Senzație
Toride seri de vară, eu pe cărări albastre,
Cu tălpile în hohot alerg prin iarba deasă;
Nu simt căldura însă, ci gheața dintre astre:
Un viscol zboară din capul meu spre casă.
Tăcerea de-ar vorbi, când eu nu zic nimica;
Și-o dragoste nebună îmi bate vai în piept,
Colind din nou natura, până m-apucă frica,
Și mă îmbăt de toate, și uit pe cine-aștept.
poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre viscol
- poezii despre tăcere
- poezii despre seară
- poezii despre natură
- poezii despre iubire
- poezii despre gheață
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Simțire
În seri de vară-albastre voi merge pe cărări,
Cu tălpile pișcate de ierburi și de spice;
Le voi simți răcoarea, din glezne până-n nări,
Și-mi voi lăsa-n vânt părul, spre cer să mi-l ridice.
O vorbă nu voi scoate, nu voi gândi nimic,
Dar îmi va crește-n suflet iubirea nesfârșită;
Voi pribegi-n Natură, ca un țigan calic,
Și beat de fericire, ca lângă o iubită.
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (martie 1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre păr, poezii despre glezne, poezii despre fericire sau poezii despre alcoolism
SERI ALBASTRE
seri albastre
adastati putin
pe marginea inimii noastre
cea mai lipsita de venin
la radacina ierbii
ce tineri sunt serpii
si parca-nviem
si parca murim
in astfel de seri
nu se mai poate vorbi
decat despre nemurire
preacuratelor toate
in asemenea seri de-nalta nuntire
in limpede soapta vorbi despre murire
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Elena Badan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tinerețe, poezii despre superlative, poezii despre moarte, poezii despre inimă sau poezii despre albastru
Lui Aculin Levitzki, ironicul - variantă
Uneori m-apucă frica
La o doză de venin,
Însă nu simt mai nimica
Dacă-nțeapă ACU' LIN.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frică
Măiastră
o pasăre îmi stă mereu în preajmă
devreme ce o pot gândi neîncetat se-așează
pe ciolanele strămoșilor, pe capul meu
de miel frumos în somn și-n măduva
spinării când fac dragoste
o scot cu ghiarde-ncleștate
pe marginea căldării
din fântâna înghețată
când beau o simt zvâcnind
cum viscolește până-n creier
și uneori e aerul ce-1 trag în piept
înăbușindu-mi surd plămânii
ou un vârtej uscat de pene
îi fulgeră pe pliscul ascuțit
de câte ori încep să scriu
și când pe frunte îmi pleznește
cu zgomot înfundat vre-o vână
din carne îi culege
ea șarpele-otrăvit
o-mpușcă-acele de muguri și
cade-n câmp pe linia ferată
toamna pe mușuroaiele de grâu e
partea neagră a clepsidrei bate cu
furie și-mprăștie orgolioasă
carapacea armărilor cu miezul
stafidit își face cuibu-ntr-un pian
când ies din casă îi simt penajul
moale-ncurcat între canaturi
mă poartă-n zbor
și-o amăgesc
dându-i din mine partea grea
de apă și de sare
și când ajung
țărmul de sus
în soarele torid
scheletul ei împrăștiat
din aripi tot mai bate
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre păsări, poezii despre pian, poezii despre orgoliu, poezii despre oi sau poezii despre negru
Frații
Fratele meu are turme,
fratele meu are aur,
fratele meu are neveste
și roabe frumoase,
fratele meu e puternic și rege.
Eu am răbdare,
eu am o sete,
eu am un cântec și o iubită
ea e înaltă
și foarte blândă
și otrăvită.
Eu îmi iubesc fratele
mai mult
decât toate femeile lui,
dar el mă scuipă și mă alungă.
Îmi scot iubita din hambare,
mi-o port anume
prin curțile lui,
vai! el n-o știe, însă o cheamă
ca-ntr-o uitare,
ca-ntr-o beție.
Nebun în noapte, cu un prieten
dintr-un oțel ascultător,
alerg pe trepte,
pătrund în case
dar deodată mi-e foarte dor
de doamna mamă,
de domnul tată,
m-apucă somnul, abia mă port -
pe când soldatul din turn aduce
palizi în brațe
un gând și-un mort.
poezie de Gheorghe Pituț
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre uitare, poezii despre tată, poezii despre soție, poezii despre prietenie, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre deșert
Ție
din orașul meu îți zic
nimic nu seamănă a moarte
precum seamănă picioarele mele a dragoste
dezlegate de lut
gura de aer care îmi zboară din piept
îți intră în pori te dilată încât ocupi
universe
pari a pătrunde din niciodată în niciunde
oraș în oraș dragoste fără de dragoste
iubit de cuvânt ca un zid
mă așez la vest de umbra ta
peste mine trec nori albi de sori
parcă moartea seamănă a viu
taci și îmi trimiți elefanți roz
dragoste cu o sută de minusuri
mai aproape de somnul meu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre roz, poezii despre picioare sau poezii despre nori
Natura în agonie (sonet)
NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)
Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofilește
Și tot ogorul se îngălbenește,
În urmă lăsând țărâna pustie.
Văpaia în calea ei pârjolește
Plantele și iarba de pe câmpie,
Când curmă viața din natura vie
Și norii de ploaie îi risipește.
Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri și izvoare,
De arșița ce și-a întins veșmântul.
Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.
22 iunie 2022
sonet de Maria Filipoiu din Poeții Noștri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre râuri, poezii despre ploaie, poezii despre plante sau poezii despre galben
Dor de Cosmești
Atât de dor îmi e de satul meu, de casă,
S-aud căruțele cum trec domol pe drum,
Ori să privesc la oi ce pasc în iarba deasă,
Din horn să văd ieșind un caer alb de fum.
Îmi este tare dor de școala mea din sat,
De învățători și de colegii mei de clasă,
Și de părinții mei, ce singuri i-am lăsat,
Și zi de zi așteaptă să mă întorc acasă.
Îmi amintesc și de priporul lung și nins,
Unde cădeam grămadă iarna de pe sănii,
Și de biserica cu policandrul auriu, aprins,
În care cu sfială făceam la Paști mătănii.
Și dor îmi este s-aud pe pod trecând,
Câte un tren ce fluieră în nopți albastre,
Sirena fabricii aș vrea s-o mai aud sunând,
Din prispa casei să admir în noapte astre.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre învățători
- poezii despre școală
- poezii despre trenuri
- poezii despre săniuș
- poezii despre religie
- poezii despre poduri
- poezii despre ninsoare
Lacrimi
Nu pot să mă opresc,
Plâng fără-ncetare,
Mi-e foarte dor de tine,
Știi doar cât te iubesc.
Îmi vine să te strig,
Să mă audă zborul,
Îmi vine să alerg,
Să scap acum de dorul
Ce mă-nconjoară.
Lacrimile-mi curg șuvoi
Pe față, pe piept, pe picioare;
Asemeni unui cotoi,
Colind strada cea mare,
Fără țintă.
Apa-mi ajunge la gleznă,
Genunchii-mi sunt umezi și reci,
Nisip e în suflet și beznă
Din ziua în care
Ți-ai propus să pleci.
Gâtul mi-e în apă acum,
Mă târâi pe vârfuri și tac;
Nimic nu mai seamăn-a drum
Și gânduri îmi zboară pe lac.
Alerg din vis și chipul tău
Mi-apare ca prin ceață,
Un simplu sărut mi-ai dăruit
Și m-am trezit la viață.
Lacrimile înecat-au
Gândurile mele-ntregi
Și mă simt, în lipsa ta,
Ca o slugă între regi.
poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sărut sau poezii despre plâns
Goana
O vale apune iar alta dispare în goana nebună a trenului meu.
Mă uit pe fereastră, mă cufund în visare.
Trenul gonește! Doar el, nu și eu!
Dar trenul oprește.
Se suspendă o clipă în goana nebună în care-a pornit.
Iar scurta secundă tot moare și-nvie,
Oprirea-i se scurge pe veșnicul drum.
O roata n-i viața, și-o mișcare eternă,
Un crâmpei, cugetare transformată în scrum.
Mai iute ca trenul îmi zboară și gîndul
Și cuprinde-ntr-o clipă viitor și trecut.
Un artist ce pe loc îmi pictează o lume.
O lume ce este, sau o lume ce veșnic
el nicicând n-a știut.
O lume apune iar alta dispare în goana nebună a gîndului meu.
Mă uit pe fereastră, mă trezesc din visare.
Trenul oprește! Doar el, nu și eu!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre timp sau poezii despre secunde
Îmi aștern gândul
Uite cum s-așterne praful
pe toate lucrurile din casă,
dar eu vreau să-mi aștern gândul
pe o foaie aruncată pe masă.
Vreau s-aștern tot dorul din mine
ce de mult el nu mă lasă,
în suflet multe suferinți mă ține
ce-mi fac ziua nebuloasă.
Afară pășind din nou prin rouă
simt ierburile reci și fine
și-n inimă-ncepe să plouă
că frigul eu îl simt în vine.
Se simte-o lacrimă pe geană,
iar gândul la tine rămâne
și zboară ca un fulg de pană
ca s-ajungă din nou la tine.
poezie de Eugenia Calancea (24 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Recensământul lașității
Câți tâmpiți ai o în gând
trădători ce-ți stau pe umeri
n-ar încăpea pe pământ
cu iarba de-ar fi să-i numeri
Trădători ce-ți stau pe umeri
lași ce-ți gângăvesc pre limbă
pe care n-ai vrea să-i superi
când lenea abia și-o plimbă
Lași ce-ți gângăvesc pre limbă
n-ar încăpea pe pământ
tăcerea mereu și-o plimbă
vai tâmpiții din cuvânt
În van o Țepeș inimă albastră
bați în piept ca-ntr-o fereastră
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre supărare, poezii despre plimbare, poezii despre lene, poezii despre lașitate sau poezii despre cuvinte
Surâsul Hiroshimei
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?
Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaștem drumul către casă
și ceața este deasă, deasă, deasă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre mamă, citate de Eugen Jebeleanu despre mamă, poezii despre fum sau poezii despre cunoaștere
Corul copiilor uciși
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă...
Nu mai cunoaștem drumul către casă.
Sîntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?
Și sîntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvîrliți-ne, voi, o cărare!
Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă... deasă... deasă...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau citate de Eugen Jebeleanu despre copilărie
Confesiune
nu sunt vedetă n-am aere de divă
dar strâng avere cu vise despre astre
îmi urmez mereu credința constructivă
pe drumuri de poveste cu lumini albastre.
azi port la piept salba cu amintiri
din tinerețea mea plină de aventuri
m-am ferit mereu de uneltiri
și-am descusut blestemele din țesături.
din când în când mă simt copil
în grija părinților mei iubitori
dorul de ei este foarte febril
dar mă veghează de dincolo de nori.
din când în când mai rătăcesc prin codru
vrăjită de cântul stejarilor modru.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre păduri, poezii despre prezent sau poezii despre lumină
Seri de Mai
Cu umbre calde
Mărețe arcade
Ce fug în noapte
Prin flori uscate
Vânez petale
Privesc spre lună
Ce zi nebună
Va fi și mâine
Îmi șoptesc păsări
Ascunse-n în flori
Și mă-ntreb iară
Daca e vară
Daca e timpul
Ce-a fost și-acum
Odinioară
Voi flori din rai
Cu parfum in grai
Cu regesc trai
Dormiți cu noi
În seri de Mai
.
Așteptam zorii
Să cânte păsări
Udați de rouă
Să-nbrățișăm
Cuprinsul zării
Sa-nalțe flori
Parfum spre soare
Să fugă norii
Să piară vânturi
Ucigătoare
Și să petrecem
În seri de Mai
Sub clar de lună
Dansând în ploi
Pe vechiul plai.
poezie de Alin Ojog (30 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare sau poezii despre rai
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre lactate sau poezii despre astre
Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre stele
Cântec în aprilie
Ce împlinire! - simt, tăcut, cum anii
îmi curg prin neaua tâmplei, liniștit,
ca șoapte lungi din tainice litanii
în care sufletul mi l-am rostit
Ce bucurie! - simt cum se-nfiripă
un dor în care ard nemărginit,
și-n urma mea îmi pare doar o clipă
atâta viață câtă m-a trăit
Ce dragoste! Ce dragoste e-n toate!
Ce cântec urcă-n fiecare zi!
Când inima, în piept, năvalnic, bate,
simt timpul că pe loc îl pot opri
Ce liniște! Pe cerul meu, târziu,
nemaivăzute stele strălucesc...
Cum aș putea să tac, să nu vă scriu,
prieteni, că mi-e dor și că iubesc?
Iubesc această zi, și-această seară,
acest aprilie, nepământesc
de dulce, de frumos, ce iar și iară
mă-nvață să renasc și să iubesc
Și-atât de mult iubesc să văd cum anii
îmi curg prin neaua tâmplei, liniștit,
ca șoapte lungi din tainice litanii
în care sufletul mi l-am zidit.
poezie de Emil Almășan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!