Sublima agonie

Mă sublimez, an endless war,
Apocalipsă, masca mea de var,
Tu ce te plângi? Ai două inimi stângi,
Extreme drepte, fete ferm deştepte,
În Valea Udului crescu un dud, duduie,
Pe Don Quijote l-au ucis şi nu e,
Iar sanchiulote Sancho zis şi Panza,
s-a ras în cap şi a plecat în Franţa,
Mamzel s-a-nflăcărat cu un mişel,
Are o piele, şapte degeţele,
Şarpele Harpă ne aduse harpiile,
Sus trece luna, zice Lorca,
Ea luminează în albastru morga,
Noi nu ne temem, totul este nou,
Eroic e să nu te crezi erou.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare autobiografie se ocupă de două personaje: Eul - un Don Quijote - şi Sinele - un Sancho Panza.

citat clasic din Wystan Hugh Auden
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan, ca şi Don Quijote, Olandezul zburător sunt invenţii poetice mai reale decât realul.

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu eşti Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiţi mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.

poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţiile cu adevărat geniale sunt paricide, Cervantes a fost aproape eliminat din istorie de Don Quijote şi de Sancho Panza.

George Călinescu în Scriitori străini, Cervantes (1967)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt ţepele?

Don Quijote ne-a promis ţepe,
Iar Sancho Panza a achiesat,
Dar Boc, ca şi Traian, nu-ncepe
Să ne prezinte primul înţepat.

epigramă de Paul Constantin (8 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemografie

Ieşeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are şi el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceştia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, aţi văzut un tablou ieşind din ramă
Şi umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alţii pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoşi,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Ţara Cailor.
Credeţi că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu ştiu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranţă pe care nimeni nu o mărturiseşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelul... spaniol

Un Don Quijote de la Istru
Şi Dulcineea lui – amorul,
L-au pus pe Sancho prim ministru,
Iar Rosinanta e poporul.

epigramă de Petru Ioan Gârda din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maldoror

Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să ştim, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraş,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Aşa cum plouă în inima mea,
Aşa plânge şi câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe şapte cărări,
Ca pe cele şapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brânduşe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coţcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.

Boris Marian Mehr

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea şi nemoartea

Moartea nu te loveşte mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
ştiaţi că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.
Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.
Spune păstorul – trăieşte cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în linişte totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generaţii
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
Pauză adulterină, deflorare antropomorfă,
A mea, a mea, a mea.
Iarba cântă, vântul plânge,
Inima pe loc se frânge,
Pe sub piele îmi trec fluvii,
Între dor şi sărut, mugurii gleznei,
Iubeşti, tu nu-ţi pleca privirea,
Despuiată, nu te vei ruşina,
Minte limpede, sex fremătând,
Dansul mâinilor, unde
ne mai putem despărţi de dragoste?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Miguel de Cervantes Saavedra, dacă ceea ce se spune e adevărat, că în locurile unde au existat bărbaţii de ispravă ceva din ei rătăceşte şi pluteşte în aer până la sfârşitul lumii, ceea ce a rămas din tine pe plaja Barbariei ar trebui să sară în sus de bucurie văzându-l debarcând pe Tartarin din Tarascon, acest reprezentant minunat al francezilor din Sud, în care se uniseră doi eroi ai cărţii tale: Don Quijote şi Sancho Panza...

Alphonse Daudet în Tartarin din Tarascon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

o râpă de singurătate s-a aşternut între noi
când ai atins cu vorbele tale
timpul prezent
durerea mea s-a aşezat să zacă pe caldarâmul tăcerii
iar eu neputincioasă o priveam ca pe o străină
i-am presărat în picurii de lacrimi
cunună de mărgăritare
iar veninul l-am aşezat
în pocalul nestins
al Iubirii

un nor de ură se plimba peste sufletul meu
când ai plecat ca un fugar din
viaţa mea
nedumerirea mea s-a răstignit pe Crucea Învierii
iar eu împietrită o contemplam ca pe o Apocalipsă
i-am făcut corăbii
din suspinul meu
iar catargul l-am ridicat
pe puntea îngustă
a Speranţei

un oftat repetat îmi derula amintirile
când tu ca un Don Quijote rătăceai
prin lume
iertarea mea se amăgea cu otrava minciunii
iar eu debusolată o ţineam la piept ca pe o fiică
i-am făcut leagăn de orhidee
din durerea mea surdă
iar pe stative i-am împletit
în zale de rubine
rugă
de Împăcare şi Armonie

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A

Să nu râd niciodată,
Asta îţi spun, dimineaţa este burduhănoasă,
Strâng din dinţi, de la pupături la execuţii
Se trece uşor, uite cum ţopăie nibelungii,
Ei nu se gândesc decât la rele, tu ce faci?
Eşti tu Brunhilda? Hai să hohotim cu capul.
Face bine. Ai crezut că sunt hoţul din Bagdad?
Nu, nici Aladin. Uite, umblu printre zei de lemn cu Mugur,
A căzut în iarbă masca veseliei, masca este a mea,
Te rog, nu mai azvârli cu rândunici în mine, ok?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ucis

A ucis o găină, pentru că făcea ouă,
Cu sângele ei a pictat un tablou,
A pus un peşte de baltă
Să danseze în "Giselle",
La luat pe Dumnezeu
şi l-a dus la o casă de randevu.
Tablourile lui se vindeau
Ca pânea caldă,
Nimeni nu ştia
Că artistul murise
Cu o sută de ani înainte,
Dar cineva schimbase semnătura.

Deschid fereastra de la etajul şapte,
Simt nevoia irezistibilă să zbor,
Aş dori să planez peste oraş,
Să nu mai revin la etajul şapte,
Există ceva mai banal
Decât cifra şapte?
Nu vorbesc despre simbol,
Dar etajul şapte ar trebui desfiinţat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banchetul reginelor

Regină şi damă,
Regină silfidă,
Regină aleasă,
Regină perfidă.

Regină de rouă,
Regină de pică
Să vă dea vouă
Un Lear, spaimă, frică?!

Regină şi rege
Şi tură de var,
Nebunul, pionul,
La clownul precar.

Othelo şi Hamlet
Şi-Ofelie bună,
Cunună de spini
Şi crinul cunună.

Mi-e dor de-o lăută-
Fragil menestrel
Ce cântă din frunză
Acerbul duel.

Senior Don Quijote
Şi tu, Sancho Panza,
Matale, lord Byron,
Uitaţi aroganţa!

Şi tu, aşteptare
Pe plaiul Godot,
Eram fulgul serii,
Iar nu poliglot.

Mi-e dor, Mona-Lisă,
Surâsul tău spune!
Te-asemeni cu-o missă
Ce nu are nume.

O, tu, Julieta,
Romeo e trist!
Păşea lin egreta
Într-un ametist.

Tristan şi Isolda,
Voi unde-aţi plecat?
Fecioară Marie,
Ce vis minunat!

Mi-e dor, o, prinţesă
A versului meu,
Pe buzele tale,
Cuvântul meu, zeu.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este o schimbare, de ce să ne temem de o schimbare?

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul acesta

Poemul acesta va fi citit
De milioane de ochi
De ciorap,
Totul s-a spus,
Vom dormi pe spinarea
Calculatorului,
totul este să lopătezi
în somn,
te poţi îndrăgosti
de o virgulă
uitată-ntr-o frază,
poţi să plângi
cu viteza luminii,
lasă-ţi mâinile să zboare
spre Andromeda,
gândul să-ţi fie drept
ca strigătul dezvirginării.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

"A fi sau a nu fi?" nu este o întrebare, ci două, iar răspunsurile sunt nenumărate.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea este divizată în două clase: alde Sancho Panza care au sens pentru realitate, dar nu au idealuri, şi alde Don Quixote care au idealuri, dar care sunt nebuni.

citat din George Santayana
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abanos albastru de Baleare

Incognito mergeam în Baleare,
Păream un prinţ la mare depărtare,
Un menechin în plină disperare,
Implozie ce nu are căutare.
Aceste clipe, risipite în ispite,
Viaţa-i vulgară, vorba ta – amară,
Spuneai, dă-i dracului, uită-i pe vârcolaci,
Apoi cădeam, râzând, îmi spuneai – Taci,
Din două respiraţii cristaline,
Redeveneam copii, călini, căline,
Călugăr-prinţ plecat în Baleare,
Un abanos albastru, mările amare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!