Poveşti la gura... de canal!

Poveşti cu zâne şi castele,
Cu zmei şi feciori de lele,
Cu vrăjitoare şi pitici
Le ascultam când eram mici;
Le auzim şi-acum adulţi,
De stai massmedia s-o asculţi,
Dar e o mica diferenţă,
Eroii azi, au o carenţă,
Să vă mai zic eu şi la ce?
Mintala dom'le, asta e!
Azi sunt poveşti cu sexapil,
Se vând prostii acum la kil...
La sfârşit de basm cuminte
Nu mai e ca înainte,
Treaba azi cu-ncălecatu'
E la propriu... pe băiatu'...
Nici nu încep cu-A fost odată...
Ci direct, o vrea pe toată!...
Legende, basme sau poveşti
Grijă din ce unghi le priveşti!...
Şi îţi mai spun ceva umil,
Rămâi la alea de copil!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti de ziua voastră

Zi de vară fermecată,
se alintă soarele
şi din nou, în lumea toată
s-au deschis poveştile.

Feţi-Frumoşi şi zâne bune,
zmei, balauri şi pitici
de cu zori încep a spune
întâmplări pentru cei mici.

Însă este-o zi specială,
zi de râs şi de jucat,
deci eroii de cerneală
basmele le-au transformat,

iar duşmanii cei mai straşnici
sunt amici pentru o zi
şi se-arată buni şi paşnici
numai pentru voi, copii.

Reaua-mpărăteasă, iat-o,
nu mai este furioasă
şi pe Alba a iertat-o,
chiar dacă-i cea mai frumoasă.

Lupul şade cu bunica
şi mănâncă... ciocolată!
Greierele şi furnica
îşi împart merindea toată

iar Pinocchio e cuminte,
face teme şi citeşte,
nu mai fură, nu mai minte
şi nici nasul nu-i mai creşte.

Baba-Cloanţa e-o scumpete
şi găteşte prăjituri
pentru băieţei şi fete
care-o văd azi prin păduri.

Nu mai spun de zmeul care
a descoperit deodat'
c-are-o voce-ncântătoare
şi-i maestru la cântat...

Da, copii, de ziua voastră
râde-n noi copilăria
şi în mica lume-albastră
e stăpână iar magia.

Astăzi, toţi povestitorii
şi-au dat mâna peste vreme
şi-au gonit spre zare norii,
la poveste să vă cheme.

Să fiţi buni, să fiţi voioşi.
La mulţi ani, copii frumoşi!

poezie de Mihaela Hură
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

EminesCult....

A fost odată ca-n poveşti,
Pe-al vieţii fir din glastră,
Când te-am aflat aşa cum eşti,
Parfum de Floare-albastră...

Aveam o muză, ce-i firesc,
Ce-i recitam Sonete,
Şi tu-ai venit cu-n gust ceresc,
La steaua pentru sete...

Pe lângă plopii fără soţ,
Pe-aceeaşi ulicioară,
Cu Pajul Cupidon negoţ
Aş vrea să fac pe sară...

Mi-ai dat Crăiasa din poveşti
În vremi demult trecute,
Sara pe deal pasu-mi grăbeşti
Ades Prin nopţi tăcute...

Înger şi demon ca poem,
O Doină la durere,
Le simt ca pe un har suprem,
Şi-nclin cu Revedere...

Îmi ţeşi Scrisoarea ce o-mbrac,
Luceafarul fiinţă,
Şi Rugăciunea unui dac,
Ce-a ţării sunt credinţă!...

Tu eşti O arfă pe-un mormânt,
Departe sunt de tine,
Şi-ţi spun Iar când voi fi pământ,
Rămâi, rămâi cu bine!...

Şi ca un post-scriptum mai zic
Când critici-s bufonii,
Eu vreau poet să mă ridic,
Dar nu ca Epigonii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram copil, înainte de a învăţa cum se scrie, îmi plăcea să spun poveşti.

citat din Amanda Hocking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi copil

Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii poveşti
ce le-am dorit de-o viaţă,
să-mi fii în dimineţile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe faţă.

În zilele când s-or aşterne ploi
şi lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topeşti prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu ştim niciodată ce inseamnă a plânge.

Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil şi tu şi eu prin ea
şi-o bătrâneţe ca un răsărit spălat în rouă.

Rămâi copil iar eu copila ta
poveşti să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reuşim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!

Rămâi copil.....

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

O poveste aş dori să-ţi spun
o poveste frumoasă, de-adormit copiii,
fără Feţi-Frunoşi şi Zmei,
ci o poveste simplă de iubire.

Sunt poveşti ce le-am uitat de mult,
altele nu se pot spune,
poveşti fără sfârşit şi început,
iubirea, doar iubire şi iubire.

Dragostea cu miros de fân
Când mugurul dădea în floare,
am să-ţi spun de ce a plâns
în povestea cu foi albe.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti de spus înainte de culcare

Când fiica ta îţi cere să-i spui la culcare poveşti,
poveşti de felul celor cu care ai crescut tu mare, sper că
vei folosi versiuni mai bune.

Sper să-i spui înainte de culcare poveşti în care prinţesa nu-i
doar o prinţesă, ci o fecioară-cavaler care înfruntă
balaurii acestei lumi. Sper să-i spui poveşti în care
prinţesele salvează regatul tatălui lor de la pieire.
Sper că-i vei spune poveşti în care fetele se apără singure
în faţa oricărei adversităţi.
Şi că nici monstru, zmeu sau rege-al întunericului,
nu le vor putea vreodată opri să facă ceea ce vor.

poezie de Nikita Gill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc, bunico...

Îmi amintesc mereu, bunica mea,
Cum mă ţineai cândva în poala ta
Şi îmi spuneai poveşti cu zmei şi zâne...
Şi-acum le-aş asculta dacă le-ai spune...

Dar altă lume te-a furat, departe,
Tu dormi în ceruri şi te-ascunzi în noapte.
Îmi mângâi păru-n vis şi plângi. Ştiu bine,
Scumpă bunică, îţi e dor de mine.

Te-ntoci pe rumuri tainice, te pierzi,
La geamul meu, cuminte, te aşezi...
Priveşti cu ochii-n lacrimi lumea mea.
Bunico, te iubesc, oh, nu uita!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti

În a nopţii magie,
răzvrătite vise,
cern noian de stele,
sirag de mărgele,
ţes poveşti catifelate,
pe bolţile luminate,
pânze dantelate,
cu-a fulgilor vals, şarade...
povestea unui colţ de zâmbet,
pe chipul îngheţat,
de un sărut abandonat.
povestea unui suflet,
surprins, într-un tril zgribulit,
în al jocului dezlănţuit,
o caldă îmbrăţişare,
cu-a braţelor înverşunare,
murmur de şoapte,
troienit în noapte,
povestea unei clipe,
brodate,
cu feţi şi zâne...
poveşti aşternute,

cu migală,
în a vieţii gală,
pe file îngălbenite,
înădite,
cu emoţii, ale sorţii,
inimi, suflete,
stinghere!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar din copilărie eram înzestrată cu o vie imaginaţie, şi îmi plăcea să spun poveşti surorilor mele. Mai târziu, începui să spun poveşti copiilor mei. Atât de limpede vedeam tot ce povesteam, încât făceam pe ascultătorii mei să rătăcească împreună cu mine...

citat din Regina Maria a României
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori pete...

Uneori mă-ntreb cum e să visezi
Alteori mă trezesc în visul de ieri.
Să fi fost o pată pe un perete
Sau o viaţă pictată fără defecte?
Camera-i goală, lumina se stinge,
Aştept să se-ntoarcă
Cel care o aprinde.
Doar un contur şi o poveste pe un perete
Unde e omul din spatele ei
Care să o regrete?
Nu cred în minciuni şi nici în poveşti
Care încep cu "A fost odată"
Şi se termină când nu mai eşti
Nu este uşor să visezi,
Mai greu este să te trezeşti
Într-o cameră goală,
Cu un perete care nu spune poveşti.

poezie de Maria Medeanu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Maria Medeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gheorghiu-Pogoneşti, autorul unui volum de poveşti

Ţi-am citit un nou volum
De poveşti. Nu-s rele.
Apoi de poveşti eşti bun,
Dar numai de ele!

epigramă de George Zarafu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti cu tâlc, poveşti adevărate...

Poveşti cu tâlc, poveşti de care
Cu haz ai vrea să-ţi aminteşti,
De domnul Iorgu Zăpăcitu,
Director mare la Scaieşti.

Acum, avea el, ani, o sută
Şi soaţa nouăzeci şi patru,
Iar nebunia îi cuprinse...
Pe ea, o ţintuise patul...

O ţintuise şi uitarea
În vremea anilor târzii,
Când patul, după ea, fusese
Un cuibuşor de nebunii.

Şi-i spuse:
- Ţi-aminteşti, bărbate,
În pat, când noi ne sărutam?
Cum făceam sex pe săturate?!
- Ce tânăr şi ce prost eram!

- Aveam şi bani!
- Aveam nevastă! Avem şi-acum, pensionari.
Puterile însă ne lasă...
Hei, doar avem atâţia ani!

El, îşi mâncă, calic şi umbra,
Ea, ar fi vrut să-i dea mai mult.
- Ia du-te! Ia şi tu viagra
Şi hai s-o luăm de la-nceput!

- Nebuna! zise el în taină.
Păi cum?! Viagra costă bani!
Şi baba nu mi se mai scoală,
Acum, după atâţia ani...

Cuprinsă-n furia iubirii,
Se dezbrăcă de pijamale.
- Femeie, zise moşul, lasă!
Că astăzi este sărbătoare...

- Mergi! spuse ea. Şi dezbrăcată,
Cuprinsă de-un real delir,
Rămase nud. Ce nebunie!
Moşul o luă la "hai sictir!"

Păi mie, nici la tinereţe
Nu îmi plăcea femeia goală!
Iar tu, iubito, eşti hidoasă!
Cum pot să te mai bag în seamă?!

Dar încercă s-o liniştească...
- Îmbracă-te! îi spuse ei.
- Aşa-i, nea Iorgule, că-n viaţă,
Mai joci (parol) şi cum nu vrei?

Aştepţi petrecerea de gală
Şi spui:
- De-al dracu n-am să mor!
Vreau să mă vadă toată lumea,
Vedetă, la televizor!

- Halal de-această nebunie!
Nevasta tare ţi-e geloasă...
Televizor îţi trebui, ţie?!
Apoi, vrei să mai intri-n casă?!

Vecina, fie-i somnu-n pace,
Soţiei i-ar fi fost rivală.
Dar nu mai e printre cei vii
Să-i fie ţărâna uşoară!

- Eu dacă mor, tu cui rămâi?!
Cu cine te însori, bărbate?
- "Tu cui rămâi?!" mă-ntreb şi eu
Şi spun în taină:
- "Nu se poate!"

P. S.
Păpuşa mea, babetă spaţială,
Dacă-ţi doreşti, te vizitez deseară,
Dar ca să fiu cum îţi doreşti, activ,
Nu iau viagra, iau prezervativ.

Şi cum deja-şi făcuse socoteala,
Băbuţa aşteptă să vină seara.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dascălul

Faci ceva care îţi place,
Vii cu drag zilnic la şcoală
Şi predai cu pasiune,
Fără nicio îndoială.

Ce te bucuri când elevii
Note bune au luat,
Dar eşti trist când vezi că unii
Spun că nu au studiat.

Şi priveşti cum trece timpul
Cu poveşti şi demonstraţii...
Vârsta nu ţi-o spui în ani
C-o măsori în generaţii.

Acum stai şi te gândeşti,
Poate mulţi te-au criticat,
Dar un lucru este cert
Tu pe toţi i-ai învăţat.

poezie de Octavian Cocoş (9 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. când eram mică şi răceam
(foarte rar şi îmi era ciudă din cauza asta),
nu mergeam la şcoală.
stăteam acasă, în mijlocul patului,
între o mie de perne îngrăşate cu puf,
ca un pisic sufocat de un cârd de gâşte pătrate,
cu colţul meu de plapumă în braţe
şi cu mofturi
de prinţesă pentru o zi.

un ceai mieruit şi înlămâiat venea pe tavă,
lălăind un cântec de tei,
pâinea prăjită dormea în unt
şi gemea căpşunat.
eram în răsfăţ.

dacă înghiţeam piramidonul uriaş,
primeam şi un pătrăţel voios
de ciocolată.
dar premiul cel mare
era bunica mea cu poveşti.
mă băgăm cu nasul în sânul ei,
care mirosea a săpun de casă
şi a busuioc.
adormeam acolo
a pace şi a dragoste
şi a o mie şi una de nopţi...

... azi e aproape la fel.
strănut,
n-am şcoală
şi sunt un autorăsfăţ cu nas roşu.
am ceai înflorit
şi biscuiţi de lăfăit în miere şi unt.
am luat pastile simandicoase,
mi-am dat ciocolată.
sunt cuminte în pat,
mi-e cald şi mi-e somn,
mi-am luat gâsca în braţe,
acum sunt pisic.

lipseşte ceva.
mi-e dor, imens dor, de somn cu poveşti.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva spunea: când va muri teatrul? Când cineva nu va mai avea nevoie să spună poveşti şi să asculte poveşti. Ori asta nu se va întâmpla niciodată.

citat din Marius Manole
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă Rea S.A..

Ţi-am oferit, iubita mea,
tot ce-am putut, dar tu ai vrea
şi luna de pe cer
de s-ar putea.

Nu vreau să-ţi par un filozof,
sau să mă vait de vreun of,
dar eşti ca piatra rea
dintr-un pantof.

Îţi tot arăt că tu îmi eşti
copila-ceea din poveşti,
şi tare-aş vrea să cred
că mă iubeşti.

Ştiam şi eu că un adult
-căci asta eşti şi... cam demult-
mai merge, de-i bolnav,
la un consult,

Aşa că-ţi spun: sunt supărat
de când pe Facebook ai intrat
c-un cont ascuns, căci tu
m-ai spionat.

Iar viaţa de poveşti a ta
mi-e clar că s-ar putea muta
în contul virtual
Cenuşă Rea.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unei Cenuşărese

"A fost odată", da, şi îmi plăcea!
Trăiam poveşti în marile castele
Sau prin păduri cu vrăjitori şi iele,
Iar viaţa o poveste îmi părea.

Eram cu o prinţesă uneori,
Şi, mult mai des, cu regii, cavalerii,
Dând dezlegare minţii şi puterii,
Doar binelui să-i fim apărători.

Eram copil, eram în lumea mea,
Credeam în feţi-frumoşii din poveste,
Dar totul a trecut şi, fără veste,
Am căpătat o eroină-a mea:

Cenuşăreasa ce-n al nopţii miez,
Temându-se de calda mea privire,
Cu inima bătându-i în neştire,
N-a vrut ca în poveste s-o urmez.

Eram acolo, însă n-au putut
Privirile-mi să îi găsească urmă.
A dispărut... şi uite-aşa se curmă
Povestea ce-am lăsat-o în trecut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să citesc. Mai mult de atât! E vital să citesc, necesar precum a inspira şi a expira. Am cărţi lângă pat, pe sub pat, pe mese, pe sub mese. Unele neterminate, altele citite de mai multe ori, subliniate în două culori. Eu m-aş plictisi la plajă dacă nu aş citi ceva sau pe o pajişte la munte. Când eram mic, mama îmi citea poveşti din toate culturile. De Crăciun găseam sub brad, pe lângă haine, jucării şi dulciuri, cărţi de poveşti, apoi enciclopedii, romane istorice, SF, jurnale... Sper ca viitoarea mea soţie să îmi citească ceva frumos înainte de a adormi în fiecare seară.

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase poveşti de iubire... nu sunt poveşti.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge ca-n poveşti, seara se coboară

tribute to Cristian Paţurcă

Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu şi Paţurcă,"La aniversară"
Frigul şi norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiţă, ei ne înconjoară
Oamenii sunt trişti, nu e loc de glume,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

De la revoluţie a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învăţat să moară,
Pentru democraţii şi minciuni sfruntate
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Brusc mă trezesc din somn, Cristi a murit,
Imediat dau fuga la geam şi mă uit afară
În spatele blocului totul pare liniştit,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Merg jos la florărie, frumoşi trandafiri,
Cumpăr, dar sufletul începe să mă doară
Mă urc în maşină, gonesc spre cimitir,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Mă opresc la mormânt unde Cristi zace,
Sărut fotografia şi îi spun "Odihnă uşoară"
Iar bunul Dumnezeu să îţi ofere pace,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!