Când mă culcam seara, niciodată nu aveam chef de somn. Stăteam întins în pat cu ochii deschiși și ascultam sunetele îndepărtate ale unei sonate beethoveniene ce ajungeau la mine de la câteva încăperi distanță. Mamei îi plăceau sonatele din volumul I. Apoi veneau mazurcile, preludiile și valsurile lui Chopin, iar câteodată Liszt. Compozitorii ruși preferați de mama erau Ceaikovski și Rubinstein. Anton Rubinstein era la apogeul faimei sale și mama îl considera un fenomen mai mare chiar decât Ceaikovski. Un portret al său atârna deasupra pianului.
Serghei Prokofiev în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre dans
- citate despre mamă
- citate despre vals
- citate despre sunet
- citate despre somn
- citate despre seară
- citate despre portrete
- citate despre pian
- citate despre ochi
Citate similare
Sonatele
Sonatele, de nu mă-nșel,
Sunt multe tipuri, fel de fel,
Baroce, clasice, moderne,
Romantice ‒ ce sunt eterne,
De Beethoven, Chopin, Rossini,
De Mozart, Liszt, de Paganini.
Îmi plac sonatele, stimate,
Dar nu femeile sonate!...
pamflet de George Budoi din Muzica și muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre romantism, poezii despre femei, poezii despre Wolfgang Amadeus Mozart, poezii despre Ludwig van Beethoven, poezii despre Frederic Chopin sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Muzica lui Ceaikovski, care face tuturor impresia că este specific rusească, este adesea mult mai profund rusească decât lucrările cărora li s-a aplicat eticheta facilă de pitoresc moscovită. Această muzică este la fel de rusească precum versurile lui Pușkin ori cântecele lui Glinka. Deși nu a explorat sufletul țăranului rus, Ceaikovski și-a tras în mod inconștient seva din rădăcinile adânci ale rasei noastre.
citat clasic din Igor Stravinski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre muzică
- citate despre Rusia
- citate despre țărani
- citate despre versuri
- citate despre suflet
- citate despre sat
- citate despre poezie
- citate despre Pușkin
Dragostea
deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiță
și părul ei era din șuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
își netezi rochița
și privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru și de atâta negru scânteietor
pe câmp mușețelul se întunecase.
mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roșul curcubeului era negru.
și oranjul lui era negru.
și galbenul lui era negru.
și verdele lui era negru.
și albastrul lui era negru.
și indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un șuvoi care se pierdea în mare.
mama știu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
și brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene și oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
și o porni în sus pe curcubeu.
umbra ei, cu vertebre și intestine
îi continua joaca.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre jocuri, poezii despre curcubeu, poezii despre verde, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre păr, poezii despre păianjeni sau poezii despre negru
Avea mama...
Avea mama o mușcată, roșie, un foc de pară
Și-nflorea nepăsătoare, mai în fiecare vară,
O fereastră cât-un pumn, strecura stropi de lumină
Și zâmbea mușcata asta, mamei, când punea de cină,
Doi lăstari, s-au rupt de vânt, mamei lacrimă i-a curs
Și-i vorbea ca unei ființe, până târziu în apus
Nu știu cât pricepea floarea, însă mama-i povestea,
Câte-a pătimit în viață, câte griji mai duce ea
Fiecare buruiană, mama o chema pe nume,
Pentru ea, grădina casei, era tot ce știa-n lume
Avea mama o mușcată și mai are azi un pui,
Dar nu are sănătate, nici răbdare să-i dea lui
Că de-o vreme ochii ei, văd puțin, întrezăresc,
Doamne, dă-i putere mamei și din ani îi dăruiesc
Să mai crească la fereastră, o mușcată sângerie,
Eu s-ascult povești cu zmei, tocmai ca-n copilărie
Când veneau pe cai călare, pân'la geam, de curioși,
Au fost ani ce nu se uită, pentru mine, cei frumoși
Când necazurile toate, numai mama le știa
Le ducea, era-n putere și ca florile înflorea
Făcea nopțile de veghe, să păzească somnul nostru,
Niciodată n-a pătruns în odăi, picior de monstru
Mama povestea s-adoarmă, ultimul din frățiori,
Și-mpletea mănuși, ciorapi, pe-ntuneric până-n zori
Avea mama o mușcată și mai are azi lăstari,
Noi, suntem bunici și fii, au crescut, îndată mari
La ferestre mai zâmbesc, amintirile de-atunci,
Eu privesc la mine-n suflet și cu gândul toți sunt prunci
Cocoțați pe gard și trepte, anii, veseli se hizlesc
Și prin vise, dragii mei, câteodată, întineresc!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre flori, poezii despre creștere, poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt sau poezii despre visare
Patul lui Procust
În mica mea mansardă când veneai
te-ntâmpina acelși pat îngust
și ore-n șir parcă pluteai prin rai
gustând păcate-n patul lui Procust.
Deasupra se găsea un raft de cărți,
se răsturnau când ne iubeam barbar
călătorind prin locuri fără hărți
conduși prin pat de un destin bizar.
Sub geamu-ngust era un telefon
și uneori parcă râdea de noi,
sunând hodorogit și monoton
când ne vedea îmbrățișați și goi.
Ca să mai treacă timpul fără rost,
se prăbușea chiar raftul uneori,
iar cărțile se desfăceau anost
pe trupurile-ncinse de fiori.
Și ajungeau cu zgomot pe podea,
găsind întotdeauna timpul just,
când apogeul din eter venea
să se producă-n patul lui Procust.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre telefon, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre hărți
Merele de vară
Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi copii la mama mai eram,
Când stam pe bancă câteodată seara,
Cu câtă poftă le mâncam!
Și câteodată când ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin ploaia cea de vară
Și câte-un măr cu lacrimi ne-aducea.
Și îmi aduc aminte că într-o vară
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Și cum s-a luminat în prag de seară,
Când mama i-a cules un măr din ram.
Dar de când nu mai este mama,
Nici pomul nu mai face rod,
Și parcă degeaba mai vine vara
Și vara parcă nu mai are rost...
De-atunci am mai mâncat mere de vară,
Dar parcă și-au pierdut parfumul sfânt
Și mi-amintesc gustul de-odinioară,
Pe-o bancă, lângă mama la mormânt.
Merele de vară sunt,
Sfinte pe pământ,
Merele de vară plâng,
Mamei la mormânt...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre poftă, poezii despre plâns sau poezii despre mâncare
Nu există balerine bătrâne, urâte sau grase. Ceaikovski se identifică cu arta baletului și cu feminitatea balerinelor. Lumea baletului, lumea romantică, de basm a baletului și atmosfera lui de catifea și aur, femeile lui frumoase, strălucirea lui, pompa și opulența lui, intrigile, legăturile cu capetele încoronate, bârfele din culise, ritmurile lui suple lumea aceasta revine mereu în muzica lui Ceaikovski.
Harold C. Schonberg în Viețile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre balet, citate despre femei, citate despre încoronare, citate despre romantism, citate despre ritm, citate despre frumusețe sau citate despre existență
Icoana
(În amintirea mamei mele, Alexandra)
Când eram de-o șchioapă,
mama mă ducea la biserică
și se ruga în fața unei icoane
a Maicii Domnului.
Dar eu,
de-acolo, de jos,
zăream doar chipul mamei,
reflectat de sticla protectoare
și nu înțelegeam
de ce trebuia să vină până aici,
pentru a se ruga la ea însăși,
când aveam și acasă oglindă.
Abia când am crescut
și am putut să văd
mai bine chipul Sfintei,
am sărutat-o,
mulțumindu-i lui Dumnezeu
că o pot vedea
și acum,
în icoană,
pe Mama!
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre vinovăție, poezii despre protejare, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
O întâlnire perfectă
3:00 dimineața
eu beat in mijlocul camerei
cu lumina aprinsă într-un dezastru perfect
mama intră peste mine
și mă găsește întins pe covor
"oh, doamne ce. i cu tine?"
"nu știu, nu știu, am răspuns"
ridică-te, iar ai băut!?
și m-am ridicat
m-am întins în pat și n-am mai scos niciun cuvânt
am rămas așa până dimineață
eram mahmur
am intrat la mama încameră să-mi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară
dar ea nu era acolo
știam că nu se va mai întoarce.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre lumină, poezii despre dimineață, poezii despre cuvinte sau poezii despre alcoolism
Fuchsiada
Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă...
Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs și un fel de organe genitale cari erau numai o tânără și exuberantă frunză de viță, căci era din firea lui afară din cale de rușinos și nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare...
Această frunză îi mai servește și ca hrană cotidiană - se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniștit în fundul umbrelei sale și, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative și legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - rușinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.
poezie clasică de Urmuz din Fuchsiada I (poem eroico-erotic și muzical, în proză)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre muzică, poezii despre artă, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre tinerețe sau poezii despre sunet
Mi-a trebuit un mare curaj să îi cer unei frumoase tinere femei să se mărite cu mine. Credeți-mă, este mult mai ușor să cânți întreaga "Petruska" la pian.
citat din Arthur Rubinstein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe sau citate despre curaj
Alerg în timp
tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu știu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriștii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
și o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrănește această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiții
avea o pușcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas
deasupra mesei cu trei picioare
mama mea mare făcea baiere
cu care își lega fruntea
să nu o mai doară nimic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre zăpadă, poezii despre picioare sau poezii despre foc
Alter-ego
De dimineața până seara vedea tatuajul
pe mătasea propriului piept: o femeie roșcată,
goală, întinsă-n câmpul de păr. Sub locul acela
unde uneori era haos a apărut, de nicăieri, ea.
Zilele treceau printre blesteme și-ndelungi tăceri.
Dacă femeia ar fi fost vie, nu doar un tatuaj,
s-ar fi urcat pe pieptul lui păros, iar el ar fi
țipat mult mai puternic în celula aceea minusculă.
Cu ochii larg deschiși, în tăcere, stă lungit pe pat.
Un oftat adânc, precum suspinul mării, îi cutremură
oasele solide-ale corpului: este întins parcă
pe puntea unei corăbii. Încordat, ca și cum,
simțind pericolul, odată trezit, trebuie să sară-n picioare.
Trupul, acoperit de-o transpirație sărată, revărsa
o lumină solară. Celula era prea mică
chiar și pentru o singură privire de-a lui.
Mâinile erau dovada că se gândea la o femeie.
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre încordare, poezii despre zile sau poezii despre păr roșcat
Vorbele mamei
"Măi băiete castravete",
Spunea mama și râdea,
"S-au strâns fete cucuiete,
Ieși la joacă, nu mai sta".
"Eu mai am puțină treabă
Apoi, cât nu ești pe-aici,
O să mă întind degrabă
Și-o să pun bila pe cinci".
Seara, când veneam la masă,
Mă certa cu drag: "Got, Got,
De când ai plecat de-acasă
Ți-a crescut barba de-un cot".
Mă scuzam stând în picioare
Și-ndrugam numai minuni
Zicea mama: "Tolba-i mare
Și e plină cu minciuni".
"Hai că nu-ți caut pricină
Du-te-n pat, nu face scene
Că Moș Ene o să vină
Să-ți dea cu lipici la gene".
Azi, când timpu-i cere plata,
Zace-n pat în dormitor
Și îmi spune: "De-acum, gata,
Ca un bivol am să zbor".
poezie de Octavian Cocoș (4 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre prezent, poezii despre plată sau poezii despre minciună
Când râde în somn copilul
Legănându-l pe picioare
Mama își culcă copilul.
E fericită că-l are,
Că și-a împlinit destinul.
Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Și se bucură din plin.
Cu drag pruncul își privește,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbește
De necazuri mama uită.
Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.
Când în somn râde copilul
Mai ușor mama zâmbește.
Râsul lui este mobilul
Care o întinerește.
Mereu vor râde-n somn copiii,
Mereu vor înflori, ca trandafirii.
poezie de Dumitru Delcă (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre somn, poezii despre trandafiri sau poezii despre nori
Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înțelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns și chiar și cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca și cum i-ar fi fost șoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârșitul prânzului, după ce masa era strânsă și nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, așa că nici servitorul său și nimeni altcineva nu știa ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.
începutul de la Șarpele alb de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre monarhie, citate despre înțelepciune, citate despre încredere, citate despre vânt, citate despre urechi, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre sfârșit sau citate despre secrete
Mama
Când eu am venit pe lume,
nu aveam încă un nume.
Cineva ma luat în brațe.
Mai târziu eu am aflat
că aceea era mama.
Când e lângă mine,
totul e ușor.
Știu, pot să visez.
Pot chiar și să zbor.
Îmi imaginez
că plutesc pe-un nor.
Într-o seară, mama m-a luat de mână.
M-a dus la fereastră, s-a uitat la mine
și mi-a spus zâmbind:
-Vezi Steaua Albastră?... Este Steaua noastră.
Chiar dacă în viață sunt momente grele,
tu, copilul meu, vei găsi ușor
drumul către stele.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre viață, poezii despre imaginație sau poezii despre albastru
Când îți lipsește mama
Când îți lipsește mama
și soarele se ascunde.
Se adâncește rana
și în suflet îți pătrunde.
Când îți lipsește mama
florile-n grădină mor.
Rău le oflește mana,
ajungi să plângi de mila lor.
Când îți lipsește mama
cu tine plânge și cerul.
Îți dorești chiar să treci vama,
să-i dezlegi și lui misterul.
Din înalt te cheamă mama
în brațe vrea să te strângă.
Să îți potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.
poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vamă, poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
Ochii mamei
Era o iarnă timpurile și bătea vântul peste viață,
Ne rebegise frigu-n casă, iar focu-n sobă se sfârșise,
Urla un vânt câinos în noapte și era beznă peste vise,
In ochii mamei, plini de spaimă, era târziu și era gheață.
În vară, adunasem vreascuri de prin pădurile uscate,
Dar iarna ni le-a ars pe toate cu gerul ei din miază-noapte,
Zăpada ne era cât casa și lemnele erau departe,
Pădurea ne-o luase statul și n-aveam lemne cumpărate.
Un crivăț surd vuia din norduri și dârdâiam de frig în casă,
Ne-acopeream cu ce da Domnul, dar casa ne era de gheață,
Trecusem doar de miezul nopții, dar era ger spre dimineață,
Iar vântul ne gonea căldura și ne simțeam goniți de-acasă.
Simțeam, prin aer, ochii mamei cum tremurau în orbul nopții,
Cei mici plângeau de frig, iar casa își scrijelea pe vânt fiorii,
Trosneau, sub greul iernii, ca nămeții, sus, pe grindă, căpriorii
Și nu știam ce ne rezervă, în acea noapte, cartea sorții.
Dar mama a ieșit din casă, a luat securea și o sfoară,
Zăpada a izbit-o-n frunte și s-a deschis prin viscol ușa,
Din vatra fără foc în casă, s-a spulberat pe horn cenușa,
Eram copil și-mi era frică și mă temeam că o să moară.
Mi-am îndesat pe ochi căciula, am luat cu mine târnăcopul,
Și am plecat prin vânt cu mama la locul nostru de pădure,
Aveam cu noi doar disperarea, un târnăcop și o secure,
Să scoatem din vâlceaua nopții un lemn să facem iarăși focul.
Opincile erau prea rupte, dormeam așa, în pat cu ele,
Zăpada viscolea din ceruri și ne-afundam în ea ca-n ceață,
Pădurea ne era departe, iar viscolul bătea din față,
Dar ochii mamei erau ageri și străluceau ca două stele.
Era puternică și bună, nu se temea de lupi, de moarte,
Pădurea ne-ascundea prin noapte și ne ferea de vântul rece,
Mă-ncuraja să cred că-n viață tot răul tot în rău se trece,
Dar să fii om ca să poți merge întotdeauna mai departe.
Am luat, în spate, cu eforturi, lemnul nostru din pădure
Tăiat adânc, în miezul nopții, de sub pulpana de zăpadă
În așa fel ca pădurarul, în zorii zilei, să nu-l vadă,
Căci n-avea voie nimeni lemnul său din codru să și-l fure.
La ziuă, aveam foc în sobă și-n casă era cald și era soare
Coceam porumb uscat pe plită, priveam, tăcuți, pe geam, afară,
Știam că, după-o iarnă aspră, va fi, din nou, o primăvară
Și în ochii mamei noastre era iarăși plină zi de sărbătoare.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre viscol sau poezii despre noapte
În punctul acela
chipul mamei se scufunda
n-aș fi știut să spun
cum îi erau ochii
dacă îi ținea deschiși... înalți
sau pătrunși de un somn
bradul era viu
lângă o vitrină
poate în unghiul acela
unde uimindu-se un copil
își așezase hotărât desaga cu fericire
un altul se trezea
intempestiv umplea aerul
cu sperietură de aripi
fuga lui în picioarele goale
impregna cosmosul
cu atâtea lecții neînvățate
supusă mâna desena
formule chimice alambicate
numai dorul de altceva
se simțea parfum de levănțică!
din abisul unui balcon
doboram cu viteza iubirii
mai toate necunoscutele
până la floarea-de-măr
de nu va fi fost
Mama.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre sperieturi, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre prăpăstii sau lecții de engleză