Când o pasăre zboară din colivie, e greu s-o aduci înapoi.

citat din Giami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şatra

Fericirea e o pasăre.
Dar nu o pasăre ca oricare alta
Ci o pasăre plăsmuita din pulbere de aur.
Pasărea aceasta
Vine de undeva, de departe,
Vine şi ţi se aşază pe umăr,
Pe umărul stâng.
Deasupra inimii
Ţi se aşază pasărea fericirii.

N-o vezi,
O simţi numai.
Iar dacă vrei s-o prinzi
Nu poţi s-o prinzi
Nici cu mâna,
Nici cu lanţul,
Cu niciun fel de capcană
Nu poţi s-o prinzi.

Uneori pasărea fericirii
Îţi stă pe umăr mai mult,
Alteori mai puţin
Şi când îi vine ei să plece, pleacă.
Zboară şi se pierde în văzduh,
Poate chiar se topeşte în văzduh,
Nu ştie nimeni.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captive

în nerostire,
cuvintele se îmbolnăvesc.

Cuvântul nerostit
e ca o pasăre în colivie.

Oricât de frumoasă
ar fi
această pasăre,
locul ei e altundeva.

I-am putea reda
libertatea
în necuprinsul cerurilor
pe hârtie.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Captive
în nerostire,
cuvintele se îmbolnăvesc.

Cuvântul nerostit
e ca o pasăre în colivie.

Oricât de frumoasă
ar fi
această pasăre,
locul ei e altundeva.

I-am putea reda
libertatea
în necuprinsul cerurilor
pe hârtie.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor în uitare

O pasăre mare zboară spre cerul albastru,
Un dor în derivă pluteşte în zare -
E singura-i urmă ce-o lasă
Şi gândurile mele toate-i urmează.

S-o fi lăsat speriată de trecere vremii,
S-o fi aruncat în zbor,
Şi s-o fi aflat rătăcită, ca un pui de porumbel
Care încă nu cunoaşte reperele cuibului!

Ah, pasăre sfioasă,
Mister şi spaimă crescu în urma ta volatilă!
C-un şarpe încolăcit în jurul pieptului,
Durerea celui ce rămâne singur, m-apasă.

Ah, pasărea mea cu pene ascuţite,
Aripile tale au sfâşiat văzduhul...
Şi greu se mai respiră-n urma ta,
Sunt doar frânturi de aer şi multe goluri.

Iar eu, lăsat în urmă cu priviri pierdute
În ceaţa propriilor lacrimi, mă-ntreb perpetuu:
La ce răscruce de uitare ai rătăcit cărarea dreaptă
Şi te-ai pierdut în zare?

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce pasta de dinţi a ieşit din tub, e greu s-o pui înapoi.

citat din H.R. Haldeman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

E straniu că omul, care se socoteşte culmea evoluţiei, poate să simtă bucurie când are o pasăre în colivie.

aforism de George Budoi din Aforisme (8 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunismul este ca o colivie în care trăieşte, credulă, o pasăre bine îngrijită şi hrănită. Capitalismul este acea pasăre liberă, dar care nu ştie să zboare şi moare de foame.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce zboară...

Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,

Zboară câte-un angajat,
Când e şefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îţi ard,

Zboară ţoale în neştire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanţa pe la noi,
Zboară pe un măturoi,

Şi merţane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...

Deci, defel nu-i de mirare,
Că zburând la întâmplare,
Se mai scriu poezioare,
Cu diverse... zburătoare...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire, suferim pentru că vrem ca ea (iubirea) să fie numai a noastră: s-o pipăim, s-o mirosim, s-o gustăm! De fapt, ce vrem de la ea? S-o închidem într-o colivie şi să-i dăm doar apă şi hrană? Chiar credem că ea va fi fericită şi ne va răsplăti?

Iulia Mirancea (31 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile din ochii unei păsări

păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până şi păsările de lumină
de ce să mai aştepte altceva şi nu s-ar vindeca cu ea
şi gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte şi înapoi
deasupra aceleeaşi flori
în tremur de aripi colorate ţesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze şi polenul
valsul orbitelor exaltate
şi când nimeni nu se aşteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă şi văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri şi sfârşitul sigur al zilei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul, ieri şi astăzi

Am fost şi la părerea mea rămân,
Democraţia este-o vrăjitoare:
Din pasăre de colivie, pe român,
L-a preschimbat în una migratoare.

epigramă de Ioan Hodaş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este în regulă când te părăseşti pe tine însuţi, cu condiţia să te aduci singur înapoi.

citat din Mick Jagger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rampă de lansare

De pe umăr,
Tot zboară stcleţii...
Păcat de colivie!

poezie de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?

Îţi mai aduci aminte de prima întâlnire
Când inima în piept bătea fără oprire?
Îţi mai aduci aminte de prima sărutare
Şi cum ne-mbrăţişam în noaptea-mbietoare?

Îţi mai aduci aminte când ne plimbam pe plajă
Şi visurile noastre erau precum o vrajă?
Îţi mai aduci aminte ce bine ne simţeam
Când tu m-aveai pe mine şi eu pe tin' te-aveam?

Îţi mai aduci aminte ce mult vorbeam şi tare
Când mână-n mână alături ieşeam la o plimbare?
Îţi mai aduci aminte cum zilele treceau
Chiar dacă era soare ori ploile veneau?

Îţi mai aduci aminte c-aveam doar o dorinţă
Ca focul să-l aprindem în trup şi în fiinţă?
Îţi mai aduci aminte cum inima ofta
Şi cum de-atâta poftă cu totul se topea?

Îţi mai aduci aminte ce tandru mă priveai
Fiindcă vedeai în mine fiinţa ce-o iubeai?
Îţi mai aduci aminte cum mâna mi-ai întins
Ştiind că soarta-n suflet văpaia ne-a aprins?

Îţi mai aduci aminte iubirea ce-am simţit
Şi ziua-n care-am spus un "da" ce ne-a unit?
Îţi mai aduci aminte la drum cum am plecat
Cu o iubire pură şi sufletul curat?

Îţi mai aduci aminte că ne-am promis mereu
Să ne iubim întruna la bine şi la greu?
Îţi mai aduci aminte promisiunea sfântă
Că fericiţi vom fi, tristeţea va fi-nfrântă?

Îţi mai aduci aminte copilul cum ţineai
Şi cum îl legănam atunci când oboseai?
Îţi mai aduci aminte ce viaţă bună aveam
Şi cum în armonie familie eram?

Îţi mai aduci aminte cât ne iubeam de tare
Şi cum râdeam întruna cu lumea la picioare?
Îţi mai aduci aminte ce mult am suferit
Când vremea a fost dură, cuvântul nerostit?

Îţi mai aduci aminte cum am jelit de-aprins
Că ne-au plecat părinţii şi-al nostru foc s-a stins?
Îţi mai aduci aminte ce chin am îndurat
Atunci când lumea noastră pe dos s-a răsturnat?

Ce s-a ales de viaţa ce-am dus-o amândoi?
Ce a păţit iubirea cea sfântă dintre noi?
Unde s-a dus sărutul duios de noapte bună
Şi îmbrăţişarea caldă din nopţile cu lună?

Mă-ntreb, a fost aievea? Putem face ceva?
Că vreau la tine-n braţe, eu simt în sinea mea.
Şi de la capăt oare putem ca să o luăm
Să stăm alături iarăşi, iubirea s-o gustăm?

poezie de Marcia A. Newton, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu cuc

O pasăre s-a speriat de mine
Şi-a vrut să zboare noaptea prin copaci
Dar negura i-a stat în cale bine
Şi liniştea i-a spus: "Te rog să taci!"

N-a mai suflat. Şi-o fi adus aminte
De ce-a visat şi s-o fi sinucis
Dar cum tăcu cum se făcu cuvinte
Care pe limba cucului s-au scris.

La fel zboară iubirea mea cuminte
De parcă fu şi pasăre şi vis.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ca un zbor de pasăre marină

tu n-ai mai fost cu mine de foarte multă vreme
de când nu mă aşteaptă talazuri de atlaz
sunt ţintuit pe maluri
şi însemnat de soartă
cu vina care-mi curge stingheră pe obraz

o lacrimă de lună ce stăruie
pătrunde
în plusul de lumină şi-n luciul din oglinzi
m-au sfârtecat neliniştiti
m-au spulberat săruturi
atât cât amintirea te lasă s-o cuprinzi

plecat din tinereţea eternei năzuinţe
şi-mpins de bănuiala ce stăruie în noi
un zăbovit
o clipă
o sete solitară
întoarce
câteodată
răstimpul înapoi

şi-am alergat frenetic
îndrăgostit de tine
cu pasul care lasă ecou pe bolta rea
m-a-ntâmpinat
flămândă
o linişte marină
o pasăre ce-mi poartă nezborurile-n ea

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?...

Îţi mai aduci aminte de norii plumburii?
Îţi mai aduci aminte de ploaia ce
ne-nvăluia sărutul
într-un parfum de trandafiri?
Îţi mai aduci aminte de nopţile târzii
Când visam la nemuriri?...

Pentru atunci când amintirile îşi vor cânta refrenul...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare. Din memoria copacului zboară ultima pasăre.

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea din Colivie

Pasărea liberă saltă
pe aripi de vânt trăind momentul
şi pluteşte în aval
până se termina curentul
îşi înmoaie aripile
în razele portocalii ale soarelui
şi îndrăzneşte să revendice cerul.
Dar o pasăre care pândeşte
din colivia ei îngustă
rareori poate vedea prin
zăbrelele furiei ce o gustă
aripile îi sunt tăiate şi
picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.
Pasărea liberă se gândeşte la o altă adiere de vânt
la vânturi uşoare, favorabile, printre copacii suspinând
şi la viermi graşi aşteptând-o pe iarba zorilor luminoşi
şi numeşte al ei tot cerul frumos.
Dar o pasăre în colivie stă pe mormântul viselor
umbra ei strigă într-un ţipăt de coşmar mistuitor
aripile îi sunt tăiate şi picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 35

E nevoie doar de o margine de pasăre
şi de un vârf de aer cu gămălie
să te coşi de descoasere
şi de propria ta colivie.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!