Descântec de poem

Se practică la naştere
După o tradiţie absconsă
Sau după legea reveriei
Menit pururi să renască
Minune a mistificării în spirit
Din florile feerice ale zări
La orizonturi de grandoare
Bucuria a viselor celeste
La rezonanţă cu eonii din noi
Motiv evident de visare
Treziri iminente din repaus
Activând răsărituri din sine
Moment de speranţe solemne
Întrezăriri cu adiere de lumină
Conversaţii cu tentă azurie
Modelând riguros străluciri
În decor de repere determinante
Cu pace îngerească spre eden.

poezie de David Boia (30 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect virtual
Implementat cu spirit
Drumul spre eden
Un program fascinant
Cu speranţe în vogă

tanka de David Boia (24 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţe

Nuanţa iubirii
Un strigăt din interior
Într-un decor superb
În mii de culori
Mai mult decât
Poate ochiul să priceapă
Şi mintea să discernă
O impresie policromă
Care nu se mai termină
Aşa se împlineşte iubirea
Dincolo de raţiune
Numai din instinct
În mii de culori.
Cu alte mii de pixeli
O minune superbă
O chemare spre Eden.

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii revin

Revin îngerii acum
Aidoma în munţii noştri
În grafică color
După ce au fost alungaţi
De noi şi de ai noştri
Din porniri păgâne
Din rele credinţe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel şi elan
I-am aşteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spaţii juxtapuse
Din hiperspaţii
Dar mai ales
Să revină din eden

poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Crăciun

Se făcea că efectuam incursiuni
Proporţional cu statura intuiţiei
Pe tărâmuri ideale cu tentă azurie
Persoane cu aspiraţii spre cele cereşti
Înveşmântaţi în straie de răsunet
Mânaţi de iubirea acestui Crăciun
Făpturi străvezi dispuse concentric
Căutam veşnicia în permanenţă
Printre tradiţii obiceiuri sau legende
Organizam ceremonii nostalgice
Hotărâţi să prindem un nou ajun
Aruncam persistent ocheade sferice
Departe peste orizonturi posibile
În căutare de ambiente serafice
Şi perspective inedite în colinde
Printre noi curgea un sezon oniric
În valuri cu energii ondulatorii
Să facem un ritual din prezumţii
Şi construiam o ceremonie din idei
Din intenţii inopinate şi globuri de lumini
Lângă un brad inedit şi strict autentic
La marginea unei enorme galaxii
Unde pe ţărm se intonau imnuri sacre
Vom pleca călăuziţi de steaua lui Iisus
În zbor necontenit ca albatroşii
Ducând vestea naşterii lui Mesia.

poezie de David Boia (23 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

După izgonirea din rai, ţelul suprem al omenirii este întoarcerea în Eden.

aforism de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze fugare
Îngerii de lumină
Reflexe aurii
Extaz în inocenţă
Străluciri pur celeste

tanka de David Boia (2 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asocieri

Sunt uneori zile de impact
Când ne asociem cu intuiţia
Sau cu pasiunea şi speranţa
Pentru beneficii supleante
Cu intenţia si cu inovaţia
Călăuze idilice de perspectivă
Cu adieri din volbura zorilor
Şi iniţiative în prelungire
Când apar condiţii coerente
Ne căutăm suflete pereche
Printre situaţii emoţionale votive
Ne asociem cu optimismul
După cum ne îndrumă presimţirea
Sau după propria previziune
Să dăm o fugă insistentă în spaţiu
Căutând la steaua dreptăţii
Lumina pe post de îndrumător
Activând tentaţii emergente tari
Inventând combinaţii originale
Căutând conotaţii autentice
Intentând procese şi poeme noi
Din condei în scripte lizibile
Acum să ne asociem cu iubirea
Ca să trăim în afecţiune şi progres
Să ne asociem iminent cu îngerii
Ca să accesăm sacrele valori
De sus din strălucirea providenţei.

poezie de David Boia (16 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ocupaţii nobile şi ocupaţii vulgare, după cum sunt şi cei care le practică; omul care se ocupă cu o muncă inferioară rangului său se degradează, dar şi ocupaţia însăşi este degradată din moment ce este îmbrăţişată de un om dintr-o clasă inferioară celor care de obicei o practică. Din această legătură care se stabileşte între ocupaţia practică şi tendinţa de distincţie, rezultă numeroase motive de progres pentru cultura omenească. Sentimentul de distincţie, răsfrângându-se în conştiinţe diferite, aduce după sine diferenţierea ocupaţiilor practice şi cu acestea dezvoltarea culturii: minoritatea inovează ocupaţii pentru sine, care se răspândesc apoi, prin imitaţie, între cei mulţi.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar la drum

În drumul spre eden
Vuiam ca apa
Unui diluviu
Însufleţită de taifun
Doamne de unde atâta apă
Pe sufletul meu sterp
Apă de ploaie
Apă sărată
Apă din izvoarele adâncului
Apă ce suie în mii de trombe
Spre orizonturi
Am început să visez
O clipă de secetă
Undeva în deşertul cu dune
Aproape de oaza fericirii
În final am cerut spăşit
Ajutor la îngeri
Să mă scoată din potop
Pe un tărâm cu apă vie.

poezie de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiajori

Însetaţi de lumină
Încă din zori
Ne suim în trenul vieţii
Cu bilet numai dus
Un personal emancipat
Care circulă haotic
Şi accelerează brusc
Ca să nu rămânem aiurea
Într-o gară părăsită
O luăm uneori pe jos
Alteori pe scurtătură
Sau cu autostopul
Ne orientăm din instinct
După stele şi intuiţie
După soare sau lună
Cu program aleatoriu
Inspirat din deplasări
Misterioase de centauri
Vom ajunge cândva
La următoarea stea
Proxima Centauri.

poezie de David Boia (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic
Spre Eden.

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adagiu

În coloane timpurii
aşteptam
să ne iasă
pasenţa
după acele
concepţii erudite
pasenţa însă intra
şi ieşea din cadru
după cum voiau
muşchii ei
ca o dronă
inadecvată la mediu
zveltă şi incisivă
acest model
de pasenţă
poate inspira
versuri inedite
cu tentă onirică
în totală armonie.

poezie de David Boia (29 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persistenţă

La fiecare reuniune
De familie de neamuri
Până şi de umanoizi
Numai femeia persistă
Bărbatul insistă pe teme
Stringente la propria devenire
După criterii masculine
Pe înţelesul nimănui
După care se evaporă în stambă
În definitiv pentru el
Nimic nu-i definitivat
Se consolează cu masculul din sine
Cu speranţa unei noi tentative
Pe treptele ierarhiei
Susţinut de persistenţa
Unei femei din spate.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstălmăciri

Aşa sunt visele toate
Cu multe zile senile
Şi clipe şi gânduri şi idei
În raport de credinţă
Cu speranţe şi sentinţe noi
De câte iluzii avem partenere
Atâtea interpretări
În moduri şi doruri febrile
Ne provoacă sau ne succed
Din unghere şi unghiuri diedre
Din tumultul total şi integru
Din amintiri care vin şi revin
O treaptă mai spre cer.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Haideţi cu noi la ceruri
Strigau îngerii sacrii din zbor
Şi tu şi el şi ea şi fiecare
Depăşind frecvent faze fatidice
Împliniţi porunca iubirii
Trecând peste sintagme de ură
Aplicaţi activ legea dreptăţii
Cu sentimente de înălţare
Pentru slava Celui de Sus
Implementaţi adevărul în suflet
Pentru slava voastră viitoare
Până la zenit să proiectaţi lumină
Adunaţi comori pentru suflet
Şi veţi avea acces spre eden
Cu îngerii în mod desluşit.

poezie de David Boia (17 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri efemere

Imagini adânci de săgeţi
Dublate subtil sau diforme
Trase în foi de cei exegeţi
Seduse şi prinse în forme

Treceri prin locuri cu miză
Înălţări în stol de plăceri
Prestate în jocuri cu miză
Compuse din drag şi dureri

Severe ispite din poluri
Dau buzna cu arme de soi
Străfulgeră în vid şi în goluri
Izbesc cu sentinţe în noi

Iubirea renaşte ardentă
Ca visul de soi din cenuşă
Apare în praguri stridentă
Ne bate şi strigă la uşă

Străpunge în ordine planuri
În veacuri de jind efemere
Din scâncet înalţă elanuri
Croieşte cu mintea repere

Iscă voit furori caudine
Împotmoliri prin idiom
Nelămurit nimic în sine
Nu se înţelege om cu om

După criterii de efect
Trecând complice peste plai
Urmând trasee circumspect
Se perindau tot mai dihai

poezie de David Boia (21 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtia precoce

Asta o caut intens
ea conţine poeme
povesti şi amintiri
încă din stadiul de celuloză
uneori şi mai timpurie
scrise inopinat
cu cerneală simpatică
din stadiul de lăstar
după tipicul lui Creangă
sau din stadiul incipient
după modelul lui Eminescu.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

spirit

Spiritul este scânteia din noi. Ne poate încălzi sau lumina, dacă o aprinde vreo rezonanţă.

definiţie aforistică de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Spiritualitate (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

Cerurile
Din imensitate
Ne dau lumină
Forţă şi tărie
De la aştrii
Inspiraţie
Şi pace
De la îngeri
Speranţă
Şi viaţă
Din paradis
Revărsări
De har
În sfere
Concentrice
Ceremonie sacră
Pe altarul
Creaţiei
Pentru noi
Pământenii.

poezie de David Boia (27 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiul floral (sonet)

ECHINOCŢIUL FLORAL
(sonet iubirii echinocţiale)

Străbat nămeţi spre anotimpul floral,
Ca să-mi brodeze ie din petale
Şi să alunge tristeţi glaciale,
Cu Soarele ce surâde jovial.

Voi dărui sentimente egale
Spiritului sosit la ultimul bal,
Când îmi oferă prinosul ideal,
într-o cupă plină cu osanale.

De mâine vom porni pe altă cale,
Spre noi orizonturi cu Soarele-n zori,
Din harul vieţii să umplem pocale.

Vom duce speranţe dincolo de nori,
Să le binecuvânteze vestale
În destin ce e menit oricărei flori.

Matia Filipoiu / Timpul regăsirii

sonet de Maria Filipoiu din Timpul regăsirii (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!