Barbarilor...

Pe toţi sfinţii, pe toţi dracii,
Pe toţi zeii şi răniţii,
Ce-aveţi mă cu ţâţa vacii
De trageţi din ea cu dinţii?!
Ţâţa vacii e a noastră
O-mpărţim aşa frăţeşte
N-are cum să fie-a voastră
Ce în ţara noastra creşte!
Măi vampiri de propagandă
Ce prădaţi la drumul mare,
Nu ar fi mai bine oare
Ca să nu ne luam de glandă,
Cu cea a mă-sii fiecare?

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre nobilii locali,

Înotând ca o meduză
Îmbrăcată doar în fustă
Şi c-un ochi privind confuză
Viorica Ot-Bârzoi
Dă drumul la ţuţuroi
Sar lovele, sar scântei,
Într-o mare de viţei
Care-mpung şi fac ca dracii
S-ajungă la ţâţa vacii...

citat din Sorin Ovidiu Vîntu (9 iulie 2019)
Adăugat de Ghicitoarea [tanti] Viagra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinicul făcu precum îl învăţase zâna. Săpă un şanţ adânc până ce ajunse sub culcuşul scroafei. Intră acolo şi aşteptă până ce veni scroafa să se culce. Purceii erau toţi în păr la ugerul scroafei şi sugeau. Mai-nainte de a răsări luceafărul porcilor, cânt toţi porcii se deşteaptă, adormiţi fiind purceii cu ţâţa în gură, voinicul băgă mâna binişor şi apucă un purcel, dar aşa de binişor îl apucă şi aşa de uşor îl trase, încât scăpă ţâţa din gură fără să simţă. îl apucă numaidecât de bot ca să nu guiţe, şi p-aici ţi-e drumul. Scroafa se deşteptă şi văzu că un purcel îi lipseşte. Se luă după voinic. Şi cu toate că telegarul voinicului era un zmeu de cal, scroafa îl ajunse. Când văzu că are să-l înhaţe cu colţii ei, voinicul aruncă săpunul. Atunci unde se făcu un noroi cleios şi puturos, de ţi se scutura carnea de pe tine. Calul fugea de da cu burta de pământ.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlniri vegetale

când "ochiul boului" îndelung a privit
"rochiţa rândunicii"
brusc a uitat de timiditatea avută
din cauza fricii.

şi-a abordat-o simplu, direct,
stângaci:
wow. arăţi fenomenal! Sunt sigur că ai fi superbă
şi în gaci.

Şi volbura privindu-l mâniată
îi zice sec: Boule, ia valea d'aci!
crezi că n-am văzut cum până adineauri
te holbai mereu la "ţâţa vacii?"

lasă-mă-n pace, că eu îl aştept pe el...
pe "Phallus impudicus" cel din pădure
să vină pe înserat la mine
să mă facă fericită şi apoi să mă... fure.

Şi Callistephus, bosumflat şi ruşinat
îşi închide ochiul, vrând să doarmă pe vecie,
când dintr-o dată e abordat
de-o urzică moartă, venită dintr-o vie.

dacă vrei, îi zice ea mieroasă,
îţi pot fi eu iubită şi nevastă-n casă
"Lamium purpureum" ştiinţific mi se zice
Dar gurile rele vor numele să mi-l strice

Şi Callistephus fericit
cu ea s-a căsătorit.

1. Callistephus - denumire ştiinţifică pentru "ochiul boului"
2. Volbura - denumirea plantei "rochiţa rândunicii"
3. Ţâţa vacii - denumirea populară a plantei ciuboţica cucului.
4. Phallus Impudicus - denumirea ştiinţifică a "buretelui pucios" având şi o denumire populară vulgară, după cum se poate distinge din denumirea ei.
5. Lamium purpureum - denumirea ştiinţifică a unei plante labiate din familia urzicii. Are si o denumire populară foarte vulgară.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă

Pus păstor un lup mai mare,
Zise, invocând toţi sfinţii:
- Turma asta de mioare
O voi apăra cu dinţii!

fabulă epigramatică de Alexandru Clenciu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Ce părere ai de asta?
Lorelai: Prea palid. Palid înseamnă bolnăvicios.
Luke: Sau cremă de plajă.
Lorelai: Sau boala vacii nebune.
Luke: Palid nu înseamnă boala vacii nebune.
Lorelai: Ai avut vreodată boala vacii nebune?
Luke: De două ori săptămâna trecută şi coloritul meu era nemaipomenit.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frăţeşte

Ei au împărţit frăţeşte,
D-am făcut o treabă proastă.
Când au numărat pe de'şte:
Banii lor... şi criza noastră.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă lase aşa cum sunt...

Rog pe Domnul, pe toţi sfinţii!
Să mă lase pre pământ,
Dar să-mi lase-n gură dinţii...
Să mă lase-aşa cum sunt!

Mâini întregi, ochi şi picioare,
Dar şi judecata minţii
Şi-mi doresc cât mai mult soare,
Rog pe Domnul, pe toţi sfinţii!

Dar în caz că nu se poate
Trebuind să dau obol
Mintea, ochi, mâna din coate...
Ia-mă, Doamne, pân' mă scol!

Nu mai vreau pe-acest pământ,
Să rămân ca o epavă
Ia-mă, Doamne-aşa cum sunt...
Astupându-mi vena cavă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui oftalmolog (banul e ochiul dracului)

În rai a fost repartizat,
Dar el în iad s-a transferat.
A strâns în juru-i toţi ciracii
Să scoată ochii la toţi dracii.

epigramă de Gheorghe Leu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să trăim în pace

Fraţilor hai să trăim ca fraţii.
Chiar de nu vorbim aceeaşi limbă.
Căci părinţii ne sunt carpaţii
Şi vatra ţara noastră sfântă.

Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toţi într-o ţară mică.
Hai să o iubim
Şi de nimeni să nu avem frică.

Căci frica naşte ură,
Hai să nu ne mai duşmănim.
Chiar de nu avem aceeaşi cultură
Uniţi toţi trebuie să trăim!

Fraţilor hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de acelaşi sânge.
Căci ca o mamă bună ţara noastră
Pe toţi la pieptul ei cu drag ne strânge.

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi şi toate

Toţi îşi dau părerea despre toate, dar
Niciunul nu te întreabă ce mai faci,
Toţi îţi sunt prieteni pe faţă,
Iar când nu eşti de faţă, duşmani.
Toată lumea îşi dă cu presupusul,
În loc să afle de la tine răspunsul.
Toţi sau toate găsesc motiv de bârfă,
Îi răsfoiesc pe unii şi pe alţii,
Mai ceva, ca pe o revistă.
Toţi şi toate au etichetă pentru fiecare,
Dar ei gândesc ca un oarecare.
Toţi se alătură mulţimii toate,
Toate răstălmăcesc vorbe aruncate.
Dacă toţi ar face reuniune cu toate,
Ar echivala cu totalitate,
Drepturi în egalitate,
Frăţie şi unitate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem fiecare un organism fizic, o minte, emoţii. Suntem născuţi toţi în acelaşi fel şi toţi murim. Toţi ne dorim fericirea şi nu vrem să suferim.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui predicator

De-ai fi un om cu mintea trează,
Ai şti-o tu şi fără mine:
Toţi popii binecuvântează
Dar nu toţi cuvântează bine.

epigramă de Vasile Bogrea din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucovina

Bucovina -
mă-ntreb azi cu mirare
cine poţi fi tu oare?
Nici nu mai ştim şi noi
de ne cunoaştem
sau suntem doi străini.
Avem acelaşi sânge,
aceeaşi mamă
pe amândoi ne plânge,
ai noştrii munţi
pe amândoi ne-au apărat
şi Prutul, setea
cât nu ne-a stâmpărat...
Dar au venit barbarii
şi-n stăpânire te-au luat,
şi-atât de crud
ne-au separat.
Iar azi cu îndârjire
cerem cu toţi-unire
şi într-un singur glas
răsune-a noastră limbă
în orice loc retras.
Că azi în ţara mare
români din orice zare
cu gândul la-nfrăţire
uniţi toţi în gândire
rup graniţele noastre
şi toţi cu mic, cu mare
cântă.
E sărbătoare!

poezie de Monica Trif (5 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu în fiecare zi mănâncă stăpânul vacii iaurt.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să-i punem să plătească pe toţi cei care au condus şi sărăcit ţara în cei 27 de ani atunci va trebui să plătim toţi pentru că toate s-au întâmplat sub nasul nostru, cu vrerea noastră, din ticăloşia lor şi din nepăsarea noastră. Defapt nu există "noi" sau "ei" coexistă un amalgam ciudat care în unele momente ale epocii a tins către o ideologie sau alta...

paradox aforistic de Florin Mihalcea (28 august 2017)
Adăugat de florinmihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere

Suntem copiii apelor albastre unde suflă vântul tare,
Bagajele-s la bord, e timpul să plecăm pe mare.
Echipajul e la posturile de manevră, urlă toată trupa:
"Trageţi continuu, trageţi zdravăn, molaţi parâma pupa."

Prova se înfige-n apă şi-n borduri două valuri albe dau în clocot,
Flutură-n vânt vela rândunică şi cineva scoate, vibrant, un chiot;
Murmurul Atlanticului, sărat, e pentru cei morţi un refren alinător:
"Trageţi continuu, trageţi zdravăn, sus pe vergă-n zbor."

Scârţâitul scripeţilor, ascuţit, armăsarii vremii-n spume,
Fluierul strident al sarturilor, toţi diavolii dezlănţuiţi în lume;
Sub noi, toţi înecaţii; deasupra, cerul plin de stele pe catarg:
"Trageţi continuu, trageţi zdravăn şi îndată vom naviga în larg!"

Acolo ne-aşteptă rumenă şi rotundă o prietenă, bătrâna lună,
Remorcherul cu coşuri roşii a dispărut şi-n curând, fiule, împreună,
Navă şi echipaj, vom părăsi Canalul, aşa c-ai grijă – şi-ţi mai spun:
"Potoleşte-o când tanghează şi fii atent, dragul meu, cart bun!"

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-aţi vrut degeaba liberi...

N-am fost cu voi să ştim ce-aţi pătimit,
Dar astăzi, pătimim în urma voastră.
Din tot ce-aţi îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră.

N-am învăţat nimic din nicio palmă —
Şi am primit prea multe pe nedrept.
Azi, însă, le primim şi pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept.

Am merita din plin dispreţul vostru,
Căci, la blesteme, nu aţi fost în stare
Să le deschideţi drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...

S-a dus şi demnitate şi mândrie,
Degeaba v-aţi jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin întemniţarea,
Ne-aţi vrut degeaba liberi pentru viitor.

Am devenit complici stârpirii proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră.
La noi, prostia-a devenit la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credinţa noastră.

Suntem pierduţi şi toţi ne vor declinul,
Toţi trag de noi, toţi ne vor orbi şi goi.
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-aţi jertfit crezând în noi.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

În ţara asta-n care toate sunt pe dos
Nimic şi nimeni nu-ţi mai e de folos,
În care e un haos din vina nu ştiu cui
Şi fiecare merge după legea lui,
În ţărişoara noastră, în care eşti străin
Iar viaţa ţi se pare că e chin după chin;
În timp ce unii latră şi stau cu fruntea sus
Însă o fac aiurea, că n-au nimic de spus.
În ţara asta-n care tu eşti a nimănui
Şi fiecare trage spuza mereu pe turta lui
În ţara asta-n care toate-s cu josu-n sus
În care toţi şi toate se-ndreaptă spre apus,
Găsi-se-va odată oare cineva
Să ne arate calea şi drumul spre lumină,
S-avem şi noi românii o viaţă mai senină?!
Noroc cu Dumnezeu, că ne mai are-n pază
Mi-i greaţă şi mi-i scârba şi uneori mi-i groază...

poezie de Mariana Simionescu (25 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesinceritatea în artă e ca bălegarul vacii căzut în doniţa cu lapte.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul meu

ochiul meu albastru pur
ţi-a căzut pe verticală,
nu te mai feri de el,
prea frumoasă domnişoară.

peste ţâţa ta cea dulce
se aşează ca un ied
şi ar vrea ca să se culce
să viseze numai mied.

parcă nu mai am vedere,
mi-a furat-o sânul tău,
s-a întins o noapte sură
peste ochişorul meu.

tot visând la mere coapte,
ochiul meu lacom din fire,
a trecut deja la fapte
şi citeşte din psaltire.

şi gândirea mi s-a rupt
mi-am pierdut deja tot eul,
tu, căzând pe dedesubt
îţi sărută ţâţa zeul.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!