Noapte întunecată

Nu uit singurătatea
În pragul nopţii,
Chiar dacă păşesc peste spini
Ca pedeapsă fără decenţă.
Nu şterg noaptea întunecată,
Pedeapsa fără mânie,
Privind către nesfârşire
Din pragul bunei-cuviinţe,
În terna singurătate
Privesc cum noaptea trece,
Chiar dacă păşesc peste spini.
Pedeapsă e libertatea
De amă lăsa să trec
Între a şti şi buna-cuviinţă,
În singurătatea neagră,
Noaptea întunecată şi senină
Din pragul ochilor tăi
Brunetă frumoasă.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-te

Când trist voi privi către tine
dintr-o nefirească, albită cuminţenie
alege între a fi
oglinda mişcătoare
sau pragul peste care
sfios voi păşi.

Peste puntea amiezii
învaţă-mă să păşesc
asemeni victorioşilor,
numai tu,
îmi vii în toate ascuns,
nebănuind singurătatea ce m-a cuprins,
ades căutându-te.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderi sinucigaşe

Cad păsări sinucigaşe
Evident implicate
În a-mi alunga umbra.

Pasaj atât de întunecat.
Cu alunecoase praguri
În noaptea rece,
Fără să scruteze
Seara.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neruda I

În Insula Negra se iubeşte
Atât se mult Neruda.
Ce se scrie pentru el
Se scrie pentru Lună.
Ei spuneau versetele lor:
Pot să scriu în versuri şi
Să contemplez din afară
Aştrii infinitului,
În această noapte orbă.
Pot să scriu în versuri,
Neruda cânta,
În cântecele sale triste
Şi speranţa lui spulbera
Mările şi cerurile,
În noaptea aceea întunecată.
Pot să scriu în versuri,
Neruda a recitat,
Pescăruşul tandru şi
Luna frumoasă.
În fiecare noapte întunecată
De neagra amărăciune.
Pot să scriu în versuri,
Neruda a declamat
În toate oraşele
Împotriva dictaturilor.
Pot să scriu în versuri,
Acesta a fost Neruda.
Acesta a fost Pablo,
Don Pablo Neruda!

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2018), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră de iubire

Umbra care mă însoţeşte
Era a iubiriii tale umbră.
Umbra ce mă părăseşte
A fost trădarea ta.

Şi, în ciuda trădarii tale
Şi amintirilor iubite,
Vreau să te am mereu

Alături în pragul meu,
Să-mi reverberezi în suflet
Cu inima ta iubitoare.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragul durerii 2

Trec pragul
durerii
în vara asta
PARANOICĂ...
o nouă pagină
voi începe...
fără răni în
suflet
fără să mai
intru cu
capul în perete...
Probabil toată
viaţa mă voi
închide într-o
celulă virtuală...
crispat şi în acelaşi
timp liniştit
în faţa unei
pedepse fără de
sfârşit
trecând
PRAGUL DURERII...
trecând peste
dragoste, ură, gelozie
păcate neîmpărtăşite...
curăţindu-mă de
gunoiul sufletesc
de gunoiul trupesc
şi de toată
DEŞERTĂCIUNEA umană...

poezie de Nicholas Lungu‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parc

Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori şi copaci.

Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru şi delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat

Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viaţa.

În anii mei cei mai frumoşi,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieţii.

Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere de Ioan Friciu, Sibiu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând hoinar peste zăpadă

Gândul meu hoinar străbate
noapte neagră, fără stele,
coborând încet spre casa
unde zorile-am văzut.
Printre dealuri se abate
vântul care cântă jale.
Tinda case-i o ruină
ce se pierde-n amintiri,
iar ferestrele uimite
mă privesc ca pe-un străin.
În grădină, florile sub gheaţă
stau în aşteptări necontenite,
să răsară-n primăvară
tinere şi parfumate.

Gândul mă îndeamnă
peste pragul casei să păşesc
să privesc pereţii
scorojiţi de timp.
Dintre rame înnegrite
mă privesc tăcuţi şi cu dojană
cei ce au fost şi nu mai sunt.

Ca un bulgăr de zăpadă
gândul mă loveşte-n faţă,
aprind candela iertării
către cel urcat pe cruce.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul ce ţi l-am dat

Munţii se văd din depărtări
Ca şi sărutările ce ţi le-am dat,
Totuşi nu ai loc în viaţa ta
Şi pentru dragostea mea.

De ce mereu mi te –amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit şi te iubesc
Şi tu nu mă iubeşti pe mine?
Sărutările ce ţi le-am dat,
Într-un gol s-au aşezat.

Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Şi încă-mi amintesc de tine.

Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.

Te mai port mereu în suflet,
Chiar de tu nu m-ai iubit.

Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere în limba româna, Ioan Friciu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit cunoscut

În zare mă uit noaptea şi văd ce gândeşti,
Doar gânduri despre moarte şi triste poveşti.

Privesc către mare şi-ţi văd sufletul,
Aprig ca un leu, ce-şi laudă urletul.

Admir toţi pomii, ce visează tăcuţi,
Sunt toţi anii tăi, de vreme abătuţi.

Privesc lumina lunii, ce lumină pământul,
Lumina din ochii tăi, ce-ţi luminează gândul.

Te văd chiar pe tine, pe-o bancă plângând,
Se-aud toţi cei dragi, de departe strigând.

Păşesc către tine, dispari făr' de urmă,
Tăcut ca o umbră, ce întunericul scurmă.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

Culoarea ochilor tăi
mă încântă.
Trupul tău este măsliniu
şi buzele tale
sunt de culoarea cafelei.
Slabiciunea mea sunt sânii tăi
luminoşi, ca un răsărit de soare,
ce zvâgnesc dimineaţa
trezindu-mă, doamnă;
şi lacrimile din ochii tăi,
miresmele primăverii
în floare ce se strecoară
prin fereastra întredeschisă
şi lumânarea de sărbătoare
care-mi trezeşte dragostea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigalul sărutului

Soarele în apus, peste stei,
ca sărutul meu nevăzut
ca o pasăre captiv - a căzut
în mâna unei femei.

Pasiunea mea preferată
A fost pasiunea ei minunată;
eu cred cu mare temei
în iubirea acelei femei.

N-a fost a lui Achile călcâi
să învingă iubirea dintâi,
ci să-mi crească deodată.

Dacă va fi un mare eşec
peste el am să trec
cu preţul vieţii mele.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea singurătate

Am sufletul plin de clor fără tine
şi cu vorba mea am decolorat luna,
ca şi cum niciodată nu ar fi fost.
Nu ştiu cum sunt şi eu,
Doamne,
aşa albă îmi par,
încât
cuvântul meu trece ca un aer, fără
să cunoască urechile vieţii.
Trec mai departe, cântec sfânt
venit de-acum de la mine pentru tine.
Am sărit peste vorbe,
am trecut peste gânduri
şi am ajuns în sfârşit în pragul
inimii tale
şi stau şi aştept
să se deschidă poarta,
să intru în cea mai veselă
vorbă.
Mă întinerise ochiul tău crud
din care culoarea tremură verde.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pragul sufletului meu

Stau pe pragul sufletului meu.
Să păşesc sau nu într-însul oare?!
Nu va fi motiv de întristare,
Rătăcind prin el ca Odiseu?!

Şi crezând că le ştiam pe toate:
Lacrimi, zâmbet, vaiet, bucurie,
Înţeles-am că străin mi-e mie
Cu durerile în el răbdate.

Aş fi sters tot ce a fost şi doare
Şi-aş păstra seninul liniştit,
Al iubirii fără de sfârşit,
Ce mă încălzea cu-a ei dogoare.

Să fie leac şi cine a adus
Ăst cânt de dulce alinare,
Ce râul clipelor amare
Între pământ şi cer a descompus?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfiala

Cu sfială am iubit
Douăzeci aprilie al tău,
Şi am mângâiat
Frumoşi-ţi sâni.

Cu sfială am iubit
Frumoşii ochii tăi,
Buzele-ţi delicate
Şi încântătoare

De femeie atât de frumoasă
În toate noapţile.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

India

călătorie în ţara
amintirilor sacre
unde trec
peste fluvii sau neînţelegând
peste pustiul sufletesc
din cărţile lor sfinte

voi privi apusuri
şi praful ridicat de paşii elefanţilor
de pe ţărmuri
şi copaci cu zeci de glasuri cântătoare

voi filma înţelepţi
muritori de foame
hrăniţi cu durere
leneşi pentru odihna sufletului
şi tăcuţi

în singurătatea lumii
între pereţi din trestii
voi vedea dansul sacru
al femeilor învăţate ca păsările
să cânte

şi în vise să-i adoarmă iar
pe cei privitori
în noaptea
imposibil de ţinut minte
mă voi pierde înmărmurit
lângă un trup străin
dar ce mult îl iubesc
trupul
şi ce pătrundere - prinsoare şi
apoi rupere - supărare va fi

şi dimineaţa încolăcit de nori
nu voi şti dacă a fost vis sau nu
şi voi căuta degeaba un semn
să vină noaptea mai repede
voi aştepta
cu sani şi visare indiană.

poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două primăveri

O floare niciodată
Două primăveri nu a trăit,
Să fiu vreodată n-am visat
Primul tău iubit

Niciodată n-ai ştiut
Că iubită eu te-am vrut
De când ne-am cunoscut
În noaptea aceea de amor.

Ca frunza cutremurată de furtună,
E posibil să fi fost femeia căutată,
Dar, aşa cum florile se ofilesc îndată,
Poate mai târziu ajung în a iubirii grădină.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Fată frumoasă, cu suflet acru,
M-ai făcut să te iubesc
Proiectându-mi amintirea-ţi
Şi constat, nimic nu-i sacru
Fiindcă m-ai tratat prea aspru,
De curând.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Ochii-ţi căprui, socotesc,
Fură inima oricui
Cum şi pe-a mea au furat-o
Şi-acum, trist, dacă privesc,
Constat că, chiar eu plătesc,
Mult.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Sufletul e negru şi la mine-acum,
Dar ştiu c-aşa nu se putea
Să mergem mai departe
Şi că-mi voi reveni şi că voi reuşi, oricum,
Să-mi văd de viaţa mea, de propriul drum,
Mai mult.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Dar nu pot.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoza

Eşti marea mea psihoză,
Eşti frumoasă.
Eşti femeie fermectoare
Oricând.
Eşti o brunetă,
Eşti amărăciune de dragoste
În fecare noapte.
Eşti psihoza mea.
Eşti regina mea.

Eşti amarăciune,
Eşti dulceaţă,
Îmi eşti dragostea înlănţuită..
Dar, de asemenea, Eşti asceza mea,
Eşti regina mea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dimineaţa o rugă îmi curge din palme
spre cer noaptea toţi murim
eu mai abitir puţin uimit
eclozez din vise din nou fără tine
îmi tatuez în pupile privirea ta
ce culoare au ochii tăi?
uitarea e din catifea neagră
sângele meu circulă pe contrasensul fericirii
singurătatea mă descompune în amintiri puzzle
recompune-mă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajung la gura

humorului şi din asta voi face
o operă de artă care va dăinui
peste milenii vor şti de humor
şi voroneţ şi ochii lor se vor mira
o să păşesc cu gingăşie
să nu se piardă frumuseţile
voi păşi peste toamnă cu frunzele
galbene aruncate în cele patru zări
care vor acoperi pământul
ajung la gura humorului de peste tot
supravegheat de şoimii
cu viitorul în cioc se vor învârti
obosiţi de atâtea cârciumi
o să vă privesc în apa moldovei
chiar din altă lume fără patimi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!