Acum

Nu mai putem să ne întoarcem
la cei care am fost cândva nicicum,
nici să ne dezvăţăm de adevărurile
pe care inimile noastre le cunosc acum.

poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva te-am iubit

Cândva te-am iubit, să păstrăm acele taine
Pentru ca iubirea e o taină
Ce nu poate fi stinsă de inimile noastre prea puţin aprinse
E noapte şi fluturii cu care ţi-am atins părul,
Azi-noapte au fost tainici,
Precum marea săruta curcubeul.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul unei nopţi albe, ne trezim mereu împovăraţi nu de neodihna trupului, ci de interogaţiile care ne-au asaltat într-un răgaz în care, neavând altceva mai urgent de făcut, am fost nevoiţi să ne întoarcem la adevărurile noastre. Şi, dacă, luaţi cu grijile vieţii şi prea ocupaţi să ne păstram direcţia alergăturii, în timpul zilei nu avem timp să ne căutăm sensul vieţii, când se face noapte, iar somnul nu are milă de noi, ne pomenim bântuiţi de întrebările esenţiale.

citat din Alice Năstase Buciuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Great World of Sound

Distribuţie: John Baker, Frances Green, James Green, Libertad Green, Michael Harding

trailer pentru Lumea minunată a sunetului, regia Craig Zobel (2007)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ropes

&

zăpada ca o frânghie care îşi continuă
drumul până în momentul în care
întâlneşte frica noastră la fel de albă.

purtăm în noi elicoptere care survolează oraşul şi câmpurile.
desenăm copii morţi pe pereţi/ pe drumurile oraşului

ca şi cum noi am fost nişte copii morţi cândva
şi acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neştiinţei
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină şi întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
şi atât rămâne

imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
aşa am fost tot timpul - copii morţi - noi şi frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!

Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994)
Adăugat de BIANCA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, om, un biet nimic...

A fost, a fost cândva, dar nu acum...
Acum nu e nici ură, nici iubire!
Şi amintirea noastră e un fum...
Fum e şi calea către fericire...

Lumescul s-a topit în ne-lumesc...
Cu ce-am plătit, cine mai poate şti?!
Nici eu, în mine, nu te regăsesc,
Căci te-am pierdut cândva,-ntr-o bună zi.

Ce caut?! Oh, nimic! Doar paşii mei
Ce-au scormonit, stăpâni pe ne-crezare,
Alese urme... Ce caut eu?!
Eu, om, un biet nimic, stea căzătoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruinele

să întoarcem obrazul – la perete:
să nu
putem fi pălmuiţi cu lejeritate...
să da
taţi fiecare... ratare a mamei în în
cercarea de îmblânzire a tatălui nostru
ceresc – marele
şi iubitorul violator de fecioare (?!) cu palma făcută
mistrie
la baza tuturor lucrurilor
cândva şi acum şi mereu
în ruine. să nu...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ciudat, stăteam tăcuţi unul în faţa celuilalt şi am avut senzaţia pe care o mai avusesem odată sau de două ori înainte, că mă simţeam neaşteptat de aproape de el - nu era dragoste sau atracţie, sau simpatie de nici un fel. Ci certitudinea că destinele noastre erau legate. Ca şi cum am fi fost doi naufragiaţi pe o insulă - pe o plută - care nu doresc în nici un fel să fie împreună, dar care sunt totuşi obligaţi să fie împreună.

John Fowles în Colecţionarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem trăi o viaţă plină şi completă, gândind cu capetele noastre, dar trăind din inimile noastre.

citat din Helen Hunt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna în constelaţii.

John Green în Sub aceeaşi stea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet, încet te uit... dar nu, nu pot

Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipseşte,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...

Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înţeles... dar fără tine...

Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
şi nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost şi tu...

Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferinţă, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...

Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel şi eram... orbit în iubire...

Acum eu vreau
să mă înţelegi... şi să accepţi,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
ştiind că am reuşit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtăşite...

Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubeşti.
Dar numai eu ştiu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...

Îţi urez şi ţie baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
şi vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...

Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în braţe la altul...
sudaţi în nemurirea dragostei
... dintre noi...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut...

mi-a fost absolut să te cunosc,
căci dacă nu te cunoşteam pe tine,
mi-erau atât de absolut,
singurătăţile cu mine

şi ce dacă ai plecat în alte zări,
aveam nevoie de o amintire
şi absolutul ăsta dintre noi,
n-ar îngâna acum o povestire

şi absolut o vom păstra,
într-un sertar, mai pitulată,
doar noi vom şti de ea şi luna rea,
ce-apare acum doar supărată

mi-a fost absolut să te cunosc
şi-mi este absolut şi-acum şi poate,
ne-om revedea cândva în absolut,
schimbând săruturi neîmpăcate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi intrăm profund nepregătiţi în după-amiaza vieţii şi, încă mai rău, o facem presupunând în mod fals că adevărurile şi idealurile noastre de până acum rămân valabile. Nu putem trăi în după-amiaza vieţii după acelaşi program ca în dimineaţa ei, căci din ceea ce am avut mult dimineaţa ne rămâne puţin seara şi ceea ce a fost adevărat dimineaţa a devenit neadevărat seara.

Carl Gustav Jung în Puterea sufletului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Nicolae din Mira: Copii, vă rog din toată inima să vă îndreptaţi inimile şi gândurile astfel încât să îl mulţumiţi pe Dumnezeu. Luaţi în seama că deşi ne putem considera cinstiţi faţă de noi înşine şi putem reuşi adesea să îi înşelăm pe oameni, nu putem să ascundem nimic faţă de Dumnezeu. Hai să ne străduim de aceea să păstrăm sfinţenia din sufletele noastre şi să apărăm cu înverşunare puritatea trupurilor noastre.

Sfântul Dimitrie al Rostovului în Vieţile sfinţilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diluvii

s-a stârnit vântul de toamnă aducând cu el
vuietul dinspre oraş. forţele noastre au slăbit.

// tăcerea continuă într-o formă imuabilă, imposibil de detectat
atunci când creştem speranţele la loc//

e un drum părăsit pe care am apucat
spre o mare pe care o visăm uneori.

marinarii continuă să pescuiască ton/ pentru conservele noastre necesare supravieţuirii.

aici în dreapta e căsuţa noastră în care tot ce mai există e dragostea.
plasturii pentru nelinişti i-am pus pe gură.

aparatele pentru suportul vieţii le vom deconecta cândva,
dar nu azi.

azi stăm cu capetele noastre vii în bătaia vântului rece
şi privim peste dealuri. drumul se face din ce în ce mai abstract.
căsuţa noastră din ce în ce mai mică,
iar eu,

aş dormi toată ziua gândindu-mă la tine
aş visa o ploaie de paraşutişti acostând pe un ţărm
în timpul unui război
luptând ca să ne salveze dragostea.

doar soarele mai poate face asta. o extincţie din care să
nu mai putem ieşi decât goi / arşi
dar cu inimile curate & blânde.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai o singură alegere în această lume, cred eu, cea de a alege felul în care spui poveştile triste.

citat din John Green
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este logica faptului că eşti în viaţă dacă nu încerci să faci ceva remarcabil?

citat din John Green
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă am avea posibilitatea materială de a călători cu viteza luminii, nu am putea ca în decursul unei vieţi să ne ducem şi să ne întoarcem din cea mai apropiată planetă locuită din univers. Nici nu putem comunica prin mijloacele ştiinţifice cum sunt heliografele gigantice sau undele de radio. Suntem izolaţi, cel puţin aşa se pare, în globul minuscul al vieţii.

citat din romanul Magicianul de John Fowles
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-e silă de ace
sunt sătul de cearşafuri
şi tuburi de drenaj
am obosit de feţe pe care nu le cunosc
acum cred că moartea-ncepe ca un vis
plin de râsetul iubitei mele

Azi viaţa priveşte c-un ochi nepăsător
scoţându-şi pământul de sub unghii
cândva, trupu-mi era util
acum e floarea ce trebuie să ardă
ca pasărea plină de noroi
care vesteşte apusul prin ploaie...

poezie de Lucian Domşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme

Aş fi dorit ca inima mea
să fi fost o plajă,
astfel ca marea
să-ţi fi putut şterge
urmele
lăsate acolo.

poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!