Româneşte

Aşa a fost să fie româneşte
să fii îndurător şi milostiv
să faci martir din cel ce pătimeşte
sanctificat într-un tablou votiv.

Aşa a fost să fie româneşte
de două mii de ani de când durezi
să-ţi fie pline apele de peşte
câmpiile de grâne şi cirezi.

Aşa a fost să fie româneşte
să plângi la nunţi, să râzi la-ngropăciuni
popor frumos şi unic care creşte
sub steaua făcătoare de minuni.

Aşa a fost să fie româneşte
să te însori de tânăr şi sărac
copiii să ţi-i creşti dumnezeieşte
să-ţi facă cinste numelui prin veac.

Aşa a fost să fie româneşte
să pizmuie vecinii casa ta
iar când întreaga lume te loveşte
tu să te ştii mai înţelept ca ea.

Aşa a fost să fie româneşte
cu toţi ai tăi alături să petreci
furtuna nimănui nu te clinteşte
tu eşti sigiliu plumbuit pe veci.

Aşa a fost să fie româneşte
frumos şi harnic, drept şi cumpătat
să ştii că libertatea se plăteşte
şi să nu uiţi ce-ai răzbunat.

Aşa a fost să fie româneşte
iar în acest cuvânt încape tot:
o patrie şi-un grai care doineşte
şi un popor latin ce dăinuieşte
în mijlocul unui etern complot.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, învaţă româneşte

Învaţă să te joci româneşte
şi să te bucuri româneşte.
Învaţă să scrii româneşte
şi să citeşti româneşte.
Învaţă să munceşti româneşte
şi să mănânci româneşte.
Învaţă să creşti româneşte
şi să iubeşti româneşte.
Învaţă să zideşti româneşte
şi să trăieşti româneşte.
Învaţă să fii român,
pe destinul tău stăpân.

poezie de Dumitru Delcă (15 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani... România Mare...

Să creşti mare şi frumoasă
Ţara mea, ce ai fost aleasă
Să înfrunţi multă durere
Toate aste se vor piere
Căci noi ne-am unit
Şi o horă am pornit
Să jucăm cu mic cu mare
Dincolo de hotare
Se vorbeşte româneşte
Se iubeşte româneşte
Şi pe toţi, o iubire ne uneşte
Dau de veste
România ne uneşte..

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odat'

A fost o vreme-a fost odat'
Când ne iubeam în româneşte,
În vers puneam suflet curat
Care şi astăzi străluceşte.

A fost când ne priveam cuminţi,
Cu zâmbet de făpturi divine
Şi faţa blândă n-avea dinţi,
În codri-i mai purtau jivine.

Purtam, e-adevărat, joben
Şi ne puneam lavalieră,
Iubirea era fond de ten,
Oameni eram în altă eră.

Ne era sufletul prosper
În traiul bun pe jumătate
Şi norii picurau din cer
Doar lacrimă de bunătate.

A fost, atunci, o vreme când
Ne întâlneam la promenadă
Şi fiecare sta la rând
Fanfara-n trecere s-o vadă.

Nu ne umpleam de vitregii
Căci inima bătea curată ;
Ne duelam în poezii
Făcând la cârciumă serată

Dar nimeni nu era rănit
De alte pene, în orgoliu,
Căci OMUL nu era un mit
Şi vers nu se scria în doliu.

Eram de româneşte plini
Şi goi numai pe dinafară,
Iar trandafirii tot cu spini
Roşeau din dragoste de ţară.

Părea că suntem oarecini
Labiş, Coşbuc sau Eminescu,
Eram cu-adevărat lumini
Ce-au devenit azi Poet-escu.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Coşbuc...

Când Coşbuc scăpat de grija pământeştilor necazuri
Coborî modest şi mândru spre divinul purgator,
Dante-i ţine-n româneşte un discurs laudator;
Lui Coşbuc, mirat că Dante îi vorbea în româneşte,
Florentinul îi răspunde c-un surâs de madrigal:
"Din traducerea pe care mi-ai făcut-o magistral."

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Naţionalistul"

Patriot cum sunt şi-am fost
Eu fumez Carpaţi, fireşte...
Chit că e tutun mai prost,
Dar tuşesc mai româneşte.

epigramă de Nicolae Bunduri din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deputatul PSD Dumitru Coarnă şi cinstea

Coarnă, fost miliţian,
Rusofon şi grosolan,
Tuturor el ne vorbeşte,
Nu în rusă, româneşte,
Ca şi cum el, negreşit,
Este singurul cinstit.

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (23 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ de Luceafăr

Pământ de Luceafăr,
De Ev îndrăzneţ,
De visului teafăr
Sublim Voroneţ.

Nu ştii pe greceşte,
Engleză, latină,
Cum ştii româneşte,
Să dăinui lumină...

Trăind de izvoare,
Carpaţi luminând,
Ai stins revărsare,
De zei, fulgerând...

Nici stele de vină,
Nici soare de jar
N-au fost mai lumină,
Mai dârz temerar...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să văd dacă ştii să scrii corect româneşte, ca să îţi spun cât de patriot eşti!

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim româneşte

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,
La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,
La chiot şi la suspin,
România-i România
Cu fagur şi cu pelin.

Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoşesc,
După moda franţuzească,
Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns minţile cu fracul
Şi simţul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii şi-a înţărcat.

Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte.
Orice neam în limba sa!

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn uşor

Fluierul nu conteneşte,
Din zori pân-la asfinţit.

Ce frumos, frumos doineşte,
Cel ce cântă româneşte,
Îl auzi, te linişteşte.
Seara-i obosit.

De pe "râtul" de la cruce
Vin oiţele ciopor.

Ele nu mai par năluce,
Când batalul le conduce,
La un staul să se culce.
Somn uşor.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (intern) (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân' şi vara viscoleşte –
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră – săracii! – româneşte.

I-a adus colo tătuca Ţarul
şi le-a dat pământ, cât vezi în jur,
numai că nu-ntra în el brăzdarul –
cică e bocnă anul împrejur.

Şi-au rămas: să crească urşi în stână
şi la sănii să înhame reni,
numai c-au uitat limba română,
dar în buletine-s "moldoveni".

M-au cinstit cu ţuică din licheni,
m-au servit cu colţunaşi din peşte,
şi mi se jurau că-s moldoveni,
doar că – nu pot să vorbească româneşte.

Şi-amintiră, după lungi torturi, -
of, şi eu mă bucuram ca prostul! –
numai colo nişte-njurături
şi-ncă un fragment din "Tatăl nostru".

Şi-am bocit cu ei la despărţire,
şi mi-au dat şi-un colte de mamut,
şi le-am dat volumul meu subţire
pe care-l tot răsfoiau, pierdut...

Dar, de atunci, nu-n tundră, ci la noi
câte unu-aud cum se făleşte:
- Sunt şi eu tot moldovan, ca voi,
numai... c-am uitat "maldaveneşte".

Şi-i de râs povestea, şi-i de plâns,
cum vreun tip stă chiar şi-ţi dovedeşte
că adevăraţii români îs
tocmai cei ce nu ştiu româneşte.

Se dezice, fiu al nimănui,
în discuţii şi – afişat – în presă,
de strămoşii şi de limba lui,
Iar Moldova i-i – doar o adresă.

Că nu-s patriot mă dojeneşte
şi-mi tot spune, cuvântând mereu,
el mai mult Moldova că-şi iubeşte,
şi mă-nvaţă cum s-o fac şi eu.

... Lasă-mă, în graiu-mi, să bocesc
spicul sec, şi de sub luturi ruda –
"moldoveanule", cum zici să te numesc,
care limba ţi-ai trădat, ca Iuda.

Nu te cred – cât fi-vai să cârteşti,
că-astă ţară cu-al ei sfânt temei
mult mai mult ca mine o iubeşti –
dacă silă ţi-i de limba ei.

Dacă limba mamei ţi-ai urât,
dar alt adevăr pe lume nu-i:
căci există un popor atât
cât mai e vorbită limba lui.

... În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân' şi vara viscoleşte –
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră – săracii! – româneşte.

Şi-un coşmar visez – de-atunci – prin vremi,
mă trezesc şi-mi zic: Doamne, fereşte
de-o Moldovă doar din moldoveni
ce-au uitat, cu toţii, româneşte.

poezie celebră de Nicolae Dabija (1988)
Adăugat de nicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba românească

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

poezie de Gheorghe Sion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impas în comunicare

Nu se-nţeleg româneşte
Şi confuzia tot creşte,
Să se facă o sinteză
Clară... în limba chineză!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (februarie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile anilor treizeci către visătorii imaginaţi

Copilul s-a pierdut în zăvoiul oraşului
departe de orice lume în care ar fi
fost ucenic la restaurarea frumuseţii
albind câte un pic părul pe filele
urmărite de luntrea lui Caron pe Dunăre

Copilul s-a trezit cu înţepături în piept
de la atât energizant clandestin
cumpărat din banii de ciuguleală
în recreaţiile unor netrebnici premianţi
care nu vor mai vorbi româneşte după
optsprezece primăveri între căpcăuni

Copilul a râs printre rataţii de la nonstop
a cules imaginea unei umbre de durere
apoi s-a strâns la piept cu fuga
ştiind că nici dunărenii nici olteni
nu vor mai zâmbi văzând cum dispar
ultimele lacrimi şterse de vânt

Copilul a ţipat către lună şi stele
în româneşte că doar aşa îl mai aude
cerul adânc al nopţii de cristal
tăios ca gerul şi viu ca mugurii
până când din florile la care ne uităm
au ieşit mii şi mii de vieţi de albine
grase ca mierea ce va îndulcii lumea nouă

Copilul a rămas în fotografii
sperând către lumină
ca o frunză în vânt...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e atunci când eşti într-o ţară străină şi ospătarul vorbeşte româneşte.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argument

Ignorant cu leafă mare
Nu-i nici rar, nici de mirare!
Cum se spune româneşte:
Neştiinţa se plăteşte.

epigramă de Corneliu Berbente din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună suntem Întâi Decembrie

Câmpia Libertăţii iarăşi înfloreşte
cad amintirile ca nişte fulgi
natura simte Doamne româneşte
din cer când stele parcă smulgi

Cad amintirile ca nişte fulgi
Unirea Naţiunea a făcut-o
şi toţi copacii înalţă iată rugi
să nu-i zică limbii tale muto

Unirea Naţiunea a făcut-o
natura simte Doamne româneşte
lumii întregi i-ai spune poate muto
însă Câmpia Libertăţii înfloreşte

Cad amintirile ca nişte fulgi
din carne cântece când smulgi

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorii Adevărului literar îşi vor mai fi aducând aminte de discuţiunile urmate astă-primăvară în ceea ce priveşte pocirea limbii române. Discuţiunile acelea au fost pornite de părintele arhimandrit Scriban, care-n coloanele ziarului Universul a stăruit ca oamenii cu autoritate în materie de limbă să întervină spre a pune capăt uşurinţei cu care se scrie-n zilele noastre româneşte.

începutul de la Un manual de gramatică de Ioan Slavici (1900)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea unei bune dimineţi

ieri azi şi dintotdeauna
mi-am legănat timpul în timpane
merg şi plâng merg şi râd
nu mai reuşesc decât
să gândesc liber

braţele picioarele şi trupul
strâng în ele dureri ciudate
uneori par a nu fi ale mele

ieri azi şi poate într-un mâine
gândind iubind
rostind în grai românesc
nevoile
mă voi naşte bucurie
într-un mugur de pom roditor

acum legăn frunzele amintirilor
printre gesturi precise sau nu
ridic tălpile fratelui meu

româneşte ne iubim româneşte
ne ascundem încruntarea
în faţa unei sorţi care îmi pare acum
un al patrulea frate ridicat de umbre
în acelaşi leagăn al unei clipe oarecare

acum şi mereu e noapte
pentru a putea rosti în orice clipă
frumuseţea unei bune dimineţi
a sufletelor noastre de fraţi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magyarcsanad (cenadul unguresc)

acestui bărbat cu roţile parcă împleticite
îi sunt numărate la sânge spumat cu azot
drumurile prin sat - presiunea
pe umerii săi vine mai mult dinspre partea

enoriaşelor care-au bine uitat româneşte (?!) - tot

uşi de centenar primăria nu a sporit
aşa cum cred unii localnici că bine-ar fi fost
numărul de şanţuri de colectare-a bătăilor
de cap cu femeile-mufe de origine mixer

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!