De pomană
DE POMANĂ
versuri Ioan Moroșanu
Mai păstrez vreo trei regrete
Și-un gând bun (de pus în cui),
Viața-mi umblă în șosete
Prin ograda nimănui.
Ceasul se rostogolește
Din amiaz' până-n amiaz',
Dar nu că "Doamne ferește!",
Să mai stea, n-are răgaz...
Bat cu palma peste frunte
Peste-același vechi cucui
Că i-s visele stătute,
Nu mai pot să facă pui.
Leg opinca de izmene
Patru noduri, încruciș,
Să nu mă blesteme-o lene
Când văd șansa... pe furiș.
Vine viața de pomană
Și am vrut s-o fac de-un leu,
Dar mi-a prins răbdarea rană
Și a sângerat mereu.
Mai păstrez vreo trei regrete,
În chimir am un pitac
Și-am să-l dau vreunei fete
Ce mi-a da răbdării leac.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Ioan Moroșanu - Arc peste timp
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pomană
Dând pomene la icoane
sfinților... La o adică
Să îmi spui și mie, Doamne...
Ei de ce nu-mi dau nimică?
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucuvaia
CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroșanu
Pe meleagul vieții mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevestește rele...
Cică... i-am furat odaia
Și mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
Să mi se dărâme casa,
Să mă duc la cele sfinte,
Să se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;
Să am somnul barbituric
Și să-mi fie ziua fadă
Iar vreun troglodit de puric
De călcâie să mă roadă.
Doamne, câte încă multe
Pentr-un bulgăr de sihastru...
De-ar fi unii să le-asculte
S-ar mai înălța un astru.
E doar viața mea, senină
Cu meleagul tot în floare...
Cum să-mi fie asta vină
Când e pură întâmplare?!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme de colindă
În hlamida ei regească,
Iarna cea dumnezeiască,
Umblă ca o principesă
Cu troienile în lesă
Și se vântură prin lume
Negăsind vreun loc anume,
Unde Anul - împărat,
Vreo trei luni să-i stea bărbat.
Întâlnind Toamna bogată
Începu o sfântă ceartă ;
Și-aruncau omăt și ploaie
Făcând mare hărmălaie.
Toamna nu se lasă dusă,
Iarna vrea întâia pusă...
Anul cum să le împace
Când i-s amândouă drage?
Pregătiți de Sărbătoare,
Stăm cu toți-n așteptare
Și cântăm cu foc în tindă,
Că e vremea de colindă.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu
Și iar m-am pierdut pe cărare,
Pământul se-nvârte mereu ;
Îți scriu astăzi, Doamne, scrisoare
Să nu transformi în ateu!
De mine-ai prins lanțuri prea grele
Ce-au fost să mai pot să le trag
Urmându-mi cărarea spre stele
Cu visu-mi atât de dulceag.
Mi-e talpa întregă o rană
Pe care nu pot s-o strivesc
Și ea îmi e, poate, dojană
Că-s mult prea catâr și trăiesc.
De ce nu mai e sărbătoare
De-o bună spinare de ani
Să curgă iubirea-n pahare
Să bem toți acei mai sărmani?
Îți scriu astăzi, Doamne, scrisoare
C-aș pune răbdarea în cui.
În ea îți spun tot ce mă doare
Dar Tu să nu zici nimănui!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei și umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ți-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiață,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoață,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârți pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiță te-ai crezut și-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă și eu ți-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă grațiez de toate,
De buze-nșelătoare și ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- fericire
- Fericirea e un tablou pe care unii nu au șansa, alții nu au timp să-l vadă. Mulți și-l imaginează pictând fascinați toată viața.
definiție de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima bucurie
Prima bucurie
Mi-a fost tristă.
Fluturele prins în palmă
a uitat să mai zboare și...
a uitat să trăiască
Întâiul fluture era de lumină.
Ar fi trebuit să-l păstrez,
să nu-l prind.
Târziu,
am învățat
cum se poate pierde
câștigand.
O fi vreo bucurie
bună la ceva,
înțelepciunea?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză verde și-un smarald
Frunză verde și-o lalea,
ce spectaculoasă-i viața mea
Când urmez a înțelepciunii stea!
Frunză verde, bob de grâu,
Îmi țin poftele în frâu
Și îmi pun zâmbind al răbdării brâu!
Frunză verde și-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Și în apa frumuseții eu mă scald!
Frunză verde și-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Și ajung mereu la al fericirii bal!
Frunză verde și-un safir,
Cu fugiții nu dau bir
Și port al curajului trandafir!
Frunză verde și-un rubin,
De forță îmi e gândul plin
Și rapid iubire eu obțin!
Frunză verde și-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Și îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!
poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
Cu tine-am fost... Ce mult am vrut să fiu!
Feștila-mi ține loc de lumânare
Și pâinea-i aluat fără de sare,
Iar sufletul îmi e de tot pustiu.
Nu-s vise necurmate de trezie,
Nici sori care odată nu s-au stins...
Cum eu să fiu, atunci, de neînvins
Când inima-ți nu vrea să mă mai știe?
Mi-ai fost senin curat și împăcare,
Te am azi resemnare și regret
Și focu-mi arde-n sobă mai încet,
În timp ce eu respir ca fiecare...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un psihiatru
Ieri mi-a zis un psihiatru,
S-a făcut chiar si un studiu:
În trei versuri un preludiu
Și-un orgasm în versul patru.
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Epigrama văzută de
(2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă timpul
Nu-ți mai ține geana udă,
Chipul nu ți-l întrista!
Dorul e o poamă crudă ;
Pe ram să o lași să stea!
Îți e gura străjuită
De-un oftat necruțător ;
Dă-i, te rog, un zâmbet mită
Chiar de te-a rănit Amor!
Prinși în cuta de pe frunte
Câțiva nori pitesc o stea,
Iar tu vrei să urci un munte
De iubire pân' la ea.
Mâinile-ți frământă-ntruna
Neastâmpărul din gând,
Ești mai mândră decât luna
Care trece luminând.
Lasă timpul să alunge
Tremurul din glasul tău,
Că iubirea te ajunge
Când vrea bunul Dumnezeu!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sat de poveste
Se-nmoaie înghețul și iarna se duce
Iar viața palpită din nou,
Un vânt dezmorțit a pornit în uluce
Să fluiere ritm de tangou.
Se-agită în stoluri și ciorile hâde,
Pădurea le cheamă la ea
Și soarele palid le vede și râde
Cât stinge o ultimă stea.
Prin frunzele moarte ce-ngrașă țărâna
Răsar tremurând ghiocei,
Se urcă greoaie, pe munte, bătrâna
De iarnă-n cojoacele ei.
Din streșini mai curge în chipuri de ploaie
Un rest de omăt plictisit
În nucul cel falnic, vreo trei ghionoaie
Bat toaca a slujbă de schit.
Pe drum, o trăsură-agitând zurgălâii
În ritmul de cai în galop
Adună prin garduri de uliți dulăii
Și babe cu ochiul miop.
Departe, în zare, salută cocorii
Tărâmul iubirii de-un an,
Aripile lor se-mpreună cu norii,
Se-aude cum rage-un plăvan.
Se-ncumetă iarna să urce spre creste
De munte cu vârful la cer;
Frumoasă e viața-ntr-un sat de poveste
Și-i plină și azi de mister!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
OCHII SOARELUI FIERBINȚI
Și-a pus soarele-n amiaz
Ochelari, și nu-l mai bate
Luna-n ochi, când șade treaz
Și în cerul lui se zbate.
Și-a pus chiar și-un clop de pai,
Căci pământul fierbe-n spuză,
Iar în loc de țol, sau strai
Și-a pus licurici pe buză.
Peste pieptul plin de dor,
Peste burta atârnândă
Și-a trecut un colț de nor
Cu o lacrimă plăpândă.
În picioare-i... descălțat
Și-acum lipăie prin ploaie
Și-a pornit la agățat
Cu bulendrele șiroaie.
Că și-a pus ochii fierbinți
Pe o stea ce-abia răsare
Și ar cere-o la părinți
Să i-o dea, de-i fată mare.
Căci s-a săturat de-un timp
Luna să o fugărească
Și să fie-n contratimp,
Ea să-l tot îmbrobodească.
poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La dentist
Recomandat de-ai lui părinți,
M-am dus la el: rapid, tâlharul
Mi-a scos din gură vreo trei dinți
Și mi-a golit și buzunarul.
epigramă de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (14 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.La dentist
Recomandat de-ai lui părinți,
M-am dus la el: rapid, mișelul
Mi-a scos din gură vreo trei dinți
Și mi-a golit și portofelul.
epigramă de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (14 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Încropescu
Trage Încropescu poarta
Mai să-i rupă o țâțână;
Poarta cam face pe moarta...
- Încuiată să rămână!
Sau nu crede că se poate
Sprinten peste ea să sar.
Blestemata se socoate
Că-mi va fi acum hotar.
Hotărât de-a-ncălecatul,
Șuierând vreo trei "zicale",
Sigur că nu-l vede satul,
Porții îi dădea târcoale.
- Aburca-m-aș eu pe tine
Tropotindu-te-n picioare...
De nădragi-mi cad în vine
O să pic mai la strâmtoare!
Hotărât, intră de-a dreptul
În ograda lui cea mare,
Că, așa ca înțeleptul
Avea gardul... trecătoare.
Asudat până sub piele,
Cu năduful strâns grămadă,
Rogojina de nuiele
Iute o lungi să șadă.
- Gata-i, măi femeie, ciorba
Și vreo două-trei plăcinte?
strigă irosindu-și vorba...
Aș propti ceva pe-un dinte!
De femeie-i plină casa
Și în pod și-n bătătură
Și cu zor i-așterne masa -
Ba nu e, că-i băutură!
Adormi într-o clipită
Rătăcindu-se-n visare:
Cina îi era servită,
Vinul ochi sta în ulcioare...
Bâzâie țânțarii-ntruna
Zdruncinându-i tihna nopții ;
Se holbează din cer luna
Cum stă vinu-n calea sorții...
Strâmtorat de frig și rouă,
Încropescu se ridică:
- M-am mutat în casă nouă,
Așa carevasăzică...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea e de aur
Prins în ușa lui cea nouă
Făcută de-un meșter faur,
Stă tăcut de-o oră-două,
Că... tăcerea e de aur.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate finală
Astă noapte pe la trei
A murit un om sărac
Și l-au plâns un pui de drac
Și vreo două trei femei
Că avea săracu-n viață
Obiceiul să iubească
Și să tot păcătuiască
Și pe dos dar și pe față
Dacă voi muri și eu
Când cocoșii vor doini
Tu să vii, cum ai veni,
Să bocești la capul meu
Și să-L chemi pe Dumnezeu
Să mă plângă la picioare
Și apoi la fiecare
Parte a trupului meu
Iar dacă va refuza
Pe motiv că am păcate
Să mă plângi pe jumătate
Și să mă îngropi așa
Fără popă fără drac
Fără frate sau coroană
Și fără pic de pomană
Ca pe ultimul sărac!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (1996)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a "stat ceasul"
Deja s-a terminat cu mine
Și sunt cuprins de noi regrete:
De azi "pendula"-mi stă și-mi vine
Să dau cu timpul de perete!
epigramă de Nicolae Bunduri din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpădie
Iubirea ei de păpădie
Mi-a răscolit ființa toată.
Când i-am vorbit de veșnicie,
Era deja împrăștiată.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!