexe în soluri, de la rădăcini şi micoriză la cârtiţe şi râme, şi în a ne gândi la moduri în care viaţa din sol ne poate asista la a ne produce recolta, acestea devenind şi ele recoltă.

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce fel roşim adesea când suntem trişti. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem trişti, ci dimpotrivă, să ne înroşim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristeţea, cum sunt iubirea sau dorinţa, iar uneori şi ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine şi din alte părţi interne, împing sângele spre inimă şi de acolo, prin artera cea mare, spre venele feţei, fără ca tristeţea, care strânge din toate părţile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristeţea împiedică lesne sângele ajuns în venele feţei să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorinţa sau ura împing spre faţă alt sânge din părţile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feţei o face roşie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puţin repede, precum şi fiindcă astfel se poate aduna în venele feţei mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este ruşine, aceasta fiind compusă din iubire de sine şi dintr-o dorinţă puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părţile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre faţă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o replică, o expresie exterioară a gândurilor şi sentimentelor noastre. Atunci când se întâmplă lucruri pe care nu le înţelegeţi, sau atunci când se întâmplă lucruri care credeaţi că ar fi trebuit să se întâmple, sunteţi derutaţi. Dar totul poate fi explicat prin gândurile şi sentimentele voastre cele mai profunde şi subtile, prin acele impulsuri şi motivaţii ce stau ascunse în subconştient, sub nivelul percepţiei normale de stare de veghe. Acolo, undeva, se află mereu un răspuns.

citat clasic din Stuart Wilde
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iubim mama aproape fără s-o ştim, pe nesimţite, căci asta-i tot atât de firesc ca şi viaţa; şi nu ne dăm seama cât de adânci sunt rădăcinile acestei iubiri decât în momentul despărţirii finale. Nici o altă afecţiune nu se poate compara cu ea, căci toate celelalte rezultă din întâlniri, în timp ce ea este din naştere; toate celelalte ne sunt oferite mai târziu, de către hazardul existenţei, pe când ea vieţuieşte din prima clipă, în însuşi sângele nostru.

citat celebru din Guy de Maupassant
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aştepta la nimic! Pur şi simplu, lasă viaţa să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experienţă este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experienţă este recunoaşterea a cine şi ce suntem noi. Recunoaşterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuţi de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic şi nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipseşte ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experienţă a mea din trecut. Chiar şi experienţa este văzută în noi, indiferent cât de măreaţă ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuşi este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăşi, este această beatitudine de A FI. Experienţele vin şi pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu se poate dezvinovăţi spunând că el nu-L poate vedea şi că nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu, când lucrările Sale grăiesc aşa de puternic despre Domnul, când sunt atâtea mărturii atât din afara noastră, cât şi din lăuntrul nostru. Şi când gândurile noastre care între ele se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc, ele însele sunt o mărturie puternică din lăuntrul nostru. Care dintre noi se poate dezvinovăţi că nu L-a putut vedea şi simţi atât în afară, cât şi în lăuntrul său pe Dumnezeu?

Traian Dorz în Cununile slăvite (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesitatea minţii este de a întreţine separarea, nu de a-ţi aduce unitatea. Normal că se poate fără ca ea să apară. Uită-te în jur, plantele, animalele, faptul de A-Fi le este de ajuns. Absolut totul este întâmplător dacă vezi că eşti într-un vis, dar dacă te crezi un gând atunci nimic nu mai este întâmplător şi vei vrea să înţelegi totul ca să controlezi totul. Mintea care nu poate supravieţui decât prin rost, printr-un scop, întreabă dacă are şi ea un scop? Doar acela de a te ţine înlănţuit. Când vine vorba de anumite elemente pragmatice mintea e în regulă, dar în căutarea lui Dumnezeu mintea nu are decât rolul unui escroc notoriu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atraşi în politică

Mass-media – răspândind zvonuri – inventează crize
şi ne umple mintea cu umbrele anxioase ale lucrurilor reale –
un summit la Helsinki, un tratat în Egipt, un vot la ONU,
o criză constituţională-n India, un colaps financiar în NewYork.
Noi nu putem evita să nu fim atraşi în politică
(un cuvânt tot atât de mâlos ca situaţiile pe care le implică)
pentru că e necesar, nu-i aşa, să ştim ce se întâmplă.
Partea proastă e că ceea ce se întâmplă
se va ţine de capul nostru. Nici faptele, nici denaturarea lor,
nici perfidele insinuări ale mass-mediei
(chinuitoare, pentru realităţile pe care le ascund,
atât de mari şi atât de îngrozitoare),
nu pot fi verificate imediat.
Până şi studiul literaturii însăşi este "politizat" din greu.
........................................................................

Pentru prima dată în istorie specia omenească, în întregul ei,
a intrat în politică. Toată lumea joacă în aceeaşi piesă –
şi nimeni nu poate spune ce-o să se întâmple.

poezie clasică de Saul Bellow din Până la Ierusalim şi înapoi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţiile considerate determinante pentru ca actele ratate să se producă nu sunt toate de aceeaşi natură. Indispoziţia şi tulburarea de circulaţie sanguină intervin în perturbării unei funcţii normale, cu titlu de cauze fiziologice; iritarea, oboseala, distracţia, sunt factori de ordin diferit: îi putem numi psihofiziologici. Aceşti din urmă factori se lasă uşor interpretaţi, atât prin oboseală, distracţie, poate şi prin excitaţie generală se produce o dispersare a atenţiei, ceea ce are ca efect faptul că activităţii respective nu i se mai acordă atenţie suficientă. Această activitate poate fi uşor tulburată sau se îndeplineşte cu o precizie nesatisfăcătoare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când în viaţa trupului nostru pătrunde o dezordine gravă, natura, printr-o violentă intensificare a procesului vital, face uz de toate forţele pentru vindecare: aşa se produce febra, care este simptom de îmbolnăvire şi totodată încercare de vindecare. - Ceea ce este pentru boală febra este pentru voinţa ce se afirmă această întreagă lume: ea este vizibilitatea afirmării; iar prin faptul că aduce la expresia sa deplină, cea mai înspăimântătoare, tot răul moral şi tot răul fizic, care sunt consecinţa sa necesară, ea ţine în faţa voinţei derutate o oglindă a propriei sale strădanii, vinovate de toată durerea existenţei, dacă ar vrea să ajungă la deplina cunoaştere de sine şi prin ea la schimbarea de direcţie, la întoarcere, la eliberare.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin întuneric

Oameni mici cu gura mare
Şi cu creier şi mai mic,
Rătăcesc prin întuneric
Fără cale de scăpare.

Bâjbâie în bezna minţii
Condamnaţi la ignoranţă...
Cu prostiile pe faţă
Şi lipsiţi de inhibiţii.

Nu-şi pot asuma nimic,
Nici măcar rolul de piedici...
Sunt atâta de nemernici,
Că nu ştiu ce să mai zic.

I-aş castra cu mâna mea,
Căci răsar ca şobolanii...
Se-nmulţesc ca africanii,
Doar atât îi duce mintea...

N-aş avea nimic cu ei
De n-ar fi atât de toxici,
De n-ar fi atât de seci,
Fără frici, ori dumnezei.

Pot doar să provoace haos,
Nu-şi permit mărinimia.
Le prieşte doar prostia,
Trag pe orişicine-n jos.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (28 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinde Asta şi eşti liber! I: De ce ratez iar şi iar deşi încerc mereu şi mereu întâlnirea cu Sinele meu? A. M: Pentru că tu crezi că asta e despre ceea CE FACI, NU DESPRE CEEA CE VEŞNIC ESTI! Îţi închipui că personalitatea ta nu e suficient de sculptată, de evoluată pentru topirea sau să îi zic întâlnirea cu Sinele tău. Crezi că mai trebuie să adaugi ceva, să elimini altceva, să mai practici ceva, să ajungi.. undeva, etc. Şi absolut toate gândurile astea te ţin şi mai mult prizonierul persoanei. Observă faptul că tu te poţi desprinde de absolut toate aceste gânduri, te poţi desprinde chiar acum, la fel de natural cum o faci la intrarea în somn de întreaga minte, însă faptul tău de "A-Fi" pe care mintea ta refuză complet să-l vadă, şi nici nu poate, în această căutare rămâne suveran. Reînvaţă natural să fii fără să ştii, fără ca mintea, gândirea să-ţi gireze asta, şi această Absenţă Este Totul. Când această Absenţă se manifestă ca şi primul gând, gândul existenţei sau "Eu-Sunt" fără gânduri, această Prezenţă este însăşi parfumul eternei noastre Absenţe!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consider că este o cauză suficientă aceea căreia nu-i lipseşte nimic din ceea ce este necesar pentru producerea efectului. O asemenea cauză este şi o cauză necesară căci, dacă ar fi posibil ca o cauză suficientă să nu producă efectul, atunci i-ar lipsi ceva din ceea ce-i trebuie pentru a-l produce, iar în cazul acesta nu ar fi suficientă. Dar dacă este imposibil ca o cauză suficientă să nu-şi producă efectul, înseamnă că o cauză suficientă este şi o cauză necesară. De aici este evident că tot ceea ce se produce, se produce cu necesitate, căci orice lucru care se produce are o cauză suficientă, fără de care nu s-ar fi produs;tot de aceea, acţiunile voluntare sunt necesitate.

citat din Thomas Hobbes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul colapsului gravitaţional, când se formează o gaură neagră, mişcările sunt mult mai rapide, astfel că energia este transportată cu o rată foarte mare. Prin urmare, nu va dura mult până când ea va ajunge într-o stare staţionară. Cum ar arăta aceată stare finală? Se poate presupune că ea ar depinde de toate caracteristicile complexe ale stelei din care s-a format – nu numai de masa sa şi de viteza de rotaţie, dar ş de diferite densităţi ale diferitelor părţi ale stelei şi de mişcările complicate ale gazelor din stea. Şi dacă găurile negre ar fi tot atât de variate ca şi obiectele din care s-au format în urma colapsului, poate fi foarte greu să se facă preziceri despre găurile negre, în general.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cursă nedreaptă

Diferenţele dintre noi par a fi atât de evidente, doar pentru că ne limităm la a percepe doar câteva elemente: potenţă financiară, popularitate, aspect fizic. Atât timp cât vom folosi aceste elemente drept repere în cursa pentru ‘viaţa ideală', vor exista învingători şi învinşi. O cursă nedreaptă, în care marea majoritate a concurenţilor pleacă deja cu minim un handicap.

Furaţi de ritmul mereu alert al acestei curse nebune după ‘succes', pierdem din vedere un lucru esenţial: faptul că viaţa se întâmplă acum.

Poate ai auzit deja despre ‘Conştiinţă', ‘Sine' şi multe alte nume ce au fost date acestei părţi fundamentale din noi. Dar ce legătură are asta cu momentul prezent, şi de ce este promovat ca fiind cel mai important lucru de către cei ce au servit de-a lungul vremii drept învăţători?

Motivul este surprinzător de simplu, putând să-l intuieşti de unul singur dacă pui pauză alergăturii pentru câteva secunde. O poţi face chiar acum, parcurgând aceste rânduri - ascultă foşnetul din jur, mulţimea de sunete ce se îmbină surprinzător de armonios, având în vedere cât sunt de diferite; priveşte cât de multe culori împodobesc ceea ce tu numeşti ‘realitate', unele reci, altele calde, unele pronunţate, altele fade, pierzându-se unele-n altele, pentru a da naştere unui tablou nepreţuit, al cărui autor nu poate fi numit; simte cum aerul îţi mângâie nările cu o atingere ca de caşmir, insuflând viaţă plămânilor şi astfel animându-ţi corpul.

Acum revino aici, la tine.

Poţi spune oare tu, cu siguranţă, că cel ce parcurge aceste rânduri, s-a născut, şi va muri?
Poţi spune oare tu, cu siguranţă, că cel ce îşi reflectă chipul în râul cu apă clară al acestor cuvinte, e condamnat la judecată?

Şi în final, priveşte-l pe acesta direct în faţă.

Oare pe chipul său, nu se-mpletesc aceleaşi culori ca cele pe care le-ai privit şi mai devreme?
Oare în corpul său, nu se joacă aceleaşi sunete pe care le-ai ascultat şi mai devreme?
Oare acei curenţi uşori de aer pe care i-ai simţit, pun vreo condiţie? Nu se dăruiesc ei oare, oricui are nevoie, indiferent de nume, limbă sau trecut? Şi dacă ei fac asta, tu de ce nu le-ai urma exemplul?

Vezi tu, prieten drag, alergătura aceea nebună, ce acum pare a fi departe, de parc-ar fi pe Lună, e doar imaginaţie - propria noastră creaţie. Ea nu există aici, unde nu ne putem întrece, pentru că paşii noştri merg la unison; unde nu putem ţipa mai tare unii decât alţii, pentru că împărtăşim cu toţii acelaşi glas; şi unde, nu mai există învingători şi învinşi, ci doar obiective îndeplinite, sau încă nu.

Privită prin ochii unui înţelept, lumea întreagă e harta unui joc, o aventură misterioasă ce nu se sfârşeşte niciodată; un instrument atât de dulce încât muzica lui s-a-ndrăgostit de sine însăşi.

Acel înţelept eşti tu, atunci când nu te mai gândeşti la tine.
Acel înţelept sunt eu, atunci când nu mă gândesc la mine.
Acei înţelepţi suntem noi, atunci când dăm laoparte ce ne separă, şi ne iubim până târziu în seară, până când unul de celălalt, nu ne mai putem deosebi.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine veşti pot fi mai neliniştitoare decât dispariţia unui om, chiar dacă aceasta nu e în întregime neaşteptată. O moarte, chiar atroce, este un reper sigur; dar cum poţi să-ţi frânezi imaginaţia de a produce fantasmele cele mai năprasnice în legătură cu dispariţia unui prieten? Torturat, mutilat, distrus fizic şi psihic în abatoarele puterii? Nici o supoziţie nu e infirmată de realitate: ba chiar, poate că nici o supoziţie nu este atât de teribilă ca realitatea (minţile unora, incapabile de a vedea departe, pot născoci infernuri rafinate). Poate, desigur, astfel de consideraţii trebuie ţinute departe de familia dispărutului; dar cine ar fi în stare să mai întreţină acum speranţe false? Aceleaşi fantasme se perindă, desigur, până la limita suportabilităţii, şi prin inima celor dragi; este mai moral a le trece sub tăcere, sau este mai moral a le pune sub ochii responsabililor încă neidentificaţi, dar bănuiţi de fiecare? În această agonie pe care ne-o înfiripă imaginaţia şi de care noi, prietenii dispărutului, nu putem scăpa prin nici un mijloc, viclenia raţiunii strecoarţ totuşi un gând consolator, provenind dintr-o veche familiaritate cu istoria şi cu veşnica realitate a Puterii.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, oamenii nu se opresc niciodată asupra acestei părţi invizibile. Ei nu se bazează decât pe ceea ce le putem arăta, sau pe ceea ce pot atinge. Partea invizibilă o neglijează. Şi totuşi, e atât de importantă!

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Aş, Nis...
Stela: Crezi că m-ar deranja înălţimea lui? Să ştii că, în ciuda faptului că e teribil de înalt şi consumă exagerat de multe dulciuri, e totuşi un tip simpatic. În plus, chiar foarte drăguţ!
Lucian: Nis... Desigur, este; nici n-aş susţine contrariul. E amuzant; într-un fel, sarea şi piperul misiunii noastre. Nu mi-aş putea închipui cum ar fi fost fără el; probabil, foarte plictisitor!
Stela: Ai dreptate, are rolul lui aici; n-ar fi fost plăcut fără el. Atunci, în ceea ce-l priveşte pe Alex, te refereai cumva la faptul că el e singurul mai mare ca vârstă decât mine, dintre voi toţi? Vai, Luci, nu ştiai faptul că dragostea nu ţine seama de vârste, înălţime sau alte chestii asemănătoare? Deci, vârsta nu ar fi constituit o piedică în acest sens. Doi îndrăgostiţi nu mai ţin cont de faptul că unul dintre ei e mai mare ca vârstă, sau mai mic, că e mai înalt sau mai scund, mai gras sau mai slab, mai frumos sau mai urât, mai bogat sau mai sărac, sau alte nimicuri de genul ăsta. Dacă se iubesc cu adevărat, vor învinge toate aceste, hai să le zicem "piedici" ivite în calea lor, se consideră potriviţi unul celuilalt şi asta-i tot; nimic altceva nu-i mai interesează. Nimic altceva nu mai contează pentru ei. Se consideră perfecţi! Şi nici nu greşesc.
Lucian: Mda... Ai dreptate. Deci, în privinţa asta, nu trebuie să mă îngrijorez pentru Alex. Iar asta-i bine. Mă bucur, atât pentru el, cât şi pentru tine, doctore.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scurt, aceste gânduri activează anumite sentimente, sentimentele emană vibraţii, iar vibraţiile atrag alte vibraţii asemănătoare, prin procesul de rezonanţă. Bineînţeles că aceasta este doar o imagine de ansamblu a procesului de atracţie a experienţelor. Însă, dincolo de acest proces, până la acest proces, are loc procesul de atragere a gândurilor în sine. Odată ce omul înţelege că atrage, poate deveni conştient de faptul că el nu este gândurile sale. De fapt, chiar expresia "gândurile mele" reflectă o separare evidentă între om şi gând. "Gândul meu" - deodată sunt două părţi: "gândul" şi "eu". Aşadar, cine eşti tu? "Gândul" sau "tu"? Gândul sau cel care gândeşte? Gândul sau gânditorul? De fapt, nu eşti nici gândul, nici gânditorul, căci tu eşti Prezenţa din spatele procesului mental, care poate observa procesul, fără a se implica în el. Omul nu este mintea sa. Omul are o minte care gândeşte gândurile aflate pe aceeaşi frecvenţă de vibraţie şi care călătoresc în acelaşi sens.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!