Casus belli

Trezeşte-te române din aburii lui Bachus,
Surprinde-ţi mă ficatul cu-o apă cristalină,
De nu în loc de creier ai să găseşti un cactus
Şi mai târziu pe masă mă faci să-ţi duc lumină;

Mai lasă mă mahoarca şi trage-n piept o iarbă,
Păşeşte afară-n mediu, mai fugi de dublu w-euri,
Şi nu lăsa-n rutină mass-media să te fiarbă
Hrăneşte-te salubru, fereşte-te de E-uri...;

Dar să mai las morala, oricum nu-şi are rostul,
Că fiecare-şi drege la cum il duce ţeasta,
Apoi cine-i de vină, sistemul, el e prostul,
Să-l răsturnăm cu toţii, şi poate.... cu asta basta!

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

50+

Nu poţi mai mult, ştiu... te-nţeleg
Mi-ai repetat-o pân-a plusat un fel de cult
şi-am dreptul să aleg:
nu pot să-l mai ascult.

Cândva eram ca tine
Un bobârnac pe un chibrit; cum o sări mai bine
Iar dacă dunga s-a punctat pe muşamaua de sub scor
cu un pahar decor, din lipsă plenul,
Cu coatele am şters desenul.
Până aici! Mă voi muta în propria-mi minciună blindată:
Ce-a fost, a fost... nu va mai fi vreodată!

Noaptea, patul e doar risipă de antreprenor
Agonisind oftaturi ce nu-şi mai vor sonor,
nici vină...
Nemotivatele absenţe cu tine-n rolul lor
au devenit rutină,
Dor...

- Deşert în inimă, mi-am pus centură de pustiu
Un cactus plin de ţepi m-am hotărât să fiu
De vei veni, să ştii că prin amprenta de la sol
Nu mai găseşti nimic... ghiveciul va fi gol.

- Hai, lasă... te ştiu! Ţi-a venit criza de Mai!
Pe cine crezi că păcăleşti?
Vrei să spui că nu mă mai... (?)

poezie de Andrei Ghejan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribeagul

Tu nu ştii despre timp, decât că trece,
Da-n urma lui ce lasă, nu vei şti,
Cu măreţia vrei a te petrece,
Dar toate-s numai până într-o zi!
Pluteşti prin nori când bolta e senină,
De plumbul norilor te-ascunzi în vânt,
Nu eşti nici tu, nici viaţa nu-i de vină...
Cine-i de vină, noi nu vom şti nicicând!
Visezi mereu doar soare peste toate,
Şi crezi că lumea toată e un rai,
Alergi să le cuprinzi, dar nu se poate...
Ce n-ai avut vreodat' nu poţi să ai!
Pluteşti trecând peste hotarul lunii,
Simţi cum văzduhul este doar al tău
Calci peste sufletul ce ţi-l dau unii...
Dar mai târziu apar păreri de rău!
Nu te-ntrista, pribeagule prin lume,
Dacă singurătate e atunci
Când vrei să îţi găseşti un loc anume
Şi nu găseşti decât un cuib de cuci...
Nu te uita urât la iarna care
De tâmple ţi s-a agăţat discret,
Târziu este acum pentru o-ntrebare
Care doar un pribeag o poartă-n piept!

poezie de Lili Şipoteanu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, iubirea mea

Stau trei copaci în curtea mea,
Cu toţii îmi ştiu dorul,
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Şi-mi plânge ochişorul.

Şi umbra lor pe casa gri
Aduc tristeţea care
Începe totu-a înnegri
Prin chin şi disperare.

Dar eu afară am să ies,
Să caut altă floare,
Mă fac cu vorba înţeles,
Că tot ce-a fost... azi moare.

Nu mai e loc de amintiri,
Nici loc pentru iubire,
Ce-au fost odată trandafiri,
Îmi piere din privire.

Tu şterge lacrima de lut,
Că nu îşi are rostul,
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut,
Eu te-am iubit ca prostul.

Nu trage vorbe după noi
Cum că-i de vină mama,
Tu dai iubire prin război,
Dar astăzi mi-am dat seama.

Nu încerca să mă găseşti,
C-ai să-ntâlneşti în cale
Un drum spre deal... uitată-mi eşti,
Ce duce duce tot la vale.

Mai prinde lacrima din zbor
Dacă mai ai ce prinde,
Eu pentru tine am să mor
Şi ochiul se aprinde!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietricica de seară

O mai aştept, că – deh! – e-aşa frumoasă...
Şi se mai face – nu-s de vină eu! –
Aşa vrea ea, că e simandicoasă
Şi elegantă şi... pe placul meu.

Da' nici eu nu mă las: am pălărie
De la Nea Gicu, şef pălărier
Pe care-orice bărbat ar vrea să-l ştie
Amicul lui. Pe cinstea mea, mon cher!

O duc la teatru-acum, că-n seara asta
E una care-i place ei. În rol,
Că, altfel, n-o suportă – cu-asta, basta! –
Şi zice că-i o vampă, zău, parol!

Da' ce-o mai face, frate, că-n lumină,
Îmi pare că e fum la geamul ei?
S-o pieptena şi peria-i de vină?
Că arde, prin frecare, alelei!

M-am plictisit căci e o oră, iată.
De când o-aştept. ‘i-arunc o pietricea...
- Au! Prost mai eşti! Iar ai făcut-o lată!
Vezi tu! Cobor la tine! Mama ta!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-şi bate

joc de ficatul lui care e încă viu
de aceea bea o bere pe oră
cât este lumină afară
să nu-l solicite prea mult
nu mănâncă aproape deloc
alimentele pot face ficatul gras
şi nu vrea să rişte nimic
dar este descumpănit vara
ziua e lungă şi el are grijă
de ficatul lui din raţiuni pure

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ellis Boyd "Red" Redding: Aş vrea să vă pot spune că Andy s-a luptat bine şi că Surorile l-au lăsat în pace. Aş vrea să vă pot spune asta – dar închisoarea nu-i o lume de basm. N-a spus niciodată cine a făcut-o, dar ştiam cu toţii. Lucrurile au continuat aşa pentru o vreme – viaţa în închisoare constă în rutină şi iar rutină. Din când în când, Andy apărea cu vânătăi noi. Surorile se ţineau de el – uneori reuşea să le ţină piept, alteori nu. Aşa stăteau lucrurile pentru Andy – asta era rutina lui. Cred că acei primi doi ani au fost cei mai grei pentru el, şi mai cred că dacă lucrurile ar fi continuat, acest loc ar fi luat tot ce era mai bun din el.

replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dimineaţă

În lumea asta nu e loc de îngeri!
Aici dorm scaunele cu spătarul pe masă.
Aici sobele pe fumuri intră în casă.
De îngeri nu e loc aici
când stingi apă cu noroc
ghinion stropit în jar
dacă îngeri mai găseşti
strânşi cu toţii la un loc
prefăcuţi în lăutar.
Nu! de aripi nu e loc
de podea să le pocneşti
Noi? Le-am aruncat în foc
Moarteo! Hai să ne trăieşti!!!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămaşilor...

să pleci de-acasă, să pleci din ţară, să fugi de lume
şi continent
ce nu te lasă, ce stă să doară, ce om, ce nume
ce firmament?!
ce fir de iarbă, ce creangă ruptă, ce colb pe drumuri
ce triste ploi
aştepţi să fiarbă, chemând la luptă, cu mori de fumuri
mocnind în noi?!
că n-ai speranţă, că n-ai răbdare, că n-ai crezare
că nu mai poţi
ce ambianţă cu fund de mare şi chip de soare
te ţin pe loc?!
ce nu te lasă, ce stă să doară, ce om, ce nume
ce firmament
să pleci de-acasă, să pleci din ţară, să fugi de lume
şi continent?!

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Iubitul meu, de tine mă despart
Cu sufletul în mii de cioburi spart.
Cine-i de vină? Poate amândoi,
Că n-am simţit ce se-ntâmpla cu noi.
Sorbind licoarea dulce din pahar,
Cum ne-am îndepărtat, nu am habar.
Doar amintiri duioase se mai zbat
Între o lacrimă şi-un biet oftat.
Prin soare, ploi, mă voi plimba ades
Tot întrebându-mă ce s-a ales,
Dintr-o iubire care promitea
Să nu-şi ia zborul ca o rândunea.
Îţi las pe masă un bilet stingher,
În care vreau iertare să îmi cer,
Cu gânduri multe pentru rămas-bun,
Când am avut atâta timp să-ţi spun.
Dar timpul a trecut nerăbdător,
Lăsându-mi vorbele pierdute-n zbor.
Acum, când totu-i prea târziu, aş vrea
Să baţi a doua oară-n uşa mea,
Să te opresc la mine şi să strig:
Ia-mi sufletul în palme, că mi-e frig!
Şi-n loc de bun-rămas să mă săruţi,
Cu buze moi şi dulci rămase muţi.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române!

Deşteaptă-te, române, acum de ziua ta,
Şi schimbă imnul ţării, nu mai dormita.
Un imn nou pe care să-l cânţi cu mândrie,
Acest ''deşteaptă-te'' te-adoarme pe vecie!

Trezeşte-te române şi fă din imn o faimă,
Nu te mai stresa să cânţi acestă spaimă.
Fii mândru că pe aceste plaiuri locuieşti,
Gândeşte pozitiv, căci pui de dac tu eşti!

Ridică-te române din negura de vremi,
Şi trăieşte-ţi clipa în care acum sîntem.
Fă din prezent ceva bun pentru viitor,
Educă-ţi copiii, îngrijeşte-te de starea lor!

Dezgheaţă-te române, iubeşte până poţi,
Fă din iubire o artă, şi o hartă pentru toţi.
Fii bun cu tine însuţi, şi ai grijă de ţara ta,
Căci România de acum, nu-i patria altora!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 decembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Of, Cristina, nu o să-ţi vină să crezi ce am făcut, o să îţi spun dar nu mă vei crede, şi o să crezi că am inventat totul... am săpat o gaură in ţeasta acestui bărbat. De fapt mai multe găuri cu un burghiu pe care l-am împrumutat de la un tip Vince, am umplut gaura cu ţesut şi apoi l-am adus aici şi acum pot să particip la operaţia lui pe creier... A fost ca o tură nebună într-un rollercoster, a fost ca şi cum îmi ţâşnea adrenalină din urechi. Ai crede că mi-au tremurat mâinile dar nu, nu mi-au tremurat deloc. Ţi-am zis de perforare? Am fost ca un star rock, să ştii.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu în seara asta

Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ţi-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îţi imaginezi tu,
e înalt şi mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi şi noapte
Iar tu aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.

cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apei...

Apă, apă cristalină,
Apă lină
Cu lumină,
Ia şi-ncinge-mi dragostea
Şi alungă-mi pacostea...
Apă, apă de izvor
Du mândruţei al meu dor
Şi aşterne-i un covor
Ţesătură de amor...
Apă, apă de fântână,
Ce-ţi stă basmul prins de mână,
Ia şi spală-mi lacrima
Răcoreşte-mi patima...
Apă-adâncă şi întinsă
În ascunsuri te laşi prinsă
Du-mă-n spumă
Şi mă-ndrumă
Către săruturi de humă,
Către-atingeri drăgăstoase
Cu prinoase
Arătoase...
Apă, apă stătătoare
Fă ca vremea să nu zboare
Lasă-ne-o înfloritoare
Lasă-ne-o nemuritoare...
Apă dulce şi sărată
Lasă-ne-o nouă pe toată,
Dragostea nevinovată...
Apă, apă, scumpă apă
‘Naltul ceriului te-adapă
Ce cu tine stânca crapă
Si se-mbuiba orice groapa;

Eu sunt tu, iar tu eşti eu
Şi aşa vom fi mereu...
Apă bună
Şi străbună,
Dăinuieşti mai sus de lună...

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 mai 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio prietene

lui Lucian Alecsa

Nu mai e loc de poezie
nu mai e loc nici de poeţi
toate se duc fir-ar să fie
rămân doar umbre pe pereţi

Nu mai e loc nici de poeţi
se duce lumea vai la vale
rămâne noaptea în ereţi
nu întâlneşti nimic în cale

Se duce lumea vai la vale
toate se duc fir-ar să fie
ţi-ai pus şi tu a morţii zale
nu mai e loc de poezie

Nu mai e loc nici de poeţi
cântaţi ceva dacă puteţi

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o anumită vârstă, nu mai trebuie să-l faci pe prostul, căci oricum pari prost, datorită ramolismentului (mai elegant spus: senilităţii).

Beatrice Vaisman (2 martie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne ajută

E plin de flori şi de culoare pe câmpuri şi în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri şi puţin verde, câteodată.
Eu ce să-ţi fac? Tu ai ales să îl iubeşti pe el. Îţi place.
Ţi-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ţi vezi de drum, să îi dai pace.

Nu înţelegi că-n viaţa asta, nu toţi sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îţi trebuie şi ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.

Va trebui s-asculţi ce-ţi spune, să renunţi.
Tu vrei să muţi din loc un lucru, dar sunt munţi.
Nu e nici deal şi nici câmpie, n-ai cum să reuşeşti.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubeşti?

Atunci să-ţi dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deşi îţi spune să m-asculţi, inima nu.
Şi tu cu sufletul trăieşti mai mult, gândeşti puţin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celia (intrând în casa lui Nancy): Ar trebui să-ţi încui uşa de la intrare.
Nancy: O încui. Dar Lupita o lasă deschisă ca să nu-şi mai caute cheile. Mă scoate din minţi.
Celia: Asta e răzbunarea lor discretă pentru că trebuie să ne cureţe toaletele.
Nancy: Tot cred că noi ieşim mai avantajaţi din afacerea asta.

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc-cioc...

De cum te trezeşti în zori
Ai în prag ciocănitori,
Un vecin, ba o vecină
La împrumutat făină,
După un şurub sau cleşte,
Să te-anunţe c-adus peşte
Ieftin, proaspăt, pus în stoc
La marketul de după bloc,
De te-apuci să faci o ciorbă
Cioc la uşa după vorbă,
Când iei un relax pe budă
Ţup un cioc de la o rudă
Şi când crezi că stai şi hopa
Cioc din nou că vine popa,
Poftă bună când îţi spui
Cioc! mai puneţi-o în cui,
Săru'mâna pentru masă
Împărţită cu grimasă,
Când să pleci şi tu-ncotrova
Te opresc de-ai lui Iehova
Dar tu nu le oferi timp
Basmelor de pe Olimp...
Şi-ute-aşa juma de ziuă
Altora le baţi în piuă
Că-n loc să-ţi cauţi de treabă
Le deschizi uşa în grabă
Ia stai tu mai liniştit
Ciocăne? Dă-le cu flit!
Pentru-acei vecini de seamă,
Ce găsesc la tine cramă
Spune-le cu-n iz acruţ
Mai răruţ că-i mai drăguţ!
Acum cred c-o iau din loc
Mă primiţi cu cioc-cioc-cioc?...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioara

Cum păşeşte nederanjând pământul
şi ochii-i mângâie oricare floare,
e doar un fir de iarbă visătoare
şi-n părul pieptănat îi suflă vântul

E muză pentru versul poeziei
şi-a ei mireasmă ce o lăsa-n urmă,
trezeşte viaţa ce vrea să apună
şi sângele e-n pragul nebuniei

Cum păşeşte nederanjând pământul
şi-n hainele mulate se ascunde,
trece lăsând în urmă doruri crude
şi un scenariu plăsmuieşte gândul

O doresc poftele ascunse în cai,
privindu-i coapsele cu părţi fecunde
şi caii stau ascunşi te miri pe unde,
se aud cum pufăie prin florile de mai

Cum păşeşte nederanjând pământul,
Soarele şi Luna mor de dorul ei.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul gândurilor cristaline

Când gânduri se revarsă în tăcere
şi nu vor neştiute să rămână,
nu le certa, ajută-le şi cere
să fie ca o apă din fântână.

Mai limpezi vrei să fie ca izvorul?
Doar tu poţi face asta, printr-o pace
pe care-o poţi avea, cu ajutorul
cuiva ce n-ar putea a se preface.

Consultă-ţi sufletul - şi fă-o bine -
iar, dacă simţi căldura lui, lumină,
iubirea ce, în piept, n-o poţi reţine,
atunci, ca pe o apă cristalină,

trimite-ţi gândurile, fără teamă,
spre ceea ce, cu dragoste, le cheamă.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!