Dragostea ei era întru totul ca a unui copil, şi deşi caldă ca vara, era proaspătă ca primăvară.

Thomas Hardy în Departe de lumea dezlănţuită
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vântul, era vijelia toamnei, era disperarea, era dragostea. O urzeală lentă de vise, o osteneală molatică, o tăcere, un vag freamăt de viaţă în depărtare, fuga gândurilor părăsite înăuntru prin tainiţele trecutului în noaptea caldă de iunie.

Dino Buzzati în O dragoste -Dino Buzzati
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brusca dezamăgire a unei speranţe lasă o cicatrice pe care cea din urmă împlinire a acelei speranţe nu o poate îndepărta întru totul.

citat din Thomas Hardy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea era doar un episod trecător în marea dramă a vieţii.

Thomas Hardy în Primarul din Casterbridge
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul schimbă totul, cu excepţia unui lucru din noi, care este mereu surprins de schimbare.

citat clasic din Thomas Hardy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea se supune împrejurărilor

Thomas Hardy în Far from the madding crowd
Adăugat de Florin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis II

Visa. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp şi-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era şi nu era el.
Ceasornicarii munţilor de cârpe împietriseră.
Era şi nu era acasă. Se vedea şi copil şi adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiaşi pereţi.
În acelaşi timp. Bărbaţi mulţi
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, şuierături de vâslă şi de argint...
Gesturi. Sânge. Vorbe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca niciodată...

Ca niciodată noi ne-am întâlnit!
Păream în flori,
Deşi, eram sfârşit de toamnă,
Surâsul de culori în nesfârşit
Părea în zori,
Deşi, era spre seară.

Ca niciodată, încerci să mai revii,
Ori să-mi dai aripi
Ca odinioară,
Deşi, mai desluşesc chemări târzii,
Mă trec fiori,
Că iar au să dispară.

Şi, ca nicicând cad stropi,
Deşi, nu-s ploi,
Senina zare-i toată-n aşteptare...
Ne-am despărţit în iernile în toi,
Deşi, în jur era
Doar primăvară!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi "flăcăul" cu care vorbeam era numai de-o şchioapă, deşi intrase în a opta primăvară a vieţii lui, năcazul lui era adânc şi serios; zâmbetul meu pieri pe dată. - Şi v-au murit multe, bre Niculăeş? - Multe... răspunse el grav, rezemându-se înaintea mea în băţ, ca ciobanii.

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea înseamnă credinţă şi credinţa e ca o floare smulsă din pământ, care trăieşte şi fără rădăcină.

Thomas Hardy în Doi ochi albaştri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul începuse ca un joc, dar acum ştia coridoarele şi bolţile şi locul unde-şi pierduse braţele şi putea spune sunetul fiecărui arbust mângâiat de vântul şerpuitor şi simţea distincţia subtilă dintre sărut şi roşeaţă, deşi nu era nimeni şi nimic de simţit. În acelaşi fel, iubirea era iubire şi n-avea niciun obiect şi toate acestea erau Zeiţa, care-o lua tot mai departe şi mai departe dincolo de frontiera de smarald. Şi, cu toate că nu exista nici în afară şi nici înăuntru, uneori ieşea din lumea de smarald şi de fiecare dată Zeiţa venea cu ea. Puteam simţi toate astea, nu conta dacă ochii-mi erau închişi ori deschişi. Era atât de frumoasă şi de proaspătă, iar de fiecare dată umbra unui iepure negru traversa încăperea, sau se auzea un glas de delfin. Totul a început ca un joc. S-a terminat ca un lucru familiar, jucătorul însuşi făcând parte din jocul de smarald.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine sclava unui om de seamă decât regina unuia neînsemnat.

citat clasic din Thomas Hardy
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii copil cuminte, ţine minte asta; să fii blând cu animalele, cu păsările şi să citeşti tot ce-ţi cade în mână.

Thomas Hardy în Jude neştiutul
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul schimbă totul, cu excepţia unei mici părţi din sinele nostru căreia îi este frică de schimbare.

citat din Thomas Hardy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un soare minunat, totul era limpede şi transparent, doar în inimile oamenilor era întuneric.

citat din Mario Rigoni Stern
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred întru totul în stafii. Am crezut intreagă mea viaţă. Prima casă în care am locuit era bântuită. Exista mormântul cuiva în curtea din spate. Eram doar un copil pe atunci, însă părinţii îmi spuneau că în fiecare noapte, la aceeaşi oră, auzeau pe cineva umblând pe scări.

citat din Meaghan Rath
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut-o pe Stela Popescu pe când era studentă la Institutul de Teatru. Fusesem în vizită la Institut, mă întreţineam cu rectorul, actorul Costache Antonescu, şi cu acest prilej cineva mi-a prezentat-o pe Stela Popescu. Era o studentă proaspătă, o fată frumoasă, plină de viaţă, de vervă, care era încă de atunci foarte îndrăgită.

citat din Ion Iliescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan Bănică era un om de un şarm deosebit. Era de o vibraţie extraordinară, totul în jurul lui se mişca cu o viteză uluitoare. Chiar şi el însuşi era aşa, cu vorba şi gesturile lui precipitate. Dar, în acelaşi timp, avea nu farmec nemaipomenit, era de o mare spontaneitate şi drăgălăşenie şi de o mare colegialitate. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că era şi un actor extraordinar.

citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologul unui mort. Odă luminii

Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Şi caldă era,
mai caldă decât noi,
şi pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Şi caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!

Din braţele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
şi timpul a trecut mai lent
aşa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Din braţele tale am căzut
în vâltorile unui vis...
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Şi caldă era,
mai caldă decât noi,
şi pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Şi te-am strigat cândva şi te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorinţă.

Te-am avut, te-am pierdut
şi-n ceruri răsare o umbră –
e noaptea noastră,
a celor pustiiţi.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Şi te-am strigat cândva şi te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorinţă.

Sus... departe încă...
Mâna ta se stinge în picături de ceară
şi-mi străpunge grumazul
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Şi din căderi învaţă apa
să urce până la nori
în noaptea nopţilor, adâncă.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri, era timpul raţiunii, era timpul prostiei, era epoca credinţei, era epoca incredulităţii, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranţei, era iarna disperării, aveam totul înainte, nu aveam nimic înainte, mergeam cu toţii în rai, ne comportam exact invers - pe scurt, perioada semăna atât de mult cu prezentul, încât unele dintre cele mai gălăgioase personalităţi insistau că trebuia să fie receptată, bine sau rău, numai la gradul de comparaţie superlativ.

Charles Dickens în Poveste despre două oraşe
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!